Credeti in revedere? Revederea aia, de dupa Marea Trecere… Credeti ca sufletele raman alaturi de noi, credeti ca ne aud, ca ne iubesc in continuare? Credeti ca stiu cat de dor ne e? Credeti ca-i mai bine acolo? Credeti ca sunt fericiti? Credeti ca ne asteapta?
La revedere, unchiule. Te iubesc foarte, foarte mult.
DA
DA la toate intrebarile tale. Cu siguranta le e mai bine si cu siguranta stiu cat de mult ii iubim. Ceea ce suntem acum si ceea ce traim acum este doar o punte intre ceea ce am fost si ceea ce vom fi. Toti vom ajunge acolo si ne vom revedea.
Nu fi trista, cu siguranta el nu vrea ca fata vesela sa fie trista.
Te pup!
Andreiuta, incerc sa stii. Cred ca ai si vazut :) Si eu la fel ma gandesc…
Te imbratisez, iti multumesc pentru toate cuvintele minunate pe care mi le-ai spus azi… esti o sufletica.
scumpa mea, nu mai fi trista ♥ “plecarea” aceasta este de fapt drumul catre EL, deci nu are cum sa fie altfel decat bine! Ai incredere in tine, in iubire, in prieteni si familie! Este tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiti! Te pup ♥
Emily, iti multumesc mult pentru cuvinte si incurajari. Da, imi spun si eu toate astea, insa cand traiesti cu absenta, e al naibii de greu… E greu pentru noi, cei ramasi. Putere.
Draga mea, acum am citit. Imi pare tare rau de pierderea ta. Si sunt cu sufletul alaturi de tine. Eu cred ca daca ti-a atins sufletul si a devenit o parte din tine, atunci misiunea unchiului tau aici pe pamant a fost indeplinita. Nu pot sti daca o sa-i revedem vreodata pe cei trecuti, dar amintirea lor va fi mereu prezenta in lucruri marunte, cotidiene. In timp, fara sa-ti dai seama, un zambet, un miros, o idee iti vor aduce aminte de unchiul tau. Asta e adevarata revedere. Si o sa-ti fie bine.
Te imbratisez.
Brindusa, iti multumesc mult. Sa stii ca fiecare cuvant bun conteaza, imi da speranta si putere. Fac tot posibilul sa ma tin tare, insa uneori ma mai coplesesc amintirile si emotiile.
Timpul ne va ajuta sa trecem peste toate. Simt ca mi-ai vorbit din inima si te imbratisez cu drag pentru asta >:D<