Joe Cross la Bucuresti, Andie la Sanatatea in Bucate, VEG Studio in pregatiri

Am o groaza de retete pozate si filmate si nu sunt in stare sa le pun pe blog. Explicatia e simpla: de vreo luna de zile sclavagesc pe plantatie la VEG Studio, spatiul vietii mele pe care il planuiesc cu Cata Zaharescu de ne-au iesit noi peri albi in cap. Avem gradina mare – suna romantic, nu? Realitatea e ca am sapat la ea de n-am reusit sa-mi scot pamantul de sub unghii 5 zile (foarte, foarte sexy), am declarat razboi nenorocitilor alora de melci care apar dupa ploaie si-mi mananca rasadurile si am decis ca lumbago-ul nu mai e un mit dupa 30 ani. Daca cineva se apropie de mine si ma atinge accidental eliberez norisori de chit si lavabila, parul meu nu mai poate fi descalcit iar privirea a devenit usor tulbure si rosiatica. And YET. N-am fost mai fericita in viata mea. Obosita, nauca, incoerenta, DAR FERICITA. In sfarsit o sa am loc de mese false, stative, lumini, cabluri, platouri cu mancare, recuzita and the works. IKIGAI! Studioul incepe sa prinda viata, la inceputul lui mai va fi gata, iar eu ma voi lansa din nou pe orbita :)

Pana atunci, doua lucruri:

1. JOE CROSS vine la Bucuresti

Joe, cel pe care l-am vazut cu placere in “Fat, Sick and nearly Dead”, revine cu un nou documentar “The Kids Menu”. În acest film, Joe se întâlnește cu experți, părinți, profesori, copii și ajung să realizeze că obezitatea infantilă nu este defapt PROBLEMA PRINCIPALĂ (THE BIG PROBLEM), ci un rezultat al mai multor factori și acțiuni dăunatoare pe care le repetăm zilnic. Iată cateva dintre ele:

  • Lipsa cunoștințelor în ceea ce privește alegerile alimentare.
  • Varietate mică de produse sănătoase și accesibile ca preț.
  • Influența negativă pe care o au oamenii din jurul nostru (părinți, profesori, prieteni, idoli), mai ales cei care au un rol important în creșterea și dezvoltarea noastră zilnică.

În acest documentar vom avea ocazia să vedem împreună programele educaționale puse în practică de mai multe școli, grădinițe din USA, dar și povestea câtorva familii care reușesc să fie un model educațional pe care noi toți ar trebui să îl urmăm, dacă nu o facem deja.

Puteti afla mai multe despre eveniment aici.

2. Maine ne vedem la Sanatatea in Bucate, pe Digi 24, cu Marius Tudosiei si Cata Zaharescu-Tiensuu

Bineinteles ca vorbim de VEG Studio, iar eu fac un cheesecake cu lemon curd de sta matza-n coada si Cata un ramen de incepe sa se si roteasca in ea! Don’t miss out, o sa fie misto, dam si tips and tricks despre fotografia culinara si viata de blogger :)

DSC_0314

Acestea fiind zise, inchei apoteotic cu indemnul sa dati like la pagina studioului, ca sa vedeti live ce minunatii o sa facem pe acolo. Promitem fotografii si evenimente tare frumoase si interesante pentru comunitatea VEG!

Love and Veg Studio!

 

Noutatile culinare ale ultimei luni

Pf, martie 2016, ce luna! Plina ochi de evenimente culinare importante, atat pentru mine, cat si pentru altii. Simt nevoia sa va povestesc pe scurt despre ele pentru ca sunt initiative noi pe piata romaneasca, pentru ca lucrurile se transforma, pentru ca mancarea si bucuria din jurul ei incep sa capete amploare in viata noastra de zi cu zi, iar eu sunt nespus de fericita sa vad asta.

  1. Mazilique Studio

Pe 21 martie a luat avant Mazilique Studio, prima “bucatarie deschisa” de la noi, care, in cuvitele Cristinei, va gazdui ateliere de gatit, testari de retete si meniuri, intalniri gourmet, sedinte foto si lansari de produse sau petreceri private. Daca va place mancarea si aveti o conexiune la net cred ca e greu sa nu fi auzit de Mazi si sa nu fi vazut poze si videoclipuri de la lansare si, mai ales, cred ca e greu sa nu fi ramas impresionati de designul facut de Eliza Yokina.

Foto Catalin Georgescu
Foto Catalin Georgescu

Eu am fost la inaugurare si vreau sa va zic ca am ramas extrem de impresionata. Ca nu mai vream sa plec de acolo pentru ca spatiul ala e pur si simplu visul oricarui gurmand si nu numai. Are atatea detalii bine gandite (de la azuleos pana la oalele de cupru inscriptionate si blaturile de lemn – Mazi, de unde le-ai luat, ca ma inteapa la inima!!!) incat pur si simplu ti se lipeste de suflet si vrei sa-ti muti cortul in incinta.

Nu am decat admiratie pentru fata asta. Cata munca, perseverenta, creativitate si efort intra intr-un asemenea proiect nu cred ca stie nimeni mai bine ca ea, eu pot doar sa-mi imaginez prin prisma propriilor experiente si sa ma infior. Chapeau! Abia astept sa vad ce proiecte va face acolo, sunt convinsa ca vor fi la fel de inovatoare ca tot ce a creat pana acum si ii doresc tot succesul din lume!   Continue Reading

In cinstea voastra, Doamnelor! (o Pavlova?)

Mi-a luat 35 ani sa ma impac cu mine insami. Am vrut mereu sa fiu mai slaba, mai in forma, mai scunda si cu par mai putin si mai drept, mai buna la mate, cu pielea mai fina si gene mai lungi si sprancene egale, sa am nasul mai putin borcanat si dintii mai drepti, sa vorbesc si sa gesticulez mai putin, sa nu mai arat ca o girafa pe ringul de dans, sa fiu mai inteleapta si mai tupeista, sa ma ingrijorez mai putin, sa fiu mai calma si mai smechera si mai nu stiu cum. Mereu m-am comparat cu idealuri si imagini din oglinda – cred ca toate am facut asta la un moment dat – dar, asa cum bine imi spunea o prietena acum cateva zile, comparatiile astea nu aduc decat un singur lucru: nefericire. E mare lucru sa invatam sa traim asa cum suntem, sa fim fericiti cu ce avem, sa ne acceptam si sa ne iubim cu toate calitatile si defectele noastre.

Acum, la aproape 35 ani, va marturisesc ca nu mai pot si nu mai vreau sa fac in viata mea schimbari care vin din exterior si merg spre exterior. Acum schimbarile vin pentru ca sufletul meu le cere cu un singur scop: sa fiu fericita. Asa ca, de ziua noastra Doamnelor, va doresc sa fiti asa cum vreti si cum puteti sa fiti, dar, cel mai important, sa faceti cumva sa fiti fericite cu adevarat: viata e prea scurta sa ne chinuim modelandu-ne in forme care nu ne apartin sau sa pastram aparente. Viata e facuta ca, la 35 ani, sa ne bucuram de firele albe si ridurile fine (si ocazionala durere de spate) si sa simtim ca traim pentru un scop adevarat.

Pavolva-7

caligrafie-2

In stilul caracteristic, de acest 8 Martie eu n-am cumparat cadouri, ci le-am facut. Nu mi se pare nimic mai personal si iubitor decat un cadou facut de mana, in care ai investit timp si atentie. In care ai investit ACTIUNE, asa cum bine imi zicea alta prietena. Cum pasiunea mea pentru caligrafie creste, creste si-acum ma depaseste, va prezint… Continue Reading

Verina vegana cu fructe si gem

Astazi bloguletul face 6 (SASE!!) ani. Ma uit la cifra asta si parca nu imi vine sa cred, e o viata de omulet. Nu stiu ce e cu luna februarie si cu bloggingul culinar (stiu cel putin 5 alte bloguri foarte cunoscute care se aniverseaza tot luna asta), dar eu una ma bucur enorm ca am inceput aceasta calatorie care pentru mine a fost cam ca vizuina iepurelui din Alice in Tara Minunilor, cu precizarea ca eu chiar am in casa un iepure alb cu ochii rosii care, btw, a facut 6 ani pe 14 februarie! (La multi ani Mr. Pufu!) In scop aniversar, m-am gandit sa va propun un mic dejun/desert vegan, pe care sa il puteti face foarte usor si de care sa va bucurati impreuna cu cei mici, mai ales daca si ei au 6 ani: verina vegana cu fructe din compot si gem.

verina vegana cu gem si fructe-1 Continue Reading

Prajitura cu afine, lamaie, ricotta si mac

Vai, de cand nu am mai facut un desert cu zahar! De atat de mult timp incat am uitat blatul in cuptor si s-a rumenit putin mai mult decat mi-as fi dorit, dar pentru ca a fost ataaat de buna si a primit “Iubi’s Seal of Approval” n-am mai avut rabdare si am zis ca ar fi cazul sa o impartasesc cu voi. Blatul fiind umed si plin de fructe, nu s-a simtit deloc ca a cam “depasit” timpul de stat in cuptor, insa voi fiti destepti, nu fiti ca mine si coaceti cat trebuie aceasta minunata prajitura cu afine, lamaie, ricotta si mac si nume lung cat o zi de post.

_DSC7350

Va spun inca de pe acum ca o sa va indragostiti de crema de deasupra, care are fix trei ingrediente mari si late: ricotta, miere si boabe de vanilie. Nu ma pot gandi la o crema mai usoara si mai prietenoasa, va spun, e ceva de VIS. In combinatia cu blatul dens, usor lamaios si plin de fructe, e spot on. Stiti, prajitura asta/ mini tortulet ce o fi mi se pare nemapoimenita pentru un rasfat ocazional in familie: nu e deloc pompoasa dar e plina de arome, are o textura placuta si te duce cu gandul la acasa, la rasfat, la stare de bine, la micile placeri ale vietii. Nu e genul de prajitura gretoasa sau mult prea dulce, asa ca are sanse mari sa prinda la toata lumea.  Continue Reading

Ovaz cu bob

Pana de curand nici nu stiam ca exista bob congelat in Romania. De fapt, pana de curand nici nu stiam ca bobul este acelasi lucru cu fava/faba si ca este atat de al naibii de bun. Si verde. Are cel mai frumos verde de la mazarea proaspata incoace, e cremos si gustos si super special, atat de special incat neaparat trebuie sa il incercati. Recunosc ca in superficialitatea mea am fost atrasa de culoare, insa dupa ce l-am gustat asa, proaspat si verde si facut la aburi, am fost convertita. Pe langa faptul ca e aratos si bun, bobul impacheteaza o tona de vitamine si minerale: este una din cele mai bogate surse de potasiu din natura si are cantitati substantiale de fosfor, magneziu, calciu, folati si acizi grasi omega 6. Cititi o tzara numa’ ce zice Wikipedia. Acum ca e clar ca ne-am indragostit, sa trecem la fapte.

ovaz-cu-bob

Domnul bob congelat se gaseste in pungute la Mega Image (nu la toate) si la Auchan (nu tot timpul), precum si in alte locatii secrete de prin Bucuresti, asa ca va sfatuiesc sa il cautati cu atentie la raioanele de produse congelate. Se cumpara in cantitati industriale, se depoziteaza in congelatorul propriu si se pregateste astfel: dam apa in clocot intr-o craticioara, aruncam bobul si lasam 5-7 minute din momentul in care incepe sa fiarba, apoi il scoatem, il scurgem si il aruncam direct intr-un bol cu apa rece si gheata, ca sa-si pastreze culoarea frumoasa. Bobul din punga nu e asa verde si frumos cum il vedeti dumneavoastra in poze, el este invelit de o membrana alba si groasa care trebuie scoasa dupa ce a fiert. Manual. Este munca de chinez mic si rabdator, dar merge repede si merita tot efortul, pe cuvant de pionier. Bobul se poate fierbe si la aburi (ceea ce am si facut eu de fapt) cu mare succes.  Continue Reading

Supa crema de broccoli (cu ceva branza albastra)

“I love broccoli!” …said no one ever. Bine, recunosc ca mi se pare acceptabil daca il sotez in unt si apoi il mermelesc in sos de soia cu putin caju, dar, meh, sa nu fortam nota si cu altceva. Sau? Daca l-as imperechea cu ceva care chiar sa ii dea gust sau sa ascunda gustul sublim de praf de coarne de cerb? Hai s-o facem, Romania! Asa s-a nascut aceasta supa crema de broccoli cu branza albastra. Asa a vazut ea lumina zilei, din imperecherea unei crucifere cu un mucegai nobil si alte legume mai putin nobile, gen telina, pastarnac si ceapa. Va pot promite linistita ca o veti putea manca cu placere (stiti ce, sa ma mai lase limba romana in pace cu cacofoniile, popor pudic ce suntem, m-am saturat, intru-n greva!!) si e foarte probabil sa o faceti in mod repetat, mai ales cand va mustra constiinta ca ati dat iama prea tare in mancare de prost gust, cu prajeli, grasimi, microunde, zahar si moartea vietii. Caci asa e cu supa asta: te simti asa, mai spalat, mai demn, mai mandru ca te gandesti si la corpul tau o data la sase luni.

supa crema de broccoli

Asa-i ca arata bine? Secretul sta, ca de obicei, in Vitamix (sau in orice alt blender de mare putere pe care il aveti acasa si care poate pulveriza si norishoriza supe creme). Va reamintesc, ca si la supa crema de rosii, importanta blenduirii vartoase, pana cand supa noastra capata consistenta de LAPTE. Exact. LAPTE. Cand ma mai uit pe net si vad cate un piure gaunos si zgrumturos prezentat sub numele de supa crema imi vine sa-mi dau palme si iarasi palme. Ah, de cate ori n-am facut si eu greseala asta! Dom’le, supa crema trebuie sa fie lichida, usor curgatoare (ca Ozana, da?), si sa nu prezinte niciun fel de rest alimentar care sa ramana pe gat in mod deranjant. Da? Continue Reading