Jurnal de raw, ziua 2: Tort de portocale si banane/ Orange and banana raw cake

0

Imi promisesem demult ca voi incerca un tort raw, dupa ce am balosit seri la rand pe blogul Corinei, uitandu-ma la pozele ei si imaginandu-mi gusturi care mai de care. Cum nu aveam nici caju, nici unt de cocos sau cacao, a trebuit sa astept sa-mi vina comanda de AICI, si abia apoi m-am apucat de treaba.

Tort raw de portocale si banane

Ingrediente

    Pentru blat:
  • 200 g migdale crude,
  • 150 g curmale deshidratate fara samburi,
  • 2 linguri de stafide,
  • 1 lingura unt de cocos,
  • seminte de cardamom verde (optional),
  • 3 linguri apa
  • Pentru crema de portocale:
  • 200 g caju crud,
  • zeama de la 2 portocale si
  • coaja de la 1 portocala,
  • 6 linguri unt de cacao,
  • 1 lingurita extract de vanilie
  • Pentru crema de banane:
  • 3 banane mari, coapte,
  • 1 praf de scortisoara si
  • 2 lingurite tarate de psyllium (se gasesc la plafar)

Metoda

  1. Cu o seara inainte am pus la hidratat migdalele si caju-ul. Adica le-am asezat frumos in cate un castron pe care l-am umplut cu apa. Pana a doua zi dimineata s-au umflat si au absorbit aproape toata apa. Am scurs ce mai ramasese si am dat deoparte.
  2. In robotul de bucatarie se arunca toate ingredientele pentru blat si se proceseaza pana devin o pasta fina. O mica dar importanta precizare: de obicei, untul de cocos vine in forma solida (ca un pachet de unt normal). Nu faceti ca mine, adica nu-l puneti solid in robot, nu se va marunti cum trebuie! Asezati-l intr-un paharel, iar paharelul intr-un castron cu apa fierbinte, ca sa se desfaca, apoi turnati-l in robot. Buun. Ati consemnat prima greseala, da? Luati pasta obtinuta si asezati-o drept intr-o tava rotunda cu inel detasabil de 20 cm, tapetata doar pe fund cu hartie de copt. Nivelati bine (ca la cheesecake) ca sa formati blatul. Dati la congelator pana pregatiti cremele.
  3. Greseala numarul doi. Am pus toate ingredientele pentru crema de portocale in robot, dar zeama de la portocale nu a depasit nivelul caju-ului cu un deget, cum ar fi trebuit. Am mixat eu pana mi-au sarit capacele si mi-am dat seama ca-i mai trebuia nitica apa, dar nu mai stiam cata, asa ca nu pot spune ca am fost deosebit de incantata de consistenta usor zgrumturoasa. Poate nici n-am mixat suficient. Dar a mers, s-a facut si s-a turnat peste blatul din seminte scos de la congelator. S-a nivelat frumos si s-a dat iara la frigi pana la pregatirea ultimului strat. Teoretic ar fi trebuit sa pun si o lingura de miere, n-am pus si-mi pare rau, ca parca n-a fost suficient de dulce. Am facut aceeasi tampenie si cu untul de cocos, lasandu-l in stare solida. What was I thinking??
  4. Greseala numarul x. Stratul de banane altogether. Nu cred ca ar fi trebuit sa-l mai pun, dar mi s-a parut prea subtire prajitura si am vrut sa ma dau in barci. Stratul asta cred ca e singurul care a iesit fara probleme saracul. Taratele de psyllium si-au facut treaba excelent - adica au ingrosat crema dandu-i o consistenta pufoasa si inchegata, insa bietele banane au cam oxidat. Logic, nu? In fine, am adaugat si ultimul strat si am dat la congelator peste noapte.
https://www.andie.ro/2012/01/31/jurnal-de-raw-ziua-2-tort-de-portocale-si-banane/

A doua zi m-am trezit vesela ca o randunica, am scos praji din frigider, am scos inelul, am lasat-o usor sa se desfaca si am infipt lacoma dintii in ea. Maaaare greseala. Evident ca mijlocul era congelat si era sa raman cu maxilarul acolo. Ca sa nu mai vorbesc de senzatia de prospetime transmisa pana in rarunchi prin nervii dentari, treziti brusc la realitate.

Am mai lasat-o (ne)-am mai revenit, si mmm… mi s-a parut cam fada. Adi a refuzat sa bage lingurita in ea, iar mama mi-a zis ca o mananca pentru ca “e sanatoasa si asta conteaza!”. Va imaginati cata deprimare pe capul meu. Am aruncat-o in frigider si am uitat de ea fro doua zile, pana cand, intr-un exces de mila, mi-am zis: “hai ma sa n-o arunc, ca e pacat de ingredientele alea bune.” Am infipt din nou lingurita si… stupoare. Aromele se asezasera atat de bine, se imprietenisera si potentasera atat de frumos incat am scos un wow! si am mancat-o pe toata, pe loc. Daca ar fi avut lingura aia de miere, ar fi fost perfecta! Flawless, I say.

Concluzia generala: e bine ca dupa pregatire sa lasati mancarea raw la frigider vreo 12-24 h, pentru a ajunge la potentialul maxim de gust. Concluzia personala: data viitoare o sa-mi scot capul din fund si o sa fiu atenta la reteta, folosindu-mi creierul din dotare.

Va pup si va urez mult raw!

Love and oranges,

Andie

 

Aboneaza-te si primesti gratuit:

- un eBook cu 20 retete vegetariene delicioase + un ghid complet de planificare a meniului saptamanal
- un digest saptamanal cu toate retetele si articolele publicate, astfel incat sa afli toate noutatile fara a-ti incarca prea mult inboxul.

SHARE

1 COMMENT

    • Ah nu, problema mea nu a fost ca imi oxideaza feliile, ci ca, odata blenduite, pasta respectiva oxideaza. M-am gandit de atunci sa pun lamaie in ea, dar mi-a fost tare teama sa nu-i schimbe gustul. Cred ca pentru raw nu-i tocmai potrivit sa faci ultimul strat din banane, sau, daca faci, atunci obligatoriu lamaie si eventual miere ca sa nu devina acru la gust.
      Prajitura ta, ca de obicei, mouthwatering :)

  1. Mi-ai facut o pofta nebuna. Mi-am comandat deja ingredientele si il fac si eu avand grija sa nu repet din “greselile” tale. Tortul arata foarte foarte bine.

    • Sa stii ca a fost si bun, pana la urma! Dar am vrut sa precizez clar toate greselile mele, pentru ca de multe ori ni se pare ca o reteta e prea simpla, nu dam atentie unor aspecte marunte, si ne poate strica toata socoteala. Chiar sunt curioasa sa-mi spui cum ti-a placut! Iti tin pumnii si te mai astept pe la mine!
      Hugs, A.

  2. Draga mea, nu te da batuta! Eu zic sa organizam un workshop raw ca poate reusim sa o scoatem la capat la 4 maini. Poate prin primavara, cand o sa reusesc sa ies si eu din cartierul MIlitari. Poate atunci o sa am si casa pe care o caut acum si pentru care imi sacrific singurul timp liber :(.
    Ideea e ca trebuie sa incerci, sa incerci si sa mai incerci. O sa-i prinzi ritmul mancarii asteia. Si o sa vezi cum e atunci. Incearca cheesecake-ul! E tot ce mai am de zis :D.

    • Why the sad little face?? Pai cand o sa ai tu casuta ta, cu bucataria ta maaare, iti dai seama cat loc o sa avem in ea? Pentru ateliere raw si multe altele! Eu abia astept extractia ta din Militari :) Nu ma dau deloc batuta, ca pana la urma prajiturica a fost chiar foarte buna, doar ca m-am grabit eu ca fata mare la maritat. Raw shall prevail! Iar eu o sa incerc cheesecake-ul. :)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.