Broccoli la cuptor cu taietei de orez si sos magic

broccoli cu taitei de orez - urgo-6

Urasc broccoli din tot sufletul meu. Broccoli e leguma-dusman a tuturor oamenilor de pe planeta, in special a copiilor, si este un lucru arhicunoscut ca a venit pe aceasta planeta sa ne chinuie, mai ales daca e fiert si servit doar cu sare. Si totusi, broccoli asta e atat de util! N-ai ce sa faci, daca deschizi orice carte de nutritie, orice site, daca vorbesti cu orice doctor, toata lumea iti va spune in cor cat e de sanatos, cate beneficii fabuloase are pentru sanatate: este o sursa importanta de fibre, vitamina K, vitamina B6, E, C, fosfor, potasiu, cupru… sa continui? Deci da, oricat de mult nu ne place de moaca lui, neaparat trebuie sa il mancam. Dar cum… cum???

broccoli cu taitei de orez - urgo-6

Copt baby, copt. Sau fiert la abur. Va jur, astea doua sunt (dupa umila mea parere), cele mai bune doua metode de a manca broccoli daca esti fan la fel de mare ca mine. Cu asezonarea potrivita, poti ajunge sa iti placa atat de mult incat pur si simplu sa nu te poti opri din mancat. Nu, nu va pacalesc, nu e un mit, nu e clickbait: exista speranta! Astazi va demonstrez cum broccoli se va manca pe rupte prin simpla adaugare a sosului magic pe care l-am invatat de la prietena mea Andreea, cea mai mare specialista in mancare chinezeasca. Pazea!

broccoli cu taitei de orez - urgo-2 Continue Reading

Caut Producator Local: Republica Bio

republica bio-28

Sunt la a doua vizita la un producator local de pe langa Bucuresti si am inceput deja sa cred ca proiectul asta o sa imi schimbe viata. Pentru ca nu e vorba numai despre a afla mai multe despre sursele de mancare care ajunge pe mesele noastre, este in primul rand despre a descoperi oameni, mentalitati, stiluri de viata. Este despre alegerile pe care le facem in viata. Cand am inceput sa vorbesc cu Ciprian de la Republica Bio treaba asta a devenit mai mult decat evidenta, a devenit o realitate. Nu m-am asteptat sa traiesc asa un carusel de emotii afland despre modul in care e crescuta mancarea noastra, nu m-am asteptat sa vad cum imi sunt daramate mituri si preconceptii pe care le-am acumulat in anii de trait intre betoane. Povestea de azi o sa fie lunga, pregatiti-va.

republica bio-28

El este Ciprian. A fondat Republica Bio dupa ce, prin 2011, a inceput sa aiba probleme de sanatate care i-au aratat ca nu traia cum trebuie: nu manca ce trebuie, nu dormea cat si cum trebuie, nu manca asa cum trebuie, nu isi asezase prioritatile cum trebuie. A inceput sa se intereseze de mancarea sanatoasa, a constatat ca starea lui se amelioreaza si in 2013 s-a hotarat sa umple lumea de bio (de unde si numele de Republica), intai prin magazinul online si, la ora la care vorbim, printr-un magazin fizic ce se va deschide cel mai probabil anul viitor in zona de nord a capitalei. Acest magazin va fi axat in principal pe fructe si legume, produse – printre altele – in ferma experimentala pe care am vizitat-o eu si Catalina si despre care va povestim azi.

republica bio-6 Republica Bio mici (37 of 51)-Exposure2Cand s-a apucat de magazinul online, Ciprian si Razvan (prieten, partener, cumnat) nu stiau mare branza despre genul asta de business, insa din primul moment cand am pus piciorul in depozitul lor ne-am dat seama ca nu sunt genul de oameni care sa faca lucrurile cu jumatati de masura. Se vede dintr-o privire ca sunt foarte tipicari si exigenti cand este vorba de alegerea unor solutii eficace in fluxul de lucru. Ei ne-au povestit cat timp le-a luat sa stabileasca numarul, materialul si dimensiunile cutiilor de impachetat produsele pe care le au acum la vanzare: impachetand, despachetand de nenumarate ori, masurand, aruncand cutiile cu produse in ele, carandu-le in diverse moduri. Aceeasi problema au avut-o cu alegerea distantei dintre rafturile din depozit: s-au plimbat printre ele cu cosuri, fara cosuri, cate unul, cate doi, pana i-au dat de cap. Nu ne-am fi gandit, dar se vede, se simte.
Republica Bio mici (7 of 51)-Exposure2 republica bio-3Republica Bio mici (4 of 51)-Exposure2

Am ajuns la culturile experimentale ale Republicii Bio undeva pe la amiaza. Era cald, dar cand ne-am trezit in mijlocul rosiilor si al ardeilor, in mirosul de lavanda amestecat cu cel de leustean si cu cel de cimbru, am ignorat soarele care incepea sa arda si ne-am apucat de fotografiat mai ceva ca japonezii. Ciprian nu sosise inca asa ca am avut timp sa vedem cam tot, sa facem poze cu cele peste 50 soiuri de tomate, sa admiram cea mai mare tufa de rozmarin din viata noastra si sa gustam una alta.

Republica Bio mici (10 of 51)-Exposure2 Republica Bio mici (11 of 51)-Exposure2 republica bio-10 republica bio-31 republica bio-37

Acelasi gen de eficienta in fluxul de lucru si atentie la detalii din depozitul magazinului online se gaseste si la ferma experimentala din Corbeanca (aflata in ultimul an de certificare ecologica). De fapt, din discutiile cu Ciprian a devenit evident ca asta este una din modalitatile prin care agricultura ecologica poate concura cu cea conventionala: multa organizare si eficientizare in ingrijirea si administrarea culturilor. Totul e gandit sa rezolve cat mai multe (posibile) probleme, sa creasca eficienta si sa scada cantitatea de munca (in zadar). Irigarea cu picatura (automatizata), mulcirea la unele culturi, umbrirea cu plase 50% la culturile din camp, rotatia culturilor (extrem de importanta in prevenirea instalarii bolilor, daunatorilor, de exemplu). Am aflat ca a incercat sa cultive in camp deschis, dar nu ajungea sa recolteze mai mult de 25% din culturi pentru ca i le ardea soarele, asa ca umbrirea i-a rezolvat aceasta problema. Acum intelegem de ce rosiile noastre de la studio isi pierd florile sub soarele arzator de dupa amiaza. Continue Reading

Nu risipiti mancarea: mega-sandvis vegetarian din resturi

mega-sandvis vegetarian-2

Va spuneam intr-un articol anterior ca mi s-a pus pata pe risipa de mancare. Vreau sa ma gandesc si sa gasesc toate metodele prin care sa putem recicla mancarea, sa o folosim la maxim, sa aruncam cat mai putin. E vara, nu prea ne vine sa stam pe langa cuptor sau plita, asa ca retetele pe care le am in cap acum sunt usoare si rapide, fara nevoie de prea mult foc. In perioada asta mananc mai mult salate, racituri, fructe, pateuri si dipuri, asa ca sandvisul asta a venit ca o prelungire a stilului meu de viata pe perioada verii.

mega-sandvis vegetarian-3

Acest mega-sandvis vegetarian din resturi se compune din: Continue Reading

Limonada de lavanda si gref rosu

limonada-de-lavanda-si-gref-2

De mult timp n-am mai facut o bautura care sa merite sa vada lumina blogului, dar de data asta va promit ca am comis-o. Una din pozele de pe Pinterest care ma bantuie de foarte multi ani e cea a unei limonade cu gref si lavanda, de o culoare roz pal, cu multa gheata, asezata pe un pervaz – a fost prima poza pinuita de mine si inca nu-mi pot lua gandul de la ea. De atunci mi-am promis ca o sa fac si eu o bautura incredibil de ROOOZ (bine, crem pal :)), de feminina, de suava, atat la aspect cat si la gust. Intrucat, doamnelor si doamnelor, mi s-a facut lavanda in gradina de la studio… pa-ram!

limonada-de-lavanda-si-gref-2 limonada-de-lavanda-si-gref-8 

Nu va pot descrie in cuvinte ce incantare simt cand stau in gradina studioului, inconjurata de legumele pe care le-am plantat si le iubesc, sub mar si vita de vie, ascultand cantecul pasarelelor. Nu cred ca omul a fost creat sa se inconjoare de betoane… andie-si-limo

Limo-baby asta, pe langa ca e foaarte frumoasa, e si incredibil de racoritoare. Din cantitatile de mai jos faceti doua portii generoase, care sa va tina de sete in zilele astea de canicula. Si acum cand ma uit la poze imi ploua-n gura, pur si simplu, imi ploua-n gura… Continue Reading

Salata de rosii, avocado, masline si usturoi

salata de rosii-5

Daca nu va ploua in gura deja, ar fi cazul. Saptamana trecuta am primit de la Republica Bio niste rosii absolut fabuloase care au facut senzatie pe Facebook si Instagram: nici n-aveau cum altfel, arata senzational iar gustul e de doua ori mai intens decat poza :) Rosiile astea sunt crescute totalmente bio, udate cu macerate, ceaiuri si uleiuri esentiale saptamanal, sunt din soiuri vechi, sunt moi, gustoase si pline de prospetime, cum rareori gasesti. Vestea proasta e ca Republica Bio nu produce pentru vanzare (inca) ci doar pentru prieteni, dar eu sper ca din anii urmatori lucrul asta sa se schimbe. Vreau sa le fac o vizita sa vad cum sunt crescute si va promit de pe acum ca o sa fac si poze si ca o sa stau cu urechile palnie ca sa inteleg cat mai bine ce inseamna sa cresti rosii 100% natural in Romania (pentru episodul 2 din #CautProducatorLocal).

salata de rosii-1-2

Intre timp Taietel si DOR intreaba pe Facebook care-i treaba cu romanii si rosiile, de unde vine iubirea asta neasemuita pentru ele. La mine-i simplu: copilaria mea a fost marcata de cultivarea lor. Desi am crescut la bloc, aveam in fata lui o gradina mica in care mama punea in fiecare an, invariabil, urmatoarele: ceapa, morcovi, patrunjel, rosii. Restul chestiilor n-o prea interesau, dar astea erau obligatorii. In fiecare primavara sapam gradina, apoi puneam arpagicul si, cand se facea mai cald, rasadurile de rosii. Nu aveam furtun sa le udam, asa ca in fiecare seara faceam zece mii de drumuri cu galeata intre etajul 1 si gradina din fata blocului, pana udam toate cele 20-25 cuiburi. Nu pot uita mirosul ala turbat de frunze de rosii, gustul rosiilor proaspat smulse de pe vrej in zilele fierbinti de vara cand ma jucam prin fata blocului si mi se facea foame. Sunt inca foarte, foarte indragostita de mirosul de frunze de rosii. Memoria afectiva functioneaza inca impecabil.

salata de rosii-2Fiecare zi de vara insemna salata de rosii cu ceapa si castraveti, uneori ardei, but mostly rosii si ceapa si mult ulei, un pic de sare, atat. O salata din asta pe zi si nu mai aveam nevoie de nimic. Toamna le culegeam si ne apucam sa facem bulion si sos de rosii iar cand venea inghetul imi venea sa plang langa aracii cu gogonele: nu ma puteam obisnui cu ideea ca rosiutele mele dragi nu-si vor implini menirea, ca frigul le-a “omorat.” Le mai luam si se mai coceau in casa, pe masa din bucatarie, dar era deja tarziu, venea deja iarna la galop… Continue Reading

Caut producator local: ferma lui nea Hagiu

producator local

Scriu de mai bine de 6 ani pe amaratul asta de blog. Cand am inceput, maximul sofisticarii in bucatarie era orezul la punga, fiert si amestecat cu unt si sare, eventual cu o conserva de fasole coapta. Asta a mancat iubi in prima parte a relatiei noastre: atata stiam, atata puteam. Cu blogul au inceput cautarile mele culinare – la inceput, fara niciun fel de responsabilitate pentru corp, ingrediente, retete, gust sau tehnici de gatit. N-am facut-o cu rea intentie, ci pur si simplu din nestiinta. Am bagat tone de zahar in fondant si cupcakes, am gatit cu budinca si frisca la plic, cu esenta de rom, cu vegeta, am crezut ca exista detox si m-am simtit vinovata ani la randul ca iubesc branza. Un singur lucru nu l-am crezut niciodata: ca margarina e mai buna ca untul, iar pentru asta ma felicit. Dar, vedeti voi, nu te poti invarti in fenomenul asta al mancarii si sa ramai prost toata viata (sau… poti?).

Dupa 6 ani, sunt alt om. Am inteles ca sanatatea nu depinde de diete, ci de o combinatie de factori de bun simt total: mancare adevarata, somn, odihna, timp liber, sport, managementul stress-ului, implinire personala si profesionala, iubire. Nu e greu sa ne dam seama care e mancarea adevarata: e cea pe care ne-o da pamantul pe care traim, in fiecare sezon, cea pe care o gatim inteligent astfel incat sa ii pastram cat mai mult din proprietati, care putrezeste in timp, care nu arata perfect la toate colturile, care e cat mai putin procesata si care, in general, nu se gaseste la plic, cubulet sau cutiuta. Stam prost la capitolul educatie culinara, iar eu vreau sa pun umarul sa creez alta lume. O lume in care il cunosc pe omul de la care iau rosii, branza, faina, o lume in care mananc salata vara si muraturi iarna, ca asa e ordinea fireasca a lucrurilor pe care am vazut-o la bunicii mei. O lume in care reciclez cojile de ou si portocale, o lume in care nu arunc jumatate din mancarea din frigider, o lume in care nu ma simt vinovata ca mananc, o data pe saptamana, o bucata de prajitura cu zahar, un pahar cu lapte sau o paine cu faina alba.

Photo-04.07.2016,-10-43-44

Asa ca, pentru anul asta, mi-am propus sa incep doua initiative:

1. sa incep sa caut producatori locali (deocamdata doar in jurul Bucurestiului) pe care sa ma duc sa ii vizitez, sa vorbesc cu ei, sa ii inteleg, sa imi dau seama care le sunt limitarile, provocarile, mentalitatea. Sa vad cu ochii mei cum cultiva, ce cultiva, cum vand, sa gust si sa cunosc. Apoi sa va povestesc. E un demers usor jurnalistic si, desi nu am experienta in asta, mi se pare esential pentru a intelege lumea in care traim, mancarea pe care o avem disponibila. Daca esti producator local si vrei sa vin sa stam de vorba si sa imi arati cum sta treaba la tine in gospodarie, da-mi de stire, dar pregateste-te pentru multe intrebari si multa sinceritate in articolul ce va urma. Indiferent daca esti mare sau mic, cultivi bio, natural, cu sau fara pesticide, ai firma sau magazin online sau vinzi in piata, eu o sa vin: vreau sa aflu povestea ta. Pe Facebook si Instagram o sa gasiti aceasta initiativa cu hashtagul #CautProducatorLocal.

2. sa incep sa gasesc modalitati de a evita risipa de mancare. Sa impartasesc cu voi ce fac pentru a nu mai arunca mancarea, sa gasesc oameni care ma pot ajuta in acest demers. Sa facem din asta o moda, un stil de viata pe care sa nu-l mai lasam, like, ever. Pe Facebook si Instagram o sa gasiti aceasta initiativa cu hashtagurile #StopRisipaDeMancare si #MancareLaPretRedus.

Sper ca in timp sa adunam multe povesti interesante din care fiecare sa isi traga propriile concluzii si sa ia ce isi doreste.

Imi incep relatarea de azi cu prima ferma despre care m-am hotarat sa scriu: ferma lui Marin Hagiu din Adunatii Copaceni, la vreo 25 km de Bucuresti, in Giurgiu. Nea Marin e agricultor din tata-n fiu: a mostenit priceperea si dragostea de pamant de la parintii lui si altceva n-a vrut sa faca toata viata, chiar daca la un moment dat, la scurt timp dupa Revolutie, i s-a oferit posibilitatea sa lucreze ca sofer in Germania, pe bani frumosi. “Tot mai bine e acasa, cu familia, cu nevasta, copiii” mi-a zis. Nea Hagiu cultiva aproape 20.000 mp de pamant mostenit de la parinti cu ce merge cel mai bine in zona: salata, verdeata, ceapa si usturoi, ardei, capsuni, rosii, gulii, ridichi si … flori, in special zambile si muscate. Toate sunt udate cu apa din curtea lui, dintr-un put de mare adancime. Are si o livada mare de ciresi dar anul asta a fost dezastru: au dat niste ploi nenorocite si a fost frig chiar cand erau pomii in floare, asa ca 70-80% din recolta a fost compromisa. Il inteleg, si piersicul de la noi de la studio a fost distrus in aceleasi conditii…

DT1_3511Photo-04.07.2016,-11-20-34Hagiu SRL, firma lui, are un numar de 10 angajati, din care majoritatea sunt membri de familie. De fapt, toata afacerea e de familie, fiul lui e deja implicat si ii va urma cu siguranta la conducere cand nu l-or mai tine puterile. Pe langa acesti angajati, la recoltare mai tocmeste uneori si zilieri, dar problema personalului in agricultura e una extrem de acuta (suna familiar?). Cat am vizitat serele m-am topit de caldura si mi-a fost dificil sa-mi imaginez cum as putea lucra acolo 8-10 ore. E foarte greu de gasit personal pentru o munca atat de grea ca cea a campului, asa ca nea Hagiu se bazeaza in principal pe familie, fara de care ar fi greu sa asigure continuitatea recoltarii. I-am prins un zambet resemnat cand povestea asta, si m-am intristat. Continue Reading

Vorbesc la Food Bloggers Conference, Bucuresti, 24 iunie

food bloggers conference

Pe 24 iunie are loc la Bucuresti a treia editie a Food Bloggers Conference, organizata ca de obicei impecabil de Cristi Manafu & Evensys. Mi-am dat seama ca nu am scris suficient de mult despre evenimentul asta minunat care ne permite noua – bloggerilor de food – dar si brandurilor si specialistilor din Horeca sa ne intalnim, sa interactionam, sa schimbam idei, sa recunoastem tendinte, pe scurt: sa fim mai bine pregatiti si informati cu privire la tot ce misca in zona asta de mancare din Romania.

E a doua oara cand sunt invitata ca speaker – prima oara am fost in panelul de General Blog Talk – si voi vorbi, in companie selecta, despre cum sa treci de la pasiunea de a avea un blog la afacere. Desigur, organizatorii s-au gandit la VEG Studio si ma bucur tare mult ca am ocazia sa vorbesc despre tot ce a insemnat si inseamna aceasta tranzitie pentru un om care acum sase ani isi manca linistit biscuitii pe tastatura calculatorului din biroul confortabil pus la dispozitie de angajator.

ANDREEA-CRACIUN

Nu va pot descrie emotiile si bucuria pe care le-am simtit la prima conferinta. A fost ca o mare petrecere cu toti prietenii mei misto din online, unii pe care ii stiam deja, altii pe care i-am cunoscut in persoana abia atunci. Nu va pot descrie starea de euforie pe care am simtit-o fiind inconjurata de oameni care imi impartasesc pasiunea, trairile, greutatile, satisfactiile. Am legat atatea prietenii noi, am aflat atat de de multe despre noile tendinte in domeniu, am cunoscut oameni si mi s-au deschis usi noi, colaborari noi, ce sa mai, a fost minunat. Bine, RECUNOSC, partea care mi-a placut cel mai mult a fost mancarea, pentru ca mancare, mancare, demonstratii culinare, mancare, mancare. Am venit pregatita cu pantalonii mei cu elastic si, in timp ce toata lumea tragea de nasturii blugilor, stomacelul meu crestea fericit si nestingherit de nimeni. Doamne, cat de desteapta sunt uneori.  Continue Reading