Nu stiu cum e la voi, dar la mine primavara aduce deseori si o radicala reconsiderare a vietii mele: fac o mie de planuri despre cum voi fi mai activa, mai implicata, voi face mai mult sport, voi manca mai sanatos/bine/des, voi iesi mai mult cu prietenii, nu voi mai cumpara piele, ma voi culca la 10 si ma voi trezi la 5, voi iesi mai des in parc si voi petrece mai mult timp cu mine insami. Poate pentru ca toata natura in jurul nostru reinvie, se transforma si noi ne simtim obligati s-o tinem de mana in calatoria spre verde crud. No idea why. Cert e ca de doua-trei zile sunt ganditoare si melancolica rau; ba chiar am reusit sa pun gand rau bucatariei, i-am comunicat ca nu mai corespunde standardelor si ca in toamna va fi complet remodelata, dupe imaginatiune.
In acest vartej aglomerat al vietii mele s-a gasit sa se strecoare aceasta supa inocenta, insinuandu-si prospetimea si tineretea sub nasul meu ursuz. Ce miracol mic, ce clipa unica de bucurie savuroasa! Am lasat totul deoparte si, timp de 15 minute, am savurat fiecare lingurita, fiecare bobita din mazarichea verde si vesela.
Ingrediente
- 400-500 g mazare congelata
- 2 morcovi mari
- 1 cartof
- 1 ceapa
- 2-3 linguri de ulei de masline
- 1 lingurita de pesto de leurda
- 200 ml lapte
- 1 legatura de marar proaspat
- sare si piper dupa gust
Metoda
- Intr-o oala de ciorba punem toate legumele spalate, curatate si taiate cubulete/felii, mai putin mazarea, pe care o punem exact asa cum este. Acoperim cu apa, cam 3 degete peste nivelul supei, si dam la fiert cu un praf de sare.
- Cand legumele sunt fierte, adaugam laptele si mai dam doua clocote.
- Stingem focul si adaugam lingurita de pesto de leurda, mararul tocat, piperul si uleiul de masline. Amestecam bine.
- Intr-un blender turnam jumatate din cantitatea de supa obtinuta (impreuna cu jumatate din legume) si le mixam bine, transformand intr-o pasta fina. Amestecam cu restul supei si obtinem un amestec interesant de supa, care nu-i nici supa, nu-i nici crema.
M-a bucurat asa mult supa asta…
Love and split peas!
Am vrut si eu sa fac supica asta ieri dar n-am citit un entuziasm total in ochii dansului la auzul planului. Si decat mofturi mai bine mai intai o supa cu galuste cu care merg la sigur si apooooi :-) … Mazare-mi mai trebuie si fac si eu o supica mica mica. Ce frumos arata si ce castronele vesele ai!
:)) Draga mea.. eu in astfel de situatii, ofer doua alternative de pranz: take it or .. leave it! :)
Daca ar fi dupa iubi, am manca numai cartofi prajiti cu (pentru el) friptura. Asa.. pun masa, ma uit in ochii lui, ii spun ca aia e si … mananca. Lasa, e sanatoasa si buna!
My God. Cred ca m-am transformat in maica-mea! :)))
PS Supa a fost super-buna si a mancat-o inclusiv mofturosul..
nu ma impac cu prezenta laptelui. macar daca ar fi smantana… lapte+legume=balonare.
Che, atunci inlocuieste fara frica! Important e sa iti fie bine, nu sa respecti o reteta :)
Delicioasa supica! Am facut si eu azi din prima mazarica din cultura proprie….:) am adaugat doar cateva galuste de gris ( pt ca ne plac f.mult), dar reteta ta e grozava, Andie draga! La fel ca si celelalte, dealtfel…asa o sa prepar de acum inainte supica de mazare:) multumesc :)