La multi ani de 1 Martie, doamne si domnisoare! Teoretic, a venit primavara. Si luna cadourilor. De fapt, de ceva vreme ne aflam in Triunghiul Negru al Mortii pentru Barbati: Sf. Valentin-1 Martie-8 Martie, perioada propice pentru reimprospatarea stocului de sosete si maieuri. Which reminds me: voi cum va instruiti iubiteii sa va ofere cadoul mult visat? La noi in casa eu am descoperit ca merge foarte bine tehnica “spusului pe fata in mod repetat”. Exemplific. “Iubi, nu mai am parfum. Vine 1 Martie. Doua cuvinte pentru tine: Chanel. Sephora. De fapt, patru: 100 ml.” SAU “Iubi, ti-am trimis link cu Amazon Wishlistul meu de 8 Martie. Pup.” Pentru a ma asigura ca nu uita si/sau se incurca, dau remindere periodice: (la cinema, reclama la Sephora) “Ah, ia uite iubi. Au Chanel in spate!”. Works like clockwork. Iar Le Boo iz za best intrucat nu numai ca indura cu stoicism, dar executa cu precizie. >sigh<
Acestea fiind spuse, sa sarbatorim descalecarea Chanelului cu o… nu, nu o cupcake, nu o danteluta, inimioara sau fursec, ci cu o paine. O super paine. De ceva vreme am descoperit ca imi iese super bine painea de casa. Am stat si am despicat in 16 firul logic care ar putea sta la baza acestei senzationale descoperiri, si mi-am dat seama ca am schimbat un singur lucru in modul de pregatire, reteta fiind aceeasi. Stiti faza cu prima dospire si a doua dospire. Pana acum, dupa ce amestecam eu lichidele cu faina, incepeam sa framant vreo 10 minute sau chiar mai mult, lasam la dospit o ora-doua, apoi mai framantam 1 minut – doua, si mai lasam 30 minute. Prin nu stiu ce eroare, am inversat procesul: adica framant foarte putin atunci cand formez aluatul, las la dospit, iar cand il preiau pentru a-i da forma/baga in tava il framant de-i sar capacele, mai las oleaca la crescut si bag la copt cu tava plina cu apa la subsol, sa creeze aburi.
Pentru ca nu sunt un mare bucatar-brutar, nu-mi dau seama daca e de la asta, cert e ca la ultimele doua dati asa am facut si a fost nemaipomenit. Va tin la curent. Revenind la focaccia. Initial voiam sa fac o paine banala, dar pentru ca aveam rozmarin proaspat in frigider, am zis sa-i dau o sansa si n-am regretat.
Ingrediente
- 300 g faina alba
- 150 g faina integrala
- 7 g drojdie activa uscata
- 1 lingura de miere
- 300 ml apa calda
- 1 praf de sare
- 4 linguri de ulei de masline
- 2 linguri de apa
- cateva crengute de rozmarin
- sare grunjoasa pentru ornat
Metoda
- Procesul de realizare este acelasi de la japonezele cu usturoi, cu diferenta ca dupa ce am lasat prima oara la crescut scoatem coca, o framantam bine, si o intindem in forma dreptunghiulara (de marimea tavii pe care o avem, preferabil 30x20).
- Cu incheieturile degetelor incepem sa apasam aluatul pe toata suprafata lui, pana atingem fundul tavii, creand gaurele mai mari. Lasam inca o data la dospit, vreo 15 minute, apoi ungem cu 2 linguri de ulei de masline amestecat cu apa, presaram rozmarinul si sarea, le infigem bine in paine, si dam la copt pana devine rumena.
Am mancat-o goala si calda. Ce porno a sunat asta :)
Love and rosemary,
Tare-mi place foccacia ! Si umpluta si subtire si groasa.. buna rau, ce sa mai zic!
O primavara de vis iti doresc ! te pupic
Da, buna rau de tot. Trebuie sa mai fac, sa las lenea deoparte.
Sa stii ca am vazut niste poze cu tine si Edi si m-am topit de tot…pe langa faptul ca ai un baietel frumos rau, ma, da frumos rau cu ochisorii aia albastri de la mami :), aveti o chimie impreuna… pfuai… Asa ca draga mamica, iti doresc o primavara albastra si senina ca ochii vostri frumosi! Te imbratisez!
Am mancat asa ceva la Baca. Adica furam si mancam cat le faceam macarons. E superbuna :))
Baca? (mama cat sunt de ignoranta!)