Cand camara iti ofera o rezerva substantiala de mere de casa, trebuie sa faci placinta.
Asa mi-am zis uitandu-ma cu ingrijorare spre gramada de mere de pe balcon, alese cu grija asta-toamna de mana maicutei mele si puse cu multa atentie in cutii de carton si ziare, sa reziste peste iarna. Oricat am incercat sa mananc din ele, nu-i usor sa dai gata trei cutii… Boon. Despre placinta.
E tot placinta mea americana, doar ca de data asta n-am pus gris in amestecul de mere si am sigilat intre ele cele doua foi de aluat (de sus/capacul si de jos/baza). In acest fel, in interiorul aluatului s-a format o baie de aburi care a copt merele si le-a somat sa-si lase toata zeama sau sa se predea. Ele au ales prima varianta :) E bine sa umpleti cat mai cu varf forma, intrucat merele isi vor injumatati volumul.
Pozele cu placintea sunt nocturne si usor cherchelite, de aceea va rog sa ma scuzati. Am umblat putin mai mult la contrast si culori, ca am avut chef de joaca; insa, ca de obicei, sunt poze naturale, nephotoshopate. Nu ca nu mi-ar placea sa le photoshopez, da’ n-am nici soft, nici cunostinte, nici timp. Ca urmare, incerc sa-mi imbunatatesc tehnica: urati-mi succes.
Love and apple pie,
Andie
arata atat de bineeeeeee ♥
mi-e dor de o tarta cu mere :))
pupici scumpa mea ♥
Emily, ce telepatie! Tu stii ca voiam sa iti scriu azi pe FB, sa te intreb ce mai faci? Mi-era dor de tine :)
Cum merge cu tea party-ul? Eu abia astept!!!
Dementiala placinta! Si noi o indragim tare mult!!! Si arata super bine, nu are nevoie de nici un photoshop! Te pup
Eu zic ca daca pui mere in ceva dulce, n-are cum sa nu iasa bun! Cele mai populare dulciuri pe care le-am facut le au in compozitie; o fi si de la faptul ca noi toti am crescut cu placinta de mere facuta in casa de mamele noastre :) Poza am vrut sa o fac sa arate vintage, si mi-a iesit galbena :))) Nu-i bai! Te pup!