Legume la gratar cu vinegreta de otet balsamic, busuioc si usturoi

Astazi, nu pentru ca e vineri si nici pentru ca e ultima zi din august, m-am reintalnit cu un vechi prieten: postul. Imi aduc aminte nu fara o oarecare nostalgie de momentul in care am inteles pentru prima oara ce usor imi pot elibera mintea si spiritul de tirania mancarii. Nu ma intelegeti gresit: iubesc mancarea si nu ratez niciun prilej sa ne facem de cap impreuna; cu toate astea, absenta ei e uneori revelatoare. Aveam 20 ani si ceva probleme de sanatate si greutate cand m-am lasat de carne si am inceput sa tin posturi si cure de “purificare”. Am stat zile intregi, uneori si saptamani, doar cu apa, doar cu mere, doar cu cereala si chiar si fara nimic. Am baut litri de apa pe care i-am dat afara in cele mai nebanuite moduri, prin cele mai nebanuite locuri :), si odata cu ei si ultimele faramite de toxine din corp.

Nu stiu daca as mai putea face asta acum, insa stiu ca toate zilele mele de sacrificiu m-au invatat un lucru extrem de important: sa iubesc cu patima mancarea, dar in acelasi timp sa fiu libera in absenta ei. In ultimii ani calatoria mea culinara mi-a acaparat timpul si curiozitatea, astfel incat am uitat de bunele mele obiceiuri, printre care si ziua saptamanala de post negru. Sau ma rog, post cu apa, multa apa, pentru ca ea este esentiala pentru eliminarea reziduurilor din organism. Daca nu bem suficienta, la sfarsitul zilei ne vom procopsi cu o durere de cap de toata frumusetea…

Ce-mi place mie la zilele de post este timpul pe care il castig. Este surprinzator cat timp putem sa pierdem in jurul ritualului mesei! Ca sa nu mai vorbesc de timpul pierdut digerand, cand ne scade vizibil capacitatea de a actiona si procesa informatii. Un alt beneficiu al postului cu lichide este claritatea mintii, puterea de concentrare si, nu in ultimul rand, starea de bine, de usor, de pur. Energia pozitiva care incepe sa se acumuleze in toate fibrele fiintei, compasiunea si vibratia subtila inalta care o insoteste. Capacitatea de a vedea si simti frumosul si binele, altfel, cu totul altfel…

Desi am incetat acum mult timp sa mai cred in cure de slabire magice (si oricum nu mai am nevoie de ele de cand am renuntat la carne), nu incetez sa cred in munca pe care trebuie sa o depunem zilnic pentru mentinerea sanatoasa a corpului. Cred in ziua de repaos digestiv saptamanal, realizat prin post, cred in reducerea cantitatii de prajeli si zahar, cred in mese cu hrana vie de cateva ori pe saptamana, cred in inlocuitori pentru produsele de origine animala, cred in cina de la ora 18.00 si cred ca putem iubi mancarea fara sa abuzam de ea.

Si pentru ca de maine incepe in mod oficial toamna, m-am gandit sa o intampinam cu o salata mustind de prospetime si arome nebanuite. O puteti servi ca si garnitura langa un fel pe baza de amidon (cartofi, orez, paste) sau asa, pur si simplu, in toata minunea si naturaletea ei.

Ai lav, lav, lav this combination! De fiecare data cand ma gandesc la ea imi ploua in gura. Puteti sa ii adaugati muguri de pin, branza albastra, nuci sau alte seminte – va fi la fel de nemaipomenita.

In asteptarea toamnei, va doresc o ultima zi de august senina si plina de pace, asa, ca inima mea :)

Love and Greek basil!