Pizza Margherita. Or.. something :)

Cateodata cerurile se deschid deasupra ta si auzi refrenul cantat de Mr. Bean la biserica: Hallelujah! Hallelujah! Cam asa si cu pizza asta, oameni buni. Nu stiu ce am asteptat eu pana acum in viata mea, ce spiridus malefic nu m-a lasat sa folosesc aluat de paine ca sa fac aceasta placinta calda ‘talieneasca, insa ma bucur ca ieri mi s-au dezlegat cununiile la pizza. Initial io avusesem intentii pasnice: voiam sa fac painea noastra saptamanala cu aluat fermentat in frigider. Problema e ca de vreo cateva zile pe langa durerile constante de dinti am fost binecuvantata si cu o contractare a unui muschi de pe mandibula si acum… nu mai pot deschide gura mai mult de un centimetru. Da, daca ma enervati nu va pot scoate limba, deci acum e momentul. In acest context fizic, antropologic si psihologic, inainte sa scot aluatul de paine din frigider m-a fulgerat un gand cutremurator: bine-bine, dar cum bag eu felia de paine in gura? Cum rontai io coaja aia crocanta si ademenitoare?? (moment in care se deschisera cerurile dupa cum am aratat la punctul 1 de mai sus): PIZZA!!! Pizza e: suficient de subtire cat sa incapa in gura, suficient de moale cat sa o pot molfai in liniste, suficient de gustoasa si hranitoare ca sa-mi tina de foame pana a doua zi dimineata. There you go.

DSC_0033-copyObservati in fotografia de mai sus cateva chestii roz care au apartinut odata domnului porc: nu va panicati, nu mi-am pierdut mintile de la durerea de dinti. Acele chestii au fost amplasate strategic pe jumatate de pizza apartinand domnului Iubi, cealalta jumatate fiind complet meat-free, veg-only. Pentru ca asta-i viata dragi prieteni: desi nu am mai mancat si gatit cu carne de la 19 ani realitatea e ca traiesc fericit alaturi de un omnivor, care din cand in cand mai atinge si de altceva decat de legume. Din cand in cand isi mai decoreaza mancarea cu proteina animala si din cand in cand i-o scot din frigider sa i-o asez pe masa la micul dejun. Am vazut inclusiv la mine pe blog multa inversunare a vegetarienilor impotriva omnivorilor, dar eu nu-mi traiesc viata in inversunare. Eu cred cu tarie ca daca nu respecti alegerea de viata a altor persoane nu poti avea pretentia ca la randul lor ei sa o respecte pe a ta. Vegetarianismul e o cale personala, pe care o apuci atunci/daca simti ca e momentul, iar eu sunt foarte fericita sa traiesc intr-o lume in care sa pot sa arat celor din jur cat poate fi de frumoasa si implinitoare. Restul e alegerea lor. Pizza de mai sus mi se pare exemplul perfect de toleranta si conlucrare, asa ca sper sa nu mi-o luati in nume de rau ca a aparut pe blog si jumatatea vinovata.

DSC_0037-copy

Aluatul pe care vi-l propun eu azi are cateva calitati esentiale care va vor face sa-l iubiti: se face prin fermentare la rece, ceea ce inseamna ca veti munci foarte putin la el, va avea un gust foarte bogat, va fi pufos mega-pufos, va avea multe bule de aer si il veti putea tine in frigider pana la 4 zile, facand pizza in orice moment al zilei simtiti ca aveti chef; este rezistent si nu se rupe la intindere; este facut cu drojdie, ca urmare este accesibil celor care nu au maia. Pe scurt: imaginati-va ca luni seara amestecati cateva ingrediente intr-un bol pe care il dati la frigider (5-7 minute) si ca pana vineri puteti sa scoateti oricand o bucata din el (sau chiar pe tot) si sa aveti cea mai proaspata, frageda, gustoasa si incredibila pizza facuta chiar de voi in casa, cu minim de efort. Imaginati-va cum ar fi sa vina prieteni in vizita si sa le trageti o pizza din asta care sa-i lase pe toti cu gura cascata sau sa veniti de la servici, sa n-aveti mancare in frigider si sa faceti minunea asta care sa uimeasca toata familia. Nu v-am convins inca?

Pizza Margherita

Pizza Margherita

Ingrediente

    Pentru aluat (2 pizza mari de aprox. 45 cm)
  • 680 g faina alba
  • 14 g sare
  • 7 g drojdie uscata (1 plic)
  • 454 ml apa calduta
  • Pentru topping (1 pizza)
  • 8 felii groase de mozarella
  • 3 felii de branza gorgonzola
  • 1/2 cana pasta de rosii
  • 1 lingurita oregano

Metoda

  1. Cantariti toate ingredientele pentru aluat intr-un bol (sau in bolul mixerului cu atasamentul pentru coca fixat), apoi framantati cateva minute pana obtineti un aluat usor lipicios. Mr. Red a facut toata treaba asta in 7 minute, la viteza 1. Asezati-l intr-un bol uns usor cu ulei (sau puteti lasa in acelasi bol, eu nu il transfer mereu), acoperiti cu folie alimentara de plastic si dati la frigider peste noapte. Aluatul poate ramane la frigider la crescut pana la 4 zile, deci nu trebuie sa va grabiti sa il coaceti; cu cat este lasat mai mult, cu atat dezvolta mai multe bule de aer si un gust mai placut. Mie cel mai mult imi place sa il las 24 h.
  2. Cand suntem gata sa coacem pizza, scoatem bolul din frigider si il lasam 10 minute la temperatura camerei. Il rasturnam pe o suprafata presarata usor cu faina, il impartim in doua bucati egale si le dam o forma rotunda astfel: presam foarte usor cu podul palmei aluatul, preferabil intr-o forma rotunda; luam o margine a aluatului si o aducem in centrul cercului, presand usor pentru a sigila; procedam la fel cu toate marginile pana obtinem o bila rotunda. Intoarcem aluatul cu fata fina in sus si cream putina tensiune la suprafata lui miscand bila pe blatul neinfainat si in acelasi timp impingand aluatul de la suprafata sub bila de aluat, ca in acest videoclip. Lasam cele doua bile de aluat la relaxat si crescut pe masa timp de 1 ora, acoperite cu un servet de bucatarie.
  3. Dupa o jumatate de ora de la datul formei aprindem cuptorul si comutam pe treapta maxima de caldura, pregatind intre timp ingredientele pentru topping.
  4. Dupa alta jumatate de ora (deci o ora de cand am dat forma bilelor) incepem sa pregatim aluatul de pizza, care intre timp trebuie sa fi crescut in volum: luam prima bila de aluat si formam cu varful degetelor un cerc pe interiorul ei, prin apasare, la o distanta de 1 cm de margine - in acest fel vom crea marginea aluatului, aceea care nu e unsa cu topping. Avem grija sa apasam cu incredere, in asa fel incat aluatul sa nu revina la loc si marginea sa fie bine delimitata.
  5. Tot cu varful degetelor apasam acum si in interiorul aluatului, in asa fel incat sa il desumflam putin.
  6. Ne infainam bine mainile si le bagam sub aluat, ridicandu-l. Tinem pumnul stang sub aluat iar cu mana dreapta incepem sa tragem de aluat spre exterior, avand grija sa tragem din centru, nu doar de pe margini (in caz contrar partea din centru va ramane groasa pentru ca va avea mult aluat, iar marginile vor fi subtiri si vor risca sa se rupa). Dupa fiecare intindere a aluatului, rotim putin cercul. Intindem de aluat pana obtinem diametrul si grosimea dorite, apoi il asezam in tava tapetata cu hartie de copt.
  7. Ungem repede interiorul cercului cu pasta de rosii (a mea a avut si putin ulei in ea, fiind pusa de mama), intr-un strat relativ moderat, adaugam feliile de branza, stropim cu oregano si dam la cuptorul extrem de incins pana vedem ca se rumeneste marginea ramasa neunsa.
  8. Cand e gata si ati scos-o din cuptor puteti sa o ornati cu busuioc proaspat.
http://www.andie.ro/2013/03/12/pizza-margherita-or-something/

Ma, a fost EPICA. Iubi a mancat-o fara ketchup, ceea ce e nemaiauzitnemaivazut, iar apoi a declarat incantat ca e de 100 ori mai buna decat orice pizza din oras! Si nu spune asta fiindca-s gagica-sa, ci pentru ca asa a fost. Aluatul a iesit de o pufosenie incomensurabila, cu  bule mari de aer, mozzarella aia s-a topit in cea mai cremoasa combinatie posibila iar oregano-ul a fost .. cireasa de pe pizza! Multumesc Vlad, tin de el ca de ochii din cap, ca asa aroma mai rar!

DSC_0034-copyLa partea de framantare pe mine m-a ajutat foarte mult videoclipul asta, intre minutele 5:15 si 8:00. Ce sa mai zic, dupa faza asta orice alta pizza din comert va parea ca fratele sarac si cersetor al pizzei mele.

Love and excellent home made pizza!