Tag Archives: Leurda

Gnocchi de casa cu ciuperci

Iubirea mea pentru paste este nesfarsita. Nu, nu vorbim de pastele cumparate la punga din supermarket, vorbim de pastele facute in casa, din faina si oua, proaspete si bune ca un vis. De fapt, ma avant pana intr-acolo incat sa spun ca pastele de casa sunt atat de bune incat sosul aproape ca nici nu mai conteaza, poti sa le mananci cu ulei de masline de buna calitate, putin usturoi (daca mai pui si ardei iute ai clasicul AOP) si un cub de unt si nu-ti mai trebuie nimic pe lume. Fericirea e atat, atat de usor de obtinut. Ea se gaseste de obicei in lucruri simple si necumparabile, precum gnocchi facuti cu mana ta :)

DSC_0405-copy gnocchi-cu-ciuperci DSC_0448-copy

Cateodata, cand ma uit la lucrurile frumoase din viata mea, imi dau seama ca sunt deosebit de binecuvantata. Hai sa luam de exemplu acesti gnocchi: nu as fi putut sa-i fac asa frumosi daca Cornel nu mi-ar fi trimis o tabla de lemn speciala, de peste mari si tari. Nu l-as fi cunoscut pe Cornel daca n-as fi avut blog culinar, cum nu as fi avut nici sansa sa patrund in casele si inimile voastre si chiar sa va cunosc pe unii dintre voi, cei care cititi acum – lucru pentru care sunt profund recunoscatoare. Tot blogul mi-a permis sa intru in bucataria lui Marius de la Sanatatea in Bucate si sa filmam impreuna o emisiune care m-a umplut de bucurie si voie buna: e o placere de nedescris sa fii in apropierea unui om ca Marius, atat de pasionat de ceea ce face, atat de jovial, de saritor, deschis si bun. Sunt rari oameni ca el, iar sansa mea de a face toate lucrurile astea chiar a fost rara. Pentru asta multumesc universului, va multumesc voua, si incerc sa va rasplatesc asa cum stiu eu mai bine: cu vorbe, poze si retete :)

Sunt mandra sa raportez ca de pe la inceputul anului nu am mai cumparat paste. Acum ceva timp am luat decizia istorica si mareata de a rupe si acest lant al tiraniei, dupa ce am intrerupt consumul de paine cu drojdie din comert. M-am tinut destul de bine, sunt mandra de mine, si chiar am pus cap la cap un plan care sa ma ajute sa trec si prin situatiile in care nu am timp sa fac paste pe loc: congelarea. Va spun sincer, pastele nu se fac deloc greu, nu dureaza mult tot procesul, insa nu e totusi ca si cum ai face o omleta. Pentru a avea paste si in acele situatii neprevazute, cand iti arde buza de foame, m-am gandit sa fac cantitati mai mari in week end pe care sa le usuc. Nu am avut mare succes la uscare pentru ca nu am reusit sa nimeresc cu exactitate momentul ala cand trebuia sa le tai, sa le invart, sa le fac cuiburi, etc. Mai mult, am vorbit cu o italianca draguta care mi s-a jurat pe luna si stele ca ea toata copilaria ei n-a vazut suportul de uscat paste, pentru ca mama si bunica ei ori faceau pentru consum pe loc, ori le congelau direct. Intre noi fie vorba, pastele proaspete congelate imediat dupa ce au fost facute sunt de vreo 10 ori mai bune decat daca le-ai usca: este o realitate irefutabila. Tot meditand pe tema, intr-o zi m-a lovit ideea si, in loc sa ma lupt cu frustrarile si uscarea, m-am hotarat sa fac cantitati mari de paste pe care sa le congelez direct. Fac tagliatelle, le invart in cuiburi, le pun pe o tava de plastic, le dau la congelator 2-3 ore, apoi le scot si le bag intr-o punga: pa-ra-ram! Paste proaspete forevar! Continue Reading

Cartofi Hasselback cu sos cremos de spanac si leurda

*CLICK HERE FOR ENGLISH*

Una din cele mai bune inventii ale Suediei, pe langa Ikea si Alexander Skarsgård, sunt cartofii Hasselback sau, cum zice Nigella, niste chipsi pe cotor. De ce? Pentru ca se ia un cartof mare si incepe sa se taie in felii foarte subtiri, cam ca de chipsuri, insa atunci cand apasam cutitul nu mergem pana jos, ne oprim la 1 cm astfel incat feliile sa ramana atasate cotorului. Cartofii astfel feliati capata forma de acordeon si cand sunt bagati la cuptor devin crocanti pe exterior si moi inauntru. Va previn inca de pe acum ca dau dependenta.

DSC_0397-copy DSC_0364-copy hasselback-potatoes-3

Pentru ca e primavara si cumva am tendinta sa reflect fiecare sezon in mancarea pe care o gatesc – asta si datorita dorintei mele de a manca local si sezonier – m-am gandit sa adaug acestor cartofi si un sos cu arome de primavara: spanac si leurda. Asta pentru ca in capul meu spanac + usturoi = forevar love, iar leurda, sa nu uitam, este usturoi salbatic. N-am vrut sa gatesc sosul in vreun fel pentru ca pur si simplu imi place sa mananc verdeturi ca-caprele: crude. Bine, mica precizare, spanacul l-am dat un pic pe foc, dar asa, gol-golut, insa doar din motive de diminuare a frunzelor, ca mi-ar fi fost greu sa le pun pe toate in robot.  Continue Reading

Tarta de primavara cu mazare, busuioc si leurda/ Pea and basil spring pie

DSC_0346-copy

Eu nu mai cred demult in originalitatea in bucatarie. De fapt, ce spun eu, nu mai cred demult ca ar mai exista originalitate in lucratura umana. Mi-a placut foarte, foarte mult o scrisoare a lui Mark Twain catre prietena sa Helen Keller, in care foarte frumos arata de ce e aproape imposibil in ziua de azi sa mai numesti ceva “original”:

“(…) Samburele, sufletul – sa mergem chiar mai departe si sa spunem ca substanta, multimea, materialul actual si valoros al tuturor declaratiilor umane – este plagiarism. Pentru ca in esenta toate ideile sunt de mana a doua, trase constient si inconstient dintr-un milion de alte surse, si folosite zilnic de cel care le aduna cu mandria si satisfactia nascute din superstitia ca el insusi le-a generat; desi nu au nici o farama de originalitate niciunde cu exceptia palidei decolorari provenite de la calibrul sau mental si moral si de la temperamentul sau, care este relevat in caracteristicile formularii. (…) nouazeci la suta din toate lucrurile ce deriva din intelect sunt plagiate, pur si simplu; iar aceasta lectie ar trebui sa ne faca pe toti modesti. Insa nimic nu poate face asta.” (traducerea imi apartine)

De aceea, oriunde vad pretentii de originalitate, vad de fapt absenta modestiei. Si, credeti-ma, e plin de absenta modestiei out there :) Ce legatura are discursul asta cu tarta noastra? Ei bine, are, caci desi nu am inventat eu aceasta tarta, a fost poate printre putinele dati din viata mea cand am facut o mancare la ghici, din capul meu, si a iesit bine. Pentru cineva care e incapabil sa gateasca dupa propriile idei, credeti-ma, asta e un lucru tare mare. Imi doream mult de tot sa mananc o tarta buna, verde, care sa musteasca a primavara, si n-am vazut o reteta care sa ma satisfaca niciunde: toate erau ingalate de lactate si cu un strop-doua de verdeata. Asa ca m-am gandit sa inlocuiesc masa aia laptoasa cu un … piure gros de mazare verde: why not? Rezultatul a fost foarte bun! Si daca as fi condimentat-o mai atent, ar fi fost par-fect!

DSC_0352-copy

Tarta de primavara cu mazare, busuioc si leurda

Tarta de primavara cu mazare, busuioc si leurda

Ingrediente

    Pentru aluatul vegan
  • 200 g faina alba 650
  • 100 g unt sau ulei de cocos
  • 1 praf sare
  • 4 linguri apa rece (din frigider)
  • 2 lingurite mari de ierburi de Provence (sau alte ierburi uscate care va plac)
  • Pentru umplutura
  • 2 cani mazare congelata
  • 1 legatura de leurda (sau, daca nu e in sezon, 3 catei usturoi)
  • 2 linguri frunze busuioc proaspat
  • 4 linguri mari de seminte de floarea soarelui
  • 2 oua
  • 1-2 linguri smantana (optional)
  • 1 cana rosii cherry mici
  • 2 felii transparente mozzarella
  • sare si piper negru dupa gust

Metoda

    Aluatul
  1. Intr-un robot cu lama S mixam faina, untul sarea si ierburile pana obtinem un amestec faramicios. Adaugam apa rece si mai mixam putin pana incepe sa se lege si il mai ajutam putin cu mainile sa prinda forma si sa devina elastic.
  2. Scoatem aluatul astfel format si il intindem intr-o forma dreptunghiulara (sau rotunda, in functie de tava), il asezam in tava, il intepam cu o furculita pe fund si dam la congelator pana pregatim umplutura.
  3. Umplutura
  4. Scoatem mazarea din congelator si o asezam intr-o craticioara. Turnam peste apa clocotita si acoperim cu un capac. Dupa 5-7 minute scoatem mazarea si pastram putin din apa in care a stat (1/2 cana).
  5. In vasul aceluiasi robot (eu nici nu-l mai clatesc) punem mazarea cu suficienta apa cat sa se formeze un piureu mai gros atunci cand mixam.
  6. Adaugam apoi si restul ingredientelor (mai putin mozzarella si rosiile) si mixam bine pana obtinem o pasta fina si omogena.
  7. Scoatem tava cu aluatul din congelator, turnam in ea umplutura, presaram rosiile cherry si feliutele de mozzarella rupte si dam la cuptorul preincalzit la 200 C timp de 40-45 minute.
http://www.andie.ro/2013/04/07/tarta-de-primavara-cu-mazare-busuioc-si-leurda-pea-and-basil-spring-pie/

DSC_0346-copy DSC_0348-copyChestiile alea arse si mari de deasupra sunt de fapt feliile de mozzarella – pentru ca au fost subtiri de se vedea prin ele s-au caramelizat destul de rapid – dar nu m-a deranjat la gust deloc. Interiorul a iesit dens si gros dar pufos, cu o aroma frumoasa de mazare, bine complimentata de busuioc si aroma usturoiata a leurdei/usturoiului. Mi s-a parut o tarta usoara, cu continut relativ redus de lactate (2 oua, 2 lg smantana, 2 felii transparente de mozzarella vs. 2 oua, 1 cana smantana, 1/2 cana lapte, 1 cana branza cum se pune in mod normal la astfel de quiche-uri, plus 100 g unt din aluat care in cazul nostru a fost inlocuit de untul de cocos). All in all, it’s a keeper!

DSC_0338-copy

Acum ca a venit primavara e nemaipomenita in cosul de picnic sau chiar in caserola de la servici, asa ca marcati reteta :) Intre timp, o trimit cu drag catre Magda, la provocarea Dulce Romanie a lunii aprilie!

Love and peas!

 

Budinca low-fat de spanac cu paste

Ei da, m-am intors (pentru cei care se intrebau, lipsa asta de pe blog s-a efectuat pe baza de concediu). De peste mari si tari, de la frig si vreme temperamentala, de la aventura si diversitate la comfortul si linistea casutei mele. Impropriu spus, pentru ca de fapt am aterizat direct la birou, asa ca articolul despre Londra si minunatiile ei nu va aparea astazi, ci abia in zilele urmatoare. Pana atunci vreau sa va spun doar atat: vizita mea in Anglia s-a soldat cu o mega-frustrare provenita din faptul ca in Romania suntem la nivelul cavernelor din punctul de vedere al aprovizionarii cu alimente (si alte produse, for that matter) dar si cu o noua perspectiva asupra alimentatiei in general, pe care inca o mai rumeg.

Trebuie sa va marturisesc ca ma simt din ce in ce mai asediata si hartuita de diferitele teorii privind mancarea. Organic, raw, vegan, proteine, carne, free-range, nitrati, cancer, boli, poluare, apa pura, sucuri, detox, cleanse, E-uri, chimicale, natural, “whole foods”, superalimente, deficit, alcalin, acid – toate mi se invart in cap intr-un carusel din care nu stiu ce sa mai aleg. Fiecare persoana pe care o intalnesc, fiecare reportaj sau carte pe care o citesc vine cu o noua idee, o noua teorie, mai testata sau mai putin testata dar care, la final, nu are cum sa nu te faca sa te simti incapabil si vinovat. Incapabil ca nu poti bea numai apa pura, manca numai mancare alcalina sau organica, cu ingrediente rare si scumpe sau vinovat ca nu poti renunta la anumite moduri de a pregati mancarea, ca mananci cu pofta o salata caprese sau o trufa de ciocolata.

De curand am vizionat o jumatate de ora dintr-un documentar romanesc interesant si neasteptat, care din pacate nu se mai gaseste online, pe numele lui Toxic. Desi nu am apucat sa il vad pana la sfarsit, cateva idei mi s-au infipt foarte clar in minte si mi-au dat de gandit. Prima si cea mai importanta a fost o ipoteza cutremuratoare, dar care tind sa cred ca e adevarata: semintele tuturor legumelor si fructelor folosite azi in lume nu mai sunt ce-au fost, sunt soiuri hibride, “potentate” astfel incat sa creasca mai bune, mai mari, mai frumoase, chiar si la tara, chiar si in mediile organice/bio/naturale pe care noi le consideram “sigure”. Din dorinta de a obtine soiuri rezistente la mana si daunatori si care sa produca mai mult, omenirea a renuntat la partea cu nutrientii si a privat plantele de capacitatea lor de a evolua si de a dezvolta singure armele necesare luptei cu dusmanii naturali. Din acest compromis insa marii perdanti suntem tot noi, pentru ca marul nu mai e mar, graul nu mai e grau, iar efectele lor asupra organismului nu mai sunt aceleasi. Singurele care au mai ramas poate la fel de “puternice” sunt fructele de padure sau ciupercile salbatice, cu alte cuvinte acele plante in care omul nu si-a bagat coada mana. Motivul pentru care va impartasesc asta nu e pentru a crea o noua isterie care sa ne arunce pe toti in paduri, ci mai degraba pentru a pune capat goanei dupa alimente “pure”, caci iata, e foarte posibil sa nu mai existe asa ceva chiar in conditiile agriculturii ecologice/bio.

O a doua idee la fel de cutremuratoare dar care a gasit o puternica rezonanta in mine a fost aceea ca fiecare individ proceseaza mancarea in mod diferit. Corpul meu percepe un mar intr-un fel, al tau in alt fel. Eu pot sa castig foarte mult din el, tu mai nimic: asa se si explica cum persoane cu acelasi tip de alimentatie pot dezvolta boli foarte diferite. De ce? Pentru ca in primul rand trebuie sa intelegem ca mancarea e energie, totul e energie. Exista nenumarate studii care arata cum reactioneaza apa sau plantele la sentimente si emotii, de ce n-ar fi la fel si cu mancarea? De fapt, ca sa fiu extrem de sincera, motivul principal pentru care am lasat carnea si care mi-a dat toata increderea si puterea de care am avut nevoie in toti acesti 12 ani de vegetarianism a fost tocmai acesta: nu vreau sa introduc in corp violenta acumulata in urma sacrificarii animalelor. La nivel celular si energetic, e o informatie cat se poate de concreta si activa care se transmite si actioneaza ca atare in organism. Desigur ca suntem perfect echipati sa luptam cu informatii proaste pe care le primim, dar, in functie de cantitatea introdusa, batalia poate fi castigata sau nu.

Pornind de la aceste doua premise (ca toata mancarea e compromisa inca inainte de a se naste si ca informatia pe care ea o transmite se prelucreaza diferit in corpul fiecarui individ), imi dau seama ca practic nu putem stabili in mod obiectiv si cert dieta perfecta, cea care sa ne pazeasca pe toti, la modul general, de toate bolile si nenorocirile. Cele doua premise permit combinatii atat de stranii si rezultate atat de neasteptate, incat nu se poate merge pe nimic la sigur. Desigur ca poti sa ai o dieta atent supravegheata, dar care, datorita trairilor emotionale, geneticii sau modului in care mesteci mancarea, sa nu isi produca efectele scontate. Asa se intampla ca un vegetarian sa moara de cancer la 30 ani si un fumator sa traiasca pana la 90 ani. Insa, dupa cum bine spunea Cookie, n-ai vrea sa stii ca macar ai incercat sa faci ceva pentru tine si familia ta?

In aceste conditii, nu-mi permit sa va spun concret ce ar fi bine sa mancati sau nu. Vreau doar sa va rog sa incercati sa pastrati un echilibru bun in viata voastra, folosindu-va de principiile bunului simt: mancati trei mese pe zi, multe legume, fructe si apa, nu mancati seara tarziu, evitati fast-food-ul, prajelile si zaharul (alimentele intens procesate in general), nu faceti excese de anumite alimente in dauna altora si ajutati-va corpul cu putina miscare. Pana la urma, sanatatea se mentine cu un complex de factori: mancare sanatoasa, miscare, odihna si atitudine interioara pozitiva. Iubiti mancarea si nu faceti prostia sa eliminati grupe intregi de alimente (leguminoase, cereale, etc.) daca nu suferiti de o intoleranta la acestea. Nu eliminati glutenul daca nu suferiti de boala celiaca si nu treceti pe o dieta bazata complet pe proteine (gen Dukan) care pe termen scurt va ajuta sa pierdeti kilograme dar pe termen mediu si lung va produce daune aproape ireparabile in organism. Nu va feriti sa gatiti mancarea de spaima ca si-ar putea pierde toti nutrientii; mai degraba folositi tehnici de gatit mai putin agresive (aburi, coacere, posare, fierbere, inabusire) si incercati sa nu duceti obsesia pentru sanatos la extrem – asta in sine este o boala care se numeste ortorexie. Pana de curand am privit-o cu ochi neincrezatori (ce poate fi rau in a incerca sa mananci cat mai sanatos?), insa dupa ce am vazut multiple exemple de raw vegani imbolnaviti grav de obsesia pentru “pur/sanatos” am inteles despre ce e vorba.

Nu va faceti iluzii, nu exista alte secrete. Nu exista diete, alimente sau leacuri minune. Totul sta in capacitatea voastra de a gasi echilibrul individual optim intre o hrana corespunzatoare structurii fizice personale si atitudinea interioara corecta fata de tot si toate ce ne inconjoara. Iar daca sunteti vegetarieni, poate v-ar interesa sa cititi si articolul Inei, care ne ofera foarte multe ponturi despre dieta si sanatate. Atat despre asta.

Sa revenim la spanacul din piata, ca acum trece primavara si simtim ca n-am profitat suficient de el. Mai nou, caut prin piata spanac tanar, cu frunze mai micute, pe care il mananc ca o nehalita sub forma de salata cu seminte de canepa, ulei de masline si otet balsamic/zeama de lamaie si o felie de paine proaspata cu maia langa. As manca non-stop, va jur. Insa astazi va propun sa-l facem budinca cu paste, pentru ca e al doilea lucru bun cu spanac pe care-l ador.

DSC_0029-copyAcum ca am invatat sa fac si paste de casa, pana mea, e posibil ca asta sa fie cea mai tare mancare a sezonului astuia, mai ales daca o mananc calda. Vai ce pofta teribila mi s-a facut (caci da, azi am dat doar cu apa si ceaiuri).

Budinca low-fat de spanac cu paste

Budinca low-fat de spanac cu paste

Ingrediente

  • 4 cuiburi de tagliatelle
  • 500 g spanac
  • 3 catei mari usturoi
  • 3 linguri crema tofu
  • cateva fire de leurda
  • 2 linguri ulei de masline
  • 2-3 linguri nuci/caju
  • optional - cateva linguri lapte vegetal (nuci, soia, cereale)
  • sare si piper negru macinat dupa gust
  • 3 linguri cascaval ras

Metoda

  1. Spalam bine spanacul si il punem intr-o oala cu apa clocotita (nu pe foc), acoperind cu un capac si lasand la inmuiat 5 minute. Il scoatem, il stoarcem bine si dam deoparte.
  2. Punem pastele la fiert in apa clocotita in care a stat spanacul, cu sare, vreo 3-4 minute (sau conform instructiunilor de pe ambalaj). Le scurgem si le dam deoparte.
  3. Intr-un robot sau blender mixam spanacul cu usturoiul, leurda, uleiul, nucile, tofu, laptele vegetal, sarea si piperul pana obinem o pasta relativ fina.
  4. Amestecam pastele cu amestecul de spanac, punem intr-un vas pentru cuptor si presaram deasupra putin cascaval ras.
  5. Dam la cuptorul preincalzit la foc moderat 15-20 minute sau pana se formeaza o crusta frumoasa deasupra si budinca se incheaga.
http://www.andie.ro/2013/04/03/budinca-low-fat-de-spanac-cu-paste/

DSC_0037-copy

Ce sa va spun – fragezimea pastelor si calitatea spanacului sunt importante la gust asa ca la noi s-a simtit diferenta. E nespus de buna si in caserola de pranz, a doua zi, mai ales daca aveti posibilitatea sa o reincalziti putin: gusturile se aseaza parca mai bine si mai frumos. Daca o incercati, chiar mi-ar placea sa-mi spuneti cum vi s-a parut, mie mi se pare un super quick-fix pentru perioada asta cat inca mai putem aprinde cuptorul.

DSC_0044-copyLove and baby spinach!

Clatite americane multifunctionale/ Multifunctional American pancakes

Statea unicul meu neuron si se plictisea singur cand deodata l-a lovit o strafulgerare fix in moalele lenii! N-ar putea el sa faca un mic dejun rapid, un twofer, adica un 2-in-1? Si fiindca zilele astea fusese inundat de imagini cu clatite americane, au fost selectate ca fiind the weapon of choice. Sunt mega-simplu de facut si foarte versatile, asa le-am denumit instant clatite multifunctionale pentru ca te lasa pe tine, cititorul-mancator, sa alegi daca vor fi de dulce sau de sarat.

Clatite americane multifunctionale

Clatite americane multifunctionale

Ingrediente

    Pentru clatite
  • 1 cana si jumatate de faina alba
  • 1/2 cana de malai
  • 1 lingurita de sare
  • 2 lingurite de bicarbonat de sodiu
  • 1/2 lingurita ghimbir macinat
  • 1 morcov ras marunt
  • 2 cani si un sfert de lapte batut
  • 2 oua mari
  • 1 lingura de ulei de floarea soarelui
  • Pentru topping sarat
  • 1 iaurt gras
  • 1 lingura de pesto de leurda (leurda mixata in robot cu ulei de masline, parmezan, cascaval, seminte de pin si zeama de lamaie)
  • 3 ridichi
  • 3 rosii cherry
  • sare si piper dupa gust
  • Pentru topping dulce
  • Fructe de padure/zmeura
  • Reductie de fructe de padure

Metoda

  1. Pentru clatite amestecam intai ingredientele solide, apoi pe cele lichide, le amestecam impreuna, ca sa zic asa, si coca-i gata. O turnam cu polonicul in tigaia incinsa si formam aceste clatite groase si rotunde in stil american.
  2. Cand incep sa faca bule de aer, stim ca e momentul sa le intoarcem. Gata cu astea!
  3. Desi nu va vine sa credeti, cele doua toppinguri se fac tot amestecandu-se toate ingredientele. Foarte dificil.
http://www.andie.ro/2012/03/30/clatite-americane-multifunctionale/

Dupa cum vedeti, toata faza e sa nu pui zahar in clatite. Topping-ul sarat poate fi orice – de la zacusca si ratatouille la varianta asta usoara de primavara pentru care am optat eu. Nu va faceti probleme ca nu vor fi dulci daca preferati sa adaugati dulceata sau miere: credeti-ma pe cuvant, morcovul isi face bine treaba in aluat :)

Love and sweet vs. savory!

PS Cu reteta asta ma inscriu la concursul Andreei! Tineti-mi pumnii :)

Salata de untisor cu ridichi de luna si creme fraiche/ Fig buttercup, ramps, red radish and creme fraiche spring salad

Iubesc salatele de primavara, din verdeturi proaspete, abia mijite: vestitori ai bogatiei de gusturi si culori ce va sa vina. In martie apar cei mai buni sfetnici ai primaverii: untisorul, leurda, ridichii de luna, salata verde, loboda, ceapa verde, spanacul. Cum sa nu-ti vina sa iei un brat din toate si sa ti le asezi in farfurie? Am vrut sa surprind toata prospetimea, naturaletea si … invierea lunii martie intr-o salata care sa celebreze tot ce-i mai bun si mai frumos in aceasta perioada. Evident, aveam nevoie si de o salata spectaculoasa pentru risotto cakes, da’ asta-i alta poveste…

Aceasta reteta face parte din meniul cu care particip la concursul “KitchenAid de Martisor”.

0

Salata de untisor, leurda, ridichi de luna si creme fraiche

Salata de untisor, leurda, ridichi de luna si creme fraiche

Ingrediente

  • 1 legatura de untisor
  • 1/2 legatura de leurda
  • 4 ridichi de luna mari
  • 1 castravete mic
  • 2 fire de ceapa verde
  • un praf de sare de mare
  • 2 linguri generoase de creme fraiche sau iaurt

Metoda

  1. Legumele se spala bine, se sectioneaza, se presara cu sare si se amesteca cu creme fraiche sau iaurt. Salata se serveste proaspata.
http://www.andie.ro/2012/03/27/salata-de-untisor-cu-ridichi-de-luna-si-creme-fraiche/

A fost proaspata, buna, simpla si surprinzatoare… Ca sa nu mai vorbesc low fat, mai ales daca folositi un iaurt light in loc de creme fraiche. Sa aveti o primavara frumoasa!

Love and fig buttercup!