Astazi am avut o zi mi-nu-na-ta! Nu numai ca am putut sa-mi exercit dreptul de vot pentru o persoana in care cred cu adevarat, dar am si infaptuit primul atelier de gatit vegetarian din vietisoara mea agitata. Va spun cu mana pe inima: a fost atat de frumos si de gustos ca nimeni nu voia sa se mai termine. Stiti cat de mult iubesc eu mancarea, nu? Ei bine, azi am avut ocazia sa vorbesc numai despre asta, sa impartasesc din retetele, cunostintele, secretele si pasiunea mea pentru gatit cu cateva fete minunate, toate ochi si urechi, pregatite cu entuziasm si o mie de intrebari. Am conceput pentru ele un meniu complet, cu smoothie, supa, fel principal, desert si paine, materiale scrise si multa dragoste :) Asta din urma a fost de fapt ingredientul principal in toate preparatele!
Ne-am intalnit incepand cu ora 10.00 la Centrul Solisis si de acolo a inceput aventura noastra. Ingredientele si ustensilele de bucatarie ne asteptau cuminti, asa ca am dat startul maratonului de gatit cu un smoothie verde. Fetele mele s-au uitat atent cum am pregatit prima portie, mi-au pus o gramada de intrebari despre cura cu clorofila, s-au lasat seduse de gustul proaspat si neasteptat de bun al zmutiului, apoi au fost gata sa sara in actiune.
Trebuie sa va spun ca am avut doi metri patrati de verdeturi, care mai de care: loboda, stevie, busuioc, frunze de morcov, cimbrisor, busuioc, ba chiar si frunze de sfecla rosie! Paradisul vegetarianului, ce sa mai. Cu greu le-am oprit pe fete din baut suc, ca sa le aduc aminte ca abia acum incepe aventura noastra stevioaso-lobodoasa, cu o ciorbita usor acrisoara si lejera, asa, pe sfarsit de sezon.
Au tocat fetele mele la verdeturi de le-au sarit capacele! Dar am si produs impreuna cea mai meseriasa ciorba de stevie la oala de 5 litri care se exista.
Dar sa nu credeti ca am asteptat sa fie gata ciorba ca sa trecem la felul principal. No way Jose-y. Intre timp am incins bine tigaia si am inceput cu drag si spor sa pregatim sosul proaspat de rosii pentru pastele cu gorgonzola, care fierbeau vesele in oala de alaturi.
Cand am pus pentru prima oara toate ingredientele aproape intregi in tigaie, fetele au crezut ca am inebunit si se uitau la mine oarecum circumspect. Apoi, usor-usor, sosul a inceput sa se fiarba si sa raspandeasca cel mai aromat si inebunitor miros cu putinta. Principala dificultate a fost acum sa le tin departe de tigaie ca sa nu saliveze in ea, nu-i asa fetele? :P
Intre timp a aparut si Vlad cu plantutele lui minunate si a inceput sa-mi vrajeasca gagicile. Cum sa mai concurez cu asa ceva? Toata lumea mirosea, atingea, degusta, se minuna, voia! S-au primit explicatii si informatii despre fiecare plantuta in parte precum si modul lor de crestere, si uite-asa s-au ales participantele noastre cu plantute in ghiveci numa’ bune de luat acasa, iubit si mancat.
Intre timp, in camera alaturata fetelor li se pregatea o surpriza. Fara stirea lor, ma insinuasem in cursul diminetii la Centru si framantasem o fabuloasa paine cu masline si faina de casa, care dospea de nu se mai oprea. Cand a fost gata, am insfacat-o, am taiat-o si am aruncat-o in cuptor, de unde a iesit fix aceasta minunatie care s-a devorat calda, fara sa aiba timp sa respire. Desi sosul de paste era menit pentru … paste, s-a transformat rapid in sos pentru painea fierbinte iar in camera s-a lasat o tacere profunda intrerupta usor doar de exclamatiile de placere ale mancaciosilor infipti in tigaie.
Apoi au urmat pastele, alte gemete de satisfactie, farfurii linse pana la ultima picatura si zambete de fericire.
La desert am facut mini-prajituri cu visine si capsuni, insiropate cu deja faimosul meu sirop de portocale, acelasi folosit la reteta tortului de saptamana trecuta. Din pacate in aceasta faza nu mai avem poze. Am fost prea preocupate sa navalim peste prajituri pe care nici macar nu le-am lasat sa se raceasca in lacomia noastra absoluta. Dar ia ziceti voi, zambetele astea nu arata satisfactia totala?
Nu pot sa inchei fara a-l saluta pe cel mai activ, entuziast si voluntar dintre participanti, unica, fabuloasa, amuzanta: Codruta! Am si dovezi.
Draga noastra, iti multumim ca ne-ai ajutat atat de mult si ai spalat atatea vase!!
La final, umila voastra gazda va multumeste voua, celor care ati venit, voua, celor care ati citit si voua, celor care ne-ati ajutat sa organizam acest grozav eveniment!
Veggie power forevar!
Wauuuu!!!!Esti faina rau draga mea!!!!….si periculoasa grav cu ”arma” aia in mana (upsss).
De slaba nu mai zic nimic..nu stiu cat mananci tu noaptea,da’ ca tancu’ nu cred ca o sa fi in veci(poate doar ca teava lui :-)))).
Faina zi ati avut,faine poze,fain ar fi fost sa fiu eu pe acolo bombardandu-te si eu cu o infinitate de intrebari si abonata la cate o portie din savuroasele preparate enumerate ;-)
Felicitari!!Cred ca actiunea asta este un vis de-al tau implinit!!
Cred ca va mai urma,asa ca,I’ll stay tuned :-)!
Poop.
Nice evening!
Da, ce sa zic – me and Jamie O. facem echipa buna si … periculoasa indeed. Ziua de ieri a fost mai mult decat un vis, pentru ca in imaginatia mea nu era atat de reusita pe cat a fost. Fetele mele au fost faine, toata mancarea a iesit exceptional, le-am putut raspunde tuturor intrebarilor si uite-asa s-a scurs o zi care o sa-mi ramana in suflet mult timp de acum incolo. Te pup si sper ca intr-o zi sa ne intalnim totusi la un astfel de atelier!
Teava tancului, over. :)
Esti tare simpatica in fotografie, si mai ales cu cutitul :) Imi place ideea, este foarte frumoasa. Nu am participat niciodata la un atelier de gatit si as vrea sa te intreb cum se desfasoara: inviti pe cine doresti tu? fetele platesc ingredientele? Multumesc :)
Da, se pare ca a prins la public cutitul meu :)
Atelierul de gatit nu a fost initiativa mea, ci a celor de la Centrul Solisis care m-au contactat si mi-au propus ideea. Noi am anuntat public (atat eu cat si ei) si pe site-uri si pe Facebook ca organizam acest atelier, am facut o mica descriere a ceea ce se va intampla si am invitat participanti. A fost cu numar limitat de locuri, pentru ca bucatarioara a fost mica si nu incapeau prea multi. S-a mers pe principiul primul inscris – primul servit. Participantii au platit o taxa modica pentru a acoperi costurile ingredientelor si organizarii, iar eu am sustinut atelierul pro-bono, pentru a atrage oamenii catre gatitul vegetarian. Instrumentele de gatit le-am adus eu, dar si bucatarioara mai avea cate una-alta. A fost perfect, ne-a iesit mai mult decat perfect, daca exista asa ceva :)
Eu imi doresc mult sa repet experienta, pentru ca am realizat ca ma pricep :) Ceea ce a fost foarte fain si implinitor pentru mine a fost sa vad ca participantii nu s-au asteptat sa fie atat de interactiv si antrenant. Aveau ideea ca se vor uita la mine, vor manca putin si va fi trecut o duminica relativ obisnuita. Cand i-am auzit spunand ca atelierul le-a depasit asteptarile si ca daca lumea ar stii cat de fain si diferit e, n-ar rata experienta, atunci am stiut ca mi-am atins obiectivul. So, if you can do it, go for it!
Te imbratisez, happy little miss Andie :)
Esti SUPERBA!Atat de frumoasa si radiezi…Se vede ca gatesti din pasiune si cat de mult iti place stilul de viata abordat!Daca locuiam in Buc cu siguranta as fi venit si eu cu mintea deschisa si cu sufletul la fel! :*
Sunt sigura ca o sa mai ai astfel de ateliere….inceputul e mai greu! :)
Felicitari si succes pe mai departe! :*
Hugs,
Alina
Scumpa mea draga. Peste oameni ca tine sa tot dau eu in lumea asta, ba mai mult, sa fiu inconjurata numai de oameni ca tine, dragi si buni la suflet. Iti multumesc mult pentru cuvinte si urari, eu m-as bucura sa continue atelierele, dar cum o vrea Dumnezeu si Universul. Asa se aranjeaza cel mai bine :)
Te imbratisez cu drag de departeeee!
Congrats, green fairy si la mai mare, manca-ti-as!
Auzi, tu treci printr-o etapa etnica, ai? :))) Te pup Mihai si-ti multumesc. Si eu imi doresc sa mai fie, evident!
happy happy joy joy!!! Mult noroc si la cat mai multe !
Cutitul ca cutitul, dar painea… painea . O saptamana intreaga asi putea sa mananc numai asa ceva si la sfarsit asi mai cere :)
Da, PAINEA. De ceva timp am inceput sa fac paine atat de misto incat daca nu ar fi o mie de grade afara cred ca numai asta as face! I swear! Iar asta a fost cu faina de casa si i-a dat un gust de mama-mama. Stii, partea buna a statului in Romania e ca inca mai gasim ingrediente cat de cat naturale..
Wowwwwww !!!! Ce surpriza frumoasa este acest atelier !!!! Grozava idee ai avut , dar nu in ultimul rand , grozava realizare !!! Felicitari !!! Se vede ca v-ati simtit bine si ca ati preparat si savurat o multime de bunatati , nici nu se putea altfel cu tine acolo !!! ;) Pozele sunt superbe , dar ultima , ultima face totul !!!! ;) <3<3
Da mai Kat, a fost misto, misto rau. Sper din tot sufletul sa se mai repete :)
Eu sunt sigura ca se repeta !! ;)
Fetelor,
Arata minunat tot ce ati pregatit. Bravo.
Si imi place ca nu ati uitat de ingredientul principal: ZAMBETUL!
Mult succes~!
Zambetul e cel mai de pret, ca fara el nimic nu se face bine :) Te pup Mihaela!
In sfarsit am vazut si eu postul :).
Daaaa, a fost minunat!
Am papat papa bun bun si am aflat o multime de lucruri frumoase si utile.
Multumesc tare!
Si abia il astept pe urmatorul.
PS: Chiar acum ma duc sa fac pastele cu minunatul sos! :)