M-am urzicat. Rau. Degetutele mele de printesa urbana rasfatata sunt siderate pana la os. Ei da, am facut ciorbita de urzicute de primavara azi. Acest proces a implicat spalarea manuala a rochitelor doamnelor fir cu fir, pana la ultima bucatat. Insa daca esti vegetarian si esti atent la anemia feripriva, (bat-o vina!), primavara e musai sa mananci o astfel de ciorba.
Si cum am inca sechele de la ciorbele de verzituri (spanac, urzici, loboda) facute de mama in copilaria mea doar din frunze, vegeta si apa (brrr!), ciorba mea, chiar daca e de post, va cunoaste o savoare aparte si o imbunatatire dramatica, as spune.
Pentru 2-3 portii am folosit 4-500 g urzici, spalate conform procesului tehnologic descris mai sus, 1 ceapa mica tocata marunt, 1 morcov mic tocat rondele, 4 catei de usturoi intregi, 1 lingura de orez, suc de rosii si gogosar (sarut manutele mosica), rosii cherry uscate la soare, ulei de masline, sare si vegeta dupa gust.
Am pus ceapa, morcovul si usturoiul la fiert in apa cu vegeta. Cand apa a clocotit am adaugat urzicutele, rosiile cherry uscate si orezul si am lasat sa fiarba pana cand au scazut si s-au patruns, la foc potrivit. Aproape de final am adaugat sucul de rosii, am mai lasat sa fiarba 10 minute, am stins focul si am adaugat uleiul de masline ( nu prea mult pentru ca ulei avea deja sucul de rosii).
In mod normal, urzicile se oparesc in apa clocotita separat, insa mama m-a sfatuit puternic sa n-o fac, pentru ca este doar o obsesie romaneasca pe care bucatarii internationali n-o aplica. Sa fie oare asa? Eu nu n-am documentat, dar daca mama a zis, nici cel mai mare Chef din lume nu ma poate razgandi.
Am servit cu paine neagra si, pacatoasa de mine, smantana.
