Supa crema de rosii

Stateam eu intr-o zi si mi s-a facut o pofta turbata de supa de rosii. Turbata! Faza e ca eu nu stiu stiam sa fac supa de rosii, ce nasol. Ce facem cand nu stim sa gatim ceva? Cautam pe google, desigur, ca doar de aia stam ca zombi conectati la internet pe toate mijloacele posibile! Nu stiu voi cum va alegeti retetele pe care vreti sa le testati din multitudinea care ne inunda browserele la orice cautare, dar eu am cateva criterii clare care in majoritatea cazurilor ma ajuta sa nu dau gres.

_DSC2701

In primul rand, ma uit dupa retete cu fotografii. Nu, nu pentru ca ma incanta si ma fac sa visez la produsul respectiv – ca fotograf si food stylist stiu foarte bine cat e de usor sa faci o mancare cu gust de nisip sa arate senzational – ci pentru ca asa reusesc sa vad textura, precum si micile elemente care ar putea da de gol un preparat nereusit dar bine impanat. E ciudat sa va spun asta, v-ati putea gandi ca imi bat singura cuie in talpa si ca mancarea de pe blog e de rahat da’ are succes pentru ca e pozata bine. Nu ma ingrijoreaza asta, am linistea omului care stie ca ce pune pe blog e testat, e real, nu e photoshopat si are tendinta generala de a placea unei mari majoritati. Daca poza imi inspira incredere, trec la pasul doi: ma uit la ingrediente si modalitatea de combinare. Daca mi se pare ca unele dintre ele nu merg bine impreuna sau daca vad tehnici de gatit total aiurea sau daca nu inteleg explicatiile, trec mai departe.

In fine, un al treilea criteriu este foarte important: persoana care scrie reteta. Daca sunteti niste mici gurmanzi amatori de gatit acasa, fac pariu ca aveti acel om (oameni?) de la care ati testat mai multe retete pe care de fiecare data cand le-ati incercat nu au dat gres si care va vorbeste intotdeauna pe intelesul si spre placerea voastra. Eu am mai multi, dar unul dintre oamenii mei de baza e Laura Laurentiu. Daca nu stiu sa fac ceva si mama nu e in zona, ma duc ata la ea pe blog. Stiu ca voi gasi explicatii foarte precise si detaliate si retete testate care nu-si bat joc de ingredientele mele. Blogul Laurei este o resursa extrem de folositoare, marcati-l ca atare si multumiti-mi mai tarziu.

Revenind pe firul epic, eram eu, pofta de supa de rosii si nevoia de explicatii. Gasesc reteta Laurei, vad pozele, vad textura, vad ingredientele, imi da cu plus, hai sa ma apuc sa o fac. Evident, rosiile nu-s in sezon, asa ca am apelat cu incredere la conservele puse de mama si mi-am facut o cruce cu limba in speranta sa-mi iasa totusi comestibila si in lipsa rosiilor proaspete. N-am urmat intocmai reteta originala, dar ce a iesit a fost asa, ca o ambrozie, un nectar al zeilor scoborati din gusturile copilariei mele si multiplicate cu 1.000 si sa-mi-dau-palme-cred-ca-e-cea-mai-buna-supa-de-rosii-mancata-vreodata! De aceea insist sa o pun pe blog, sa v-o prezint si sa va implor sa o incercati.

_DSC2705 Continue reading

Sunt fotograf profesionist

Incepand de asta seara, 12 februarie 2015, am devenit fotograf profesionist. Ma recunoaste Ministerul, m-am calificat, acum pot sa intru-n clasa muncitoare. Sunt foarte, foarte, foarte fericita. Nu pentru diploma in sine, ci pentru ca mi-a dat Dumnezeu minte sa ma duc la cursul asta si sa intalnesc un om si un profesor deosebit, pe dl. Radu Grozescu.

Trebuie sa va spun ca eu tot ce am invatat despre fotografie a fost de pe net si de pe la diferiti prieteni insa, in marea lor majoritate, pozele mele au fost obtinute in urma unui proces de incercari-rateuri-uneori succese destul de indelungat. Am inceput cu telefonul, apoi cu o sapuniera, apoi cu un D5000 si am ajuns la actualul meu D7100; am invatat cat am putut si cat mi-a fost nevoie insa acest proces a fost tare indelungat si dificil. De multe ori nu reuseam sa ating rezultatele pe care mi le doream si renuntam, ceea ce poate fi extrem de frustrant in procesul creativ.

Cand am ajuns la acest curs nu era ca si cum nu stiam ce e diafragma, timpul de expunere sau ISO sau care este relatia dintre ele. Nu despre asta a fost cursul asta pentru mine – desi, daca nu sti ce sunt cu siguranta vei pleca de acolo foarte lamurit. Cursul asta a fost exact ce aveam nevoie ca sa imi acopar lacunele de teorie si practica pe care experienta de zi cu zi si explicatiile cautate de pe net nu reusisera sa mi le acopere. Cursul asta a fost exact ceea ce aveam nevoie pentru a intelege si mai bine ceea ce practicam de atatia ani, de a aseza informatia coerent si legat in sertarasele mintii mele, de a interioriza etapele actului fotografic intr-un mod in care nu reusisem sa o fac pana atunci. Nu am plecat cu nicio intrebare neraspunsa, cu nicio nelamurire neclarificata.

Au fost nenumarate momentele in care am scos exclamatii de uimire pentru ca fie aflam metode prin care imi puteam usura viata si workflowul foarte mult fie gaseam explicatii pentru probleme prezente sau demult ingropate. De multe ori a staruit in mine senzatia ca daca as fi facut cursul asta acum doi ani as fi evitat atatea probleme! De nenumarate ori m-am regasit in exemplele de greseli enumerate de dl. Profesor, de nenumarate ori mi-am spus in cap “ah, deci asta era explicatia!”, de nenumarate ori am ramas uimita cu cata naturalete si generozitate ne impartasea mici sfaturi si secrete ale meseriei pe care nu stiu ce alt fotograf ar fi dispus sa ti le puna pe tava. Poate pentru cineva care nu a trecut prin toate problemele astea cuvintele dlui Profesor au ramas abstracte, dar pentru mine, care le-am trait pe toate dureros pe pielea mea, au fost ca niste perle pretioase.

La acest curs mi-am infruntat cea mai mare frica, cel mai mare monstru de sub patul meu: lumina artificiala. Desi mi-am cumparat flash acum vreo doi ani, recunosc ca pana sa vin la acest curs l-am folosit maxim pe modul automat, pe aparat in TTL. In putinele incercari cand am vrut sa il folosesc ca slave (adica sa il folosesc in afara aparatului, nu pe body), am dat dovada de o neindemanare uriasa, atat de mare incat aproape m-am convins singura ca… tineti-va… flash-ul e de vina, desi era topul din gama lui. Si vin eu la prima ora de la cursul dlui. Grozescu. Si ma asez in ultimul rand si incepe sa ne vorbeasca despre flashuri si lumina artificiala. In trei ore am plecat de acolo stiind TOT ce aveam nevoie sa stiu, cu o claritate uimitoare, aproape incredibila. Am venit acasa ca o furtuna, si-a iesit asta:

_DSC1835 Continue reading