Wooow, inapoi pe blog. Nici nu stiti ce ciudat (in sensul furnicacios-dragut) mi se pare sa va scriu din nou, mai ales ca am tolba plina de povesti si aventuri. Din pacate, nu si de retete, si veti vedea de ce. Dar sa o luam pe firul epic.
Street Delivery
Pe 15 iunie s-a intamplat Street Delivery, cu surle si trambite. Impreuna cu Plafar si Incubator 107 am hotarat sa aducem reteta de la Natural Cuisine in strada, sa bage dom’le populatia mana in raw! Si-uite-asa mi-am incarcat desaga de ustensile si m-am prezentat pe pajistea de la Gradina Icoanei, gata de actiune. A fost atat de misto si rewarding! In primul rand, pentru ca v-am cunoscut pe voi, astia care ma cititi sau nu ma cititi da’ va intereseaza ce mancati.
In al doilea rand, v-am convins sa preparati voi prajiturile raw cu avocado si menta, si moooama ce succes au avut!
Asa-i ca asistentii mei au fost super-draguti? Manca-i-ar mama pe ei de frumosi si talentati!
In al treilea rand, pentru ca mi-am dat seama ca sunt o stramba si gesticulez de parca m-ar fi bagat cineva in priza. Luati de judecati.
In al patrulea rand, pentru ca am avut invitati printi si printese, mici si mari, oameni frumosi.
Noi ateliere de gatit pe 15 si 22 iulie la Incubator 107
Si, nu in ultimul rand, pentru ca mai facem! Da, exact asa. Tocmai ce ni s-a deschis apetitul. Nu am apucat sa va povestesc despre asta pentru ca de vreo saptamana nu am avut net si nu am atins de blog, dar sambata seara am fost la Nocturna Campeneasca cu Pistrui de la Incubator 107, unde am pregatit un teaser de jumatate de ora pentru cele doua ateliere veggie din 15 si 22 iulie! Hurray! Ne vedem acolo, nu?
La nocturna a fost super meserias. Super meserias. Atmosfera pitoreasca si boema din Traian 107, cu lumanari in borcanele suspendate prin copaci, muzica si voie buna, lume faina si deschisa, cu multe zambete si bunavointa, m-a fermecat definitiv. Nu mai fusesem pana acum la un astfel de eveniment, dar acum ca am fost vi-l pot recomanda din tot sufletul meu de om, cu mana pe inima si fara regrete. Ideea e simpla: intr-o singura seara se aduna o multime de “mesteri”, din toate colturile si toate bransele, si fac demonstratii de cate 30 minute cu mestesugul lor. Practic, petreci o seara intreaga cunoscand oameni talentati si deosebiti, care iti asigura entertainment educativ.
Imediat ce am inceput teaserul, pentru care am pregatit un zmuti verde – ca se face rapid si e racoritor – participantii s-au adunat buluc in jurul mesei si a inceput cea mai relaxata si interesanta conversatie. Desi ar fi trebuit sa dureze jumatate de ora, am ramas la povesti de la 10.30 pana aproape de miezul noptii: am schimbat pareri despre vegetarianism, am aflat despre plantute si beneficiile lor, despre sanatate, despre mancare si, cel mai important, am baut un zmuti verde diluat. Da, ma. Era atat de multa lume acolo incat singura mea solutie, pentru a ajunge la toata lumea, a fost sa pun mai multa apa in el, asa ca a iesit bunut, dar nu chiar ca the real thing. Chiar si asa, oamenii au fost incantati si am stabilit impreuna ca unul din cele doua ateliere va fi exclusiv de paine. Voila, s-a hotarat, daca ne ajuta si cuptorul! Poze mai multe puteti vedea AICI. Multumesc organizatorilor si in special Stefanei si Laviniei, oamenii mei de baza acolo :) Voi ati notat in calendar, da?
Atelierul Oliviei Steer din campania Natural Cuisine de la Plafar
Buuuun. Inapoi la firul epic. Chiar inainte de plecarea la Arad, am fost la atelierul Oliviei Steer organizat de Plafar in cadrul Campaniei Natural Cuisine de care va vorbeam mai sus. Fratilor, va spun sincer ca m-am indragostit lulea. Fata asta e atat de frumoasa si rafinata, vorbeste atat de intelept despre mancare si viata incat iti vine imediat sa te lasi de orice si sa te apuci de raw, ca doar-doar it’ll rub on you. Partea cea mai tare a fost cand am inceput sa mancam ce a gatit: bulgarasi de susan, alune scufundate in lapte de migdale, nectar de salata si tagliatelle de dovlecei cu pesto de caju si usturoi. Moama cat de bune. Pai daca ii dadeam lui Adi tagliatelle fac pariu ca nici nu-s dadea seama ca-s raw vegane. It blew my mind si m-a facut sa-mi doresc sa explorez si eu mai mult aceasta bucatarie, ca e clar ca mai am foooarte multe de invatat. Io, ca de obicei, n-am facut poze pentru ca am venit de la servici si nu aveam aparatul, iar poze cu Olivia nu stiu daca am voie sa pun fara acord, insa va garantez ca e Alba-ca-Zapada in viata. Bai ce norocos e celalalt Andi.
Arad si Campionatul de Gatit in Aer Liber
A doua zi dupa atelier am pornit intr-o mica excursie la Arad, cu scop culinaro-fotografic-secret, despre care va pot spune ca nu a fost deloc o vacanta, ci mai degraba o perioada de mari descoperiri interne si internationale. Interne in sensul ca simt ca am mai facut un salt calitativ ca si fotograf si food-blogger, internationale pentru ca m-am nimerit acolo in perioada Campionatului de gatit in aer liber si m-am intalnit cu niste oameni atat de dragi si frumosi ca nici nu-i pot cuprinde in poza!
Am cunoscut-o personal in sfarsit pe draga de Alina, si-am stat la un pahar de vorba cu Uica si Radu de n-as mai fi vrut sa plec acasa, da’ mno, a trebuit. I-am salutat cu drag pe Bucatarul Maniac, pe Angela si Marcel, si m-am retras discret ca oamenii erau pusi pe fapte mari. Ce-a urmat, puteti sa descoperiti pe blogurile lor, caci ei au relatat isprava mai bine ca mine. Eu pot doar sa zic ca am vazut si fotografiat atata mancare… maica-maica! Din pacate, nu m-au lasat sa mananc nimic din ce era expus, pentru ca in sala nu a fost asigurata climatizarea corespunzatoare si toate preparatele prezentau risc de imbolnavire. Am plecat de acolo cu un hard-on culinar de nu va povestesc.
Tristetea a mai mare a fost ca in vacanta n-am avut net decat pe un stick care nu a facut fata incarcarii pozelor pentru Dulce Romanie si m-a trecut printr-o perioada de cosmar, da’ asta e o alta poveste pe care o stiti deja. Cert e ca m-am intors de la Arad intr-un vagon in care s-a stricat climatizarea si nu existau nici ferestre care sa poata fi deschise si, desi eu una am fiert in suc propriu, branza data de mama Dianei a fost salvata! Cand am vazut eu ca se impute treaba, m-am infiintat la vagonul restaurant, i-am zambit stirb barmanului si i-am explicat ca daca nu-mi baga telemeaua in frigider bautura aia pe care o prepara o sa fie ultima din viata lui. Ce sa zic, au fost deosebit de cooperanti. Nu stiu daca din cauza fioroseniei mele sau pentru ca pur si simplu se simteau prost ca mi-au cerut 2 milioane pe un bilet care asigura calatoria in conditii de marinare garantata. Vestea buna e ca pana la Bucuresti am vazut un sezon intreg de Tudors, caci da, exista prize in intercity!
In sfarsit acasa…
Tot pe tren am aflat ca noua campioana europeana e Spania, Adi a urmarit finala la radio, in masina, asteptandu-ma la gara, iar odata ajunsi acasa am constatat ca aragazul disparuse cu desavarsire. Si-uite-asa a inceput distractia adevarata, ciresica de pe tort. Doamnelor si domnilor, hotarati sa schimbam coloanele de apa calda, rece si canalizare din bucatarie, pentru ca aveau jdamii da ani si ne inundau frecvent, ne-am mobilizat vecinii la lucrari si am demarat, inconstient, renovation hell on earth. Nu pot sa va descriu in cuvinte senzatia pe care o simti atunci cand vezi cum dare de mal si noroi explodeaza din tavan si incep sa-ti curga pe peretii tai albi, puternic si stropicios. Nici senzatia pe care o simti cand ti se darama un perete, sau se dau gauri in el si tot praful se insinueaza pervers in TOATE lucrurile tale neacoperite din casa. Sau senzatia vecina cu nebunia pe care o ai cand parchetul tau pretios e ingalat in urme de noroi si mizerie, cand oriunde ai pune degetul sau acul cu gamalie nu gasesti un loc curat iar peretii au urme de maini murdare peste tot, ca in copilarie la jocurile cu vopsea. Si, mai ales, cand toate femeile de serviciu de pe fata pamantului dispar intr-o ceata nebuloasa si trebuie sa faci toata curatenia singura, cu un picior schiop. Oh, home sweet home.
Vestea buna in tot haosul asta e ca la sfarsit (adica undeva dupa 20 iulie) voi avea o bucatarie nou-nouta, mai mare si mai frumoasa, in care sa va pregatesc cele mai nebanuite delicii. Deci e pentru voi, nu pentru mine, da? :)
Va pup si va iubesc! It’s good to be back….
Love and new beginnings!
Draga mea,
Te invidiez pentru toatye activitatile astea de cooking insa imi pare rau sa aud despre nebunia cu renovarea in bucatarie.Astept poze cand totul o sa fie pus la punct si vesti despre ce cuptor ai ales.Ma bucur nespus ca am ajuns sa ne cunoastem si poate data viitoate povestim mai multe.Esti foarte mistio si e normal sa gesticulezi atat de mult cand vorbesti atat de mult :P.
Hugs si astept de acum doar vesti bune!
(Ti-ai mai revenit din oboseala?)
Alina
Am ales deja cuptorul, pot sa-ti si spun modelul! Electrolux EOA3450AOX. Mi-a placut pentru ca are capacitate de 74 l, clasa energetica A+, ventilator supradimensionat si e silentios (43 db). In rest, are toate functiile necesare. Evident, inca nu mi-a fost livrat acasa pentru ca nu s-a terminat santierul, dar si cand va fi! Abia astept! Masina de spalat vase e Beko :)) Si e maaaaaaaaare!
Acum mi-am revenit de tot si sunt in mare forma, nu se vede? Pupici!
Am citit numai “bucatarie mare si frumoasa”. DA! :))
Mihaela, draga mea, bucatarie MAI mare, adica nu MARE :) Zic asta pentru ca in apartamentele noastre comuniste cand treci de la 5 mp la 7 mp e o uriasa realizare. Si in suprafata asta ai tot: frigider, mobila, alte electrocasnice, masa de servit cu tot cu scaune, etc. Deci va fi putin mai bine, dar nu stralucit. Eu oricum sunt fericita si multumesc lui Dumnezeu ca e bine :)