Tag Archives: Spanac

Salata de spanac + mozzarella + portocale

Rolul meu in viata e sa fiu un fel de Gica-contra. Sa luam de exemplu perioada sarbatorilor, cand toate gospodinele fac curat, cumparaturi, fac liste cu mancaruri grele (dar apetisante) pe care le vor executa nemijlocit de sarbatori, alearga dupa cadouri, you know the drill. Fix in perioada asta eu vreau doar sa zac in pat si sa ma uit la seriale, sa mananc salate verzi (ca doar e iarna, ’tis the season!) si in general sa ma ascund pana trece toata isteria, eventual evitand curatenia generala si gatitul frenetic. Pe aceasta nota energica, am pentru voi astazi o reteta de salata care nu are nicio treaba cu iarna, dar hei. Sau poate are, pentru ca i-am pus portocale si i-a dat asa, o prospetime, cum sa va zic.

_DSC7149

Continue Reading

[VIDEO] Cum se curata anghinarea

Astazi jucam in liga campionilor. Invatam cum sa curatam anghinarea si bag la intaintare si o reteta de pesto de anghinare si spanac. Cat de mult timp am ignorat aceasta… era sa zic leguma, dar de fapt e o floare! M-a descumpanit gustul amar, nu stiu cum si cand am gustat prima oara, dar ramasesem cu proasta impresie ca e naspa. Pana cand, ingenua dar aventuroasa, am mancat pesto de anghinare la degustarea meniului de la Satya. Pfff! Love at first bite! Habar n-aveam ca e atat de buna si de versatila iar de atunci nu am mai evitat-o: imi place in special sa o mananc la arabi, au ei un stil de a o pregati, marinata in ulei de masline, de-mi vine sa-mi dau pumni in gura de pofta numa’ cand ma gandesc. Italienii ii zic carciofi si e foarte probabil sa gasiti inima de anghinare si in supermarketuri la conserva, asa ca nu o evitati daca puteti.

_DSC4275Din pacate e greu sa gasim anghinare proaspata prin supermarketuri, chiar ma intreb de ce producatorii romani nu cultiva si asa ceva: ce n-as da sa pot cumpara din piata! Mi-as pune singura conservele, n-ar mai trebui sa cumpar atunci cand nu e in sezon.

Exista mai multe modalitati de a curata, prepara si manca anghinarea. Eu astazi am optat sa va arat varianta in care tintim inima de anghinare (receptaculul florii) care este de fapt si partea cea mai gustoasa. Avem nevoie de: Continue Reading

Tarta de cartofi cu spanac si relansarea canalului de youtube

Ce dor mi-era sa fac o tarta sarata! Una de sezon, cu multe verdeturi, cu ceva branzica, dar care sa nu fie foarte ingalata in lactate, adica sa nu semene prea mult cu un quiche sarat. O tarta simpla, gustoasa, cu arome care se imbina bine impreuna si, bineinteles, cu aluatul meu vegan-vedeta. Il fac deja de atat de mult timp incat am devenit experta in producerea, intinderea si coacerea lui: reusesc incredibila performanta de a avea aluatul intins deja in tava in mai putin de cinci minute de la momentul cand m-am pornit sa il fac.

_DSC3220

Mi-a placut mult la tarta asta cum cartofii usor pre-fierti se crocantesc numai bine la cuptor (daca simtiti nevoia, puteti adauga fie un sos de caju raw-vegan, fie un aioli merituos facut cu mult usturoi tanar care sa faca tarta noastra sa alunece si mai usor pe gat).  Continue Reading

Tarta cu aluat vegan plus ghebe, spanac si branza de vaci

Hello 2015! A inceput foarte bine anul asta, ignor faptul ca sunt in plina reamenajare a mobilei prin casa – este una din rezolutiile pe care le-am adoptat anul asta, si anume sa imi eficientizez la maxim spatiul de lucru si trait dar mai ales pe cel de fotografiat. In acest proces de reorganizare am constatat cu groaza cate lucruri pastram prin casa, lucruri total inutile, pe care se pune praful, dar nu suntem capabili sa le dam ca daca, poate, cine stie vom avea nevoie de ele. Hell no! Asa ca eu am aplicat REGULA DE AUR a eliberarii casei de lucruri inutile: daca nu le-ai folosit de mai bine de un an, doneaza-le. Fara remuscari, fara alte idei si frici. Imi aduc aminte cand, in tineretea mea zbuciumata, aveam toate posesiile vietii mele intr-o valiza si un rucsac si eram capabila sa ma mut oricand dintr-un loc in altul. Ce fericita eram atunci! Ce fericita voi fi si in 2015! Uite-asa s-au strans doua geamantane de lucruri (asta in conditiile in care eu, in fiecare primavara si toamna donez haine si obiecte) care vor zbura catre oameni care chiar au nevoie de ele. Iar noi vom trai mai simplu si mai fericit.

De fapt, anul asta despre asta as vrea sa fie viata mea: despre simplitate si fericire, despre iesirea din zona asta de panica si stil de viata modern, in care totul te omoara sau te imbolnaveste (nu mai poti manca un ou sau un cartof fara sa iti sara cineva in cap ca asta e comportament criminal), despre aducerea unui echilibru intre online si viata reala – stiti voi, aia in care te intalnesti cu prietenii si nu sta fiecare pe telefonul propriu sau toti cu ochii beliti in televizor, in care primul lucru pe care il faci dimineata nu e sa stai pe veceu cu tableta in mana, etc. (am citit undeva ca 85% din romani sunt dependenti de smartphone, ceea ce ma ingrozeste, si eu sunt unul!). Imi doresc sa aduc un echilibru mai bun intre viata profesionala si timpul liber, pe care anul trecut l-am ignorat si l-am sacrificat la sange, in moduri in care nu credeam ca oamenii pot fi capabili. It must stop, nu poti fi un om creativ daca nu iti dai timp sa lasi viata sa te inspire.

_DSC1318-copy

Prima reteta a noului an este o tarta sarata (how I love them!) cu aluat vegan – febletea vietii mele – si umplutura de branza de vaci, ghebe si spanac. Este o tarta proteica, datorita prezentei oualeleleleleor si ciupercilor, care mie mi se pare excelenta pentru zilele friguroase de iarna. Din pacate am uitat-o putin mai mult decat mi-as fi dorit in cuptor si s-a cam maronizat (nu ca ciupercile coapte ar fi avut alta culoare decat maro), dar sper ca voi sa ma iertati si sa nu faceti aceeasi greseala. Am ales sa v-o prezint pentru ca e foarte hranitoare si numai buna de luat la pachet la munca si impartit cu colegii, dar si pentru ca este un exemplu perfect despre cum o mancare urata poate fi facuta sa arate frumusel astfel incat sa ne putem bucura de gustul si beneficiile ei.

_DSC1324-copy Continue Reading

Cartofi Hasselback cu sos cremos de spanac si leurda

*CLICK HERE FOR ENGLISH*

Una din cele mai bune inventii ale Suediei, pe langa Ikea si Alexander Skarsgård, sunt cartofii Hasselback sau, cum zice Nigella, niste chipsi pe cotor. De ce? Pentru ca se ia un cartof mare si incepe sa se taie in felii foarte subtiri, cam ca de chipsuri, insa atunci cand apasam cutitul nu mergem pana jos, ne oprim la 1 cm astfel incat feliile sa ramana atasate cotorului. Cartofii astfel feliati capata forma de acordeon si cand sunt bagati la cuptor devin crocanti pe exterior si moi inauntru. Va previn inca de pe acum ca dau dependenta.

DSC_0397-copy DSC_0364-copy hasselback-potatoes-3

Pentru ca e primavara si cumva am tendinta sa reflect fiecare sezon in mancarea pe care o gatesc – asta si datorita dorintei mele de a manca local si sezonier – m-am gandit sa adaug acestor cartofi si un sos cu arome de primavara: spanac si leurda. Asta pentru ca in capul meu spanac + usturoi = forevar love, iar leurda, sa nu uitam, este usturoi salbatic. N-am vrut sa gatesc sosul in vreun fel pentru ca pur si simplu imi place sa mananc verdeturi ca-caprele: crude. Bine, mica precizare, spanacul l-am dat un pic pe foc, dar asa, gol-golut, insa doar din motive de diminuare a frunzelor, ca mi-ar fi fost greu sa le pun pe toate in robot.  Continue Reading

Cum sa posam un ou (VIDEO) si o salata de primavara

*CLICK HERE FOR ENGLISH*

Acum cateva zile, cineva m-a invatat ceva foarte frumos: “inainte sa spui ceva, gandeste-te daca e adevarat, amabil si util. Daca nu e, atunci taci.” Am stat si m-am gandit la salata mea de spanac cu ou posat si mi-am dat seama ca e si adevarata, si amabila si utila, asa ca mi-am propus nu numai sa va explic pe larg cum se face, dar chiar sa va si arat. La cererea publicului doritor, am facut un mic videoclip despre cum posam un ou care sper sa va ajute sa scoateti de fiecare data oua perfecte. De ce imi place atat de mult sa posez oua? Sunt mai multe motive.

In primul rand, pentru ca e cea mai sanatoasa modalitate de a gati un ou, alaturi de fierbere. In al doilea rand, pentru ca la posare poti intotdeauna sa controlezi foarte bine consistenta galbenusului – il poti face mai moale sau mai tare, dupa cum ai chef. In al treilea rand, pentru ca oul posat arata ca unul prajit, doar ca nu e prajit :) In al patrulea rand, pentru ca galbenusul ala e prea sexi cand se raspandeste neascultator prin toata farfuria. Iata. Oua posate, dragi osteni.

poached eggs 2 poached-eggs-and-salad-1

Ce e posarea? Fierbere in apa fierbinte cu putin otet, acesta din urma avand rolul de a ajuta la coagularea frumoasa a albusului atunci cand e aruncat in apa. Metoda e simpla: se clocoteste apa intr-o craticioara, apoi, cand a ajuns la punctul de fierbere, se da focul la mic astfel incat apa sa se mentina fierbinte, dar sa nu mai faca bule. In acel moment incepem sa amestecam circular cu o lingura in apa, creand un mic vartej, in mijlocul caruia turnam usurel oul pe care, in prealabil, l-am spart intr-un mic bol/cana/ceasca. Lasam fix 4 minute (pentru un miez mai moale) sau 5 minute (pentru un miez mai tare), scoatem cu o spumiera (lingura cu gauri) si lasam sa se scurga apa pe un servet de hartie. Apoi il putem adauga peste paine prajita, salate, etc. Continue Reading

Budinca low-fat de spanac cu paste

Ei da, m-am intors (pentru cei care se intrebau, lipsa asta de pe blog s-a efectuat pe baza de concediu). De peste mari si tari, de la frig si vreme temperamentala, de la aventura si diversitate la comfortul si linistea casutei mele. Impropriu spus, pentru ca de fapt am aterizat direct la birou, asa ca articolul despre Londra si minunatiile ei nu va aparea astazi, ci abia in zilele urmatoare. Pana atunci vreau sa va spun doar atat: vizita mea in Anglia s-a soldat cu o mega-frustrare provenita din faptul ca in Romania suntem la nivelul cavernelor din punctul de vedere al aprovizionarii cu alimente (si alte produse, for that matter) dar si cu o noua perspectiva asupra alimentatiei in general, pe care inca o mai rumeg.

Trebuie sa va marturisesc ca ma simt din ce in ce mai asediata si hartuita de diferitele teorii privind mancarea. Organic, raw, vegan, proteine, carne, free-range, nitrati, cancer, boli, poluare, apa pura, sucuri, detox, cleanse, E-uri, chimicale, natural, “whole foods”, superalimente, deficit, alcalin, acid – toate mi se invart in cap intr-un carusel din care nu stiu ce sa mai aleg. Fiecare persoana pe care o intalnesc, fiecare reportaj sau carte pe care o citesc vine cu o noua idee, o noua teorie, mai testata sau mai putin testata dar care, la final, nu are cum sa nu te faca sa te simti incapabil si vinovat. Incapabil ca nu poti bea numai apa pura, manca numai mancare alcalina sau organica, cu ingrediente rare si scumpe sau vinovat ca nu poti renunta la anumite moduri de a pregati mancarea, ca mananci cu pofta o salata caprese sau o trufa de ciocolata.

De curand am vizionat o jumatate de ora dintr-un documentar romanesc interesant si neasteptat, care din pacate nu se mai gaseste online, pe numele lui Toxic. Desi nu am apucat sa il vad pana la sfarsit, cateva idei mi s-au infipt foarte clar in minte si mi-au dat de gandit. Prima si cea mai importanta a fost o ipoteza cutremuratoare, dar care tind sa cred ca e adevarata: semintele tuturor legumelor si fructelor folosite azi in lume nu mai sunt ce-au fost, sunt soiuri hibride, “potentate” astfel incat sa creasca mai bune, mai mari, mai frumoase, chiar si la tara, chiar si in mediile organice/bio/naturale pe care noi le consideram “sigure”. Din dorinta de a obtine soiuri rezistente la mana si daunatori si care sa produca mai mult, omenirea a renuntat la partea cu nutrientii si a privat plantele de capacitatea lor de a evolua si de a dezvolta singure armele necesare luptei cu dusmanii naturali. Din acest compromis insa marii perdanti suntem tot noi, pentru ca marul nu mai e mar, graul nu mai e grau, iar efectele lor asupra organismului nu mai sunt aceleasi. Singurele care au mai ramas poate la fel de “puternice” sunt fructele de padure sau ciupercile salbatice, cu alte cuvinte acele plante in care omul nu si-a bagat coada mana. Motivul pentru care va impartasesc asta nu e pentru a crea o noua isterie care sa ne arunce pe toti in paduri, ci mai degraba pentru a pune capat goanei dupa alimente “pure”, caci iata, e foarte posibil sa nu mai existe asa ceva chiar in conditiile agriculturii ecologice/bio.

O a doua idee la fel de cutremuratoare dar care a gasit o puternica rezonanta in mine a fost aceea ca fiecare individ proceseaza mancarea in mod diferit. Corpul meu percepe un mar intr-un fel, al tau in alt fel. Eu pot sa castig foarte mult din el, tu mai nimic: asa se si explica cum persoane cu acelasi tip de alimentatie pot dezvolta boli foarte diferite. De ce? Pentru ca in primul rand trebuie sa intelegem ca mancarea e energie, totul e energie. Exista nenumarate studii care arata cum reactioneaza apa sau plantele la sentimente si emotii, de ce n-ar fi la fel si cu mancarea? De fapt, ca sa fiu extrem de sincera, motivul principal pentru care am lasat carnea si care mi-a dat toata increderea si puterea de care am avut nevoie in toti acesti 12 ani de vegetarianism a fost tocmai acesta: nu vreau sa introduc in corp violenta acumulata in urma sacrificarii animalelor. La nivel celular si energetic, e o informatie cat se poate de concreta si activa care se transmite si actioneaza ca atare in organism. Desigur ca suntem perfect echipati sa luptam cu informatii proaste pe care le primim, dar, in functie de cantitatea introdusa, batalia poate fi castigata sau nu.

Pornind de la aceste doua premise (ca toata mancarea e compromisa inca inainte de a se naste si ca informatia pe care ea o transmite se prelucreaza diferit in corpul fiecarui individ), imi dau seama ca practic nu putem stabili in mod obiectiv si cert dieta perfecta, cea care sa ne pazeasca pe toti, la modul general, de toate bolile si nenorocirile. Cele doua premise permit combinatii atat de stranii si rezultate atat de neasteptate, incat nu se poate merge pe nimic la sigur. Desigur ca poti sa ai o dieta atent supravegheata, dar care, datorita trairilor emotionale, geneticii sau modului in care mesteci mancarea, sa nu isi produca efectele scontate. Asa se intampla ca un vegetarian sa moara de cancer la 30 ani si un fumator sa traiasca pana la 90 ani. Insa, dupa cum bine spunea Cookie, n-ai vrea sa stii ca macar ai incercat sa faci ceva pentru tine si familia ta?

In aceste conditii, nu-mi permit sa va spun concret ce ar fi bine sa mancati sau nu. Vreau doar sa va rog sa incercati sa pastrati un echilibru bun in viata voastra, folosindu-va de principiile bunului simt: mancati trei mese pe zi, multe legume, fructe si apa, nu mancati seara tarziu, evitati fast-food-ul, prajelile si zaharul (alimentele intens procesate in general), nu faceti excese de anumite alimente in dauna altora si ajutati-va corpul cu putina miscare. Pana la urma, sanatatea se mentine cu un complex de factori: mancare sanatoasa, miscare, odihna si atitudine interioara pozitiva. Iubiti mancarea si nu faceti prostia sa eliminati grupe intregi de alimente (leguminoase, cereale, etc.) daca nu suferiti de o intoleranta la acestea. Nu eliminati glutenul daca nu suferiti de boala celiaca si nu treceti pe o dieta bazata complet pe proteine (gen Dukan) care pe termen scurt va ajuta sa pierdeti kilograme dar pe termen mediu si lung va produce daune aproape ireparabile in organism. Nu va feriti sa gatiti mancarea de spaima ca si-ar putea pierde toti nutrientii; mai degraba folositi tehnici de gatit mai putin agresive (aburi, coacere, posare, fierbere, inabusire) si incercati sa nu duceti obsesia pentru sanatos la extrem – asta in sine este o boala care se numeste ortorexie. Pana de curand am privit-o cu ochi neincrezatori (ce poate fi rau in a incerca sa mananci cat mai sanatos?), insa dupa ce am vazut multiple exemple de raw vegani imbolnaviti grav de obsesia pentru “pur/sanatos” am inteles despre ce e vorba.

Nu va faceti iluzii, nu exista alte secrete. Nu exista diete, alimente sau leacuri minune. Totul sta in capacitatea voastra de a gasi echilibrul individual optim intre o hrana corespunzatoare structurii fizice personale si atitudinea interioara corecta fata de tot si toate ce ne inconjoara. Iar daca sunteti vegetarieni, poate v-ar interesa sa cititi si articolul Inei, care ne ofera foarte multe ponturi despre dieta si sanatate. Atat despre asta.

Sa revenim la spanacul din piata, ca acum trece primavara si simtim ca n-am profitat suficient de el. Mai nou, caut prin piata spanac tanar, cu frunze mai micute, pe care il mananc ca o nehalita sub forma de salata cu seminte de canepa, ulei de masline si otet balsamic/zeama de lamaie si o felie de paine proaspata cu maia langa. As manca non-stop, va jur. Insa astazi va propun sa-l facem budinca cu paste, pentru ca e al doilea lucru bun cu spanac pe care-l ador.

DSC_0029-copyAcum ca am invatat sa fac si paste de casa, pana mea, e posibil ca asta sa fie cea mai tare mancare a sezonului astuia, mai ales daca o mananc calda. Vai ce pofta teribila mi s-a facut (caci da, azi am dat doar cu apa si ceaiuri).

Budinca low-fat de spanac cu paste

Budinca low-fat de spanac cu paste

Ingrediente

  • 4 cuiburi de tagliatelle
  • 500 g spanac
  • 3 catei mari usturoi
  • 3 linguri crema tofu
  • cateva fire de leurda
  • 2 linguri ulei de masline
  • 2-3 linguri nuci/caju
  • optional - cateva linguri lapte vegetal (nuci, soia, cereale)
  • sare si piper negru macinat dupa gust
  • 3 linguri cascaval ras

Metoda

  1. Spalam bine spanacul si il punem intr-o oala cu apa clocotita (nu pe foc), acoperind cu un capac si lasand la inmuiat 5 minute. Il scoatem, il stoarcem bine si dam deoparte.
  2. Punem pastele la fiert in apa clocotita in care a stat spanacul, cu sare, vreo 3-4 minute (sau conform instructiunilor de pe ambalaj). Le scurgem si le dam deoparte.
  3. Intr-un robot sau blender mixam spanacul cu usturoiul, leurda, uleiul, nucile, tofu, laptele vegetal, sarea si piperul pana obinem o pasta relativ fina.
  4. Amestecam pastele cu amestecul de spanac, punem intr-un vas pentru cuptor si presaram deasupra putin cascaval ras.
  5. Dam la cuptorul preincalzit la foc moderat 15-20 minute sau pana se formeaza o crusta frumoasa deasupra si budinca se incheaga.
http://www.andie.ro/2013/04/03/budinca-low-fat-de-spanac-cu-paste/

DSC_0037-copy

Ce sa va spun – fragezimea pastelor si calitatea spanacului sunt importante la gust asa ca la noi s-a simtit diferenta. E nespus de buna si in caserola de pranz, a doua zi, mai ales daca aveti posibilitatea sa o reincalziti putin: gusturile se aseaza parca mai bine si mai frumos. Daca o incercati, chiar mi-ar placea sa-mi spuneti cum vi s-a parut, mie mi se pare un super quick-fix pentru perioada asta cat inca mai putem aprinde cuptorul.

DSC_0044-copyLove and baby spinach!