Ei da, m-am intors (pentru cei care se intrebau, lipsa asta de pe blog s-a efectuat pe baza de concediu). De peste mari si tari, de la frig si vreme temperamentala, de la aventura si diversitate la comfortul si linistea casutei mele. Impropriu spus, pentru ca de fapt am aterizat direct la birou, asa ca articolul despre Londra si minunatiile ei nu va aparea astazi, ci abia in zilele urmatoare. Pana atunci vreau sa va spun doar atat: vizita mea in Anglia s-a soldat cu o mega-frustrare provenita din faptul ca in Romania suntem la nivelul cavernelor din punctul de vedere al aprovizionarii cu alimente (si alte produse, for that matter) dar si cu o noua perspectiva asupra alimentatiei in general, pe care inca o mai rumeg.
Trebuie sa va marturisesc ca ma simt din ce in ce mai asediata si hartuita de diferitele teorii privind mancarea. Organic, raw, vegan, proteine, carne, free-range, nitrati, cancer, boli, poluare, apa pura, sucuri, detox, cleanse, E-uri, chimicale, natural, “whole foods”, superalimente, deficit, alcalin, acid – toate mi se invart in cap intr-un carusel din care nu stiu ce sa mai aleg. Fiecare persoana pe care o intalnesc, fiecare reportaj sau carte pe care o citesc vine cu o noua idee, o noua teorie, mai testata sau mai putin testata dar care, la final, nu are cum sa nu te faca sa te simti incapabil si vinovat. Incapabil ca nu poti bea numai apa pura, manca numai mancare alcalina sau organica, cu ingrediente rare si scumpe sau vinovat ca nu poti renunta la anumite moduri de a pregati mancarea, ca mananci cu pofta o salata caprese sau o trufa de ciocolata.
De curand am vizionat o jumatate de ora dintr-un documentar romanesc interesant si neasteptat, care din pacate nu se mai gaseste online, pe numele lui Toxic. Desi nu am apucat sa il vad pana la sfarsit, cateva idei mi s-au infipt foarte clar in minte si mi-au dat de gandit. Prima si cea mai importanta a fost o ipoteza cutremuratoare, dar care tind sa cred ca e adevarata: semintele tuturor legumelor si fructelor folosite azi in lume nu mai sunt ce-au fost, sunt soiuri hibride, “potentate” astfel incat sa creasca mai bune, mai mari, mai frumoase, chiar si la tara, chiar si in mediile organice/bio/naturale pe care noi le consideram “sigure”. Din dorinta de a obtine soiuri rezistente la mana si daunatori si care sa produca mai mult, omenirea a renuntat la partea cu nutrientii si a privat plantele de capacitatea lor de a evolua si de a dezvolta singure armele necesare luptei cu dusmanii naturali. Din acest compromis insa marii perdanti suntem tot noi, pentru ca marul nu mai e mar, graul nu mai e grau, iar efectele lor asupra organismului nu mai sunt aceleasi. Singurele care au mai ramas poate la fel de “puternice” sunt fructele de padure sau ciupercile salbatice, cu alte cuvinte acele plante in care omul nu si-a bagat coada mana. Motivul pentru care va impartasesc asta nu e pentru a crea o noua isterie care sa ne arunce pe toti in paduri, ci mai degraba pentru a pune capat goanei dupa alimente “pure”, caci iata, e foarte posibil sa nu mai existe asa ceva chiar in conditiile agriculturii ecologice/bio.
O a doua idee la fel de cutremuratoare dar care a gasit o puternica rezonanta in mine a fost aceea ca fiecare individ proceseaza mancarea in mod diferit. Corpul meu percepe un mar intr-un fel, al tau in alt fel. Eu pot sa castig foarte mult din el, tu mai nimic: asa se si explica cum persoane cu acelasi tip de alimentatie pot dezvolta boli foarte diferite. De ce? Pentru ca in primul rand trebuie sa intelegem ca mancarea e energie, totul e energie. Exista nenumarate studii care arata cum reactioneaza apa sau plantele la sentimente si emotii, de ce n-ar fi la fel si cu mancarea? De fapt, ca sa fiu extrem de sincera, motivul principal pentru care am lasat carnea si care mi-a dat toata increderea si puterea de care am avut nevoie in toti acesti 12 ani de vegetarianism a fost tocmai acesta: nu vreau sa introduc in corp violenta acumulata in urma sacrificarii animalelor. La nivel celular si energetic, e o informatie cat se poate de concreta si activa care se transmite si actioneaza ca atare in organism. Desigur ca suntem perfect echipati sa luptam cu informatii proaste pe care le primim, dar, in functie de cantitatea introdusa, batalia poate fi castigata sau nu.
Pornind de la aceste doua premise (ca toata mancarea e compromisa inca inainte de a se naste si ca informatia pe care ea o transmite se prelucreaza diferit in corpul fiecarui individ), imi dau seama ca practic nu putem stabili in mod obiectiv si cert dieta perfecta, cea care sa ne pazeasca pe toti, la modul general, de toate bolile si nenorocirile. Cele doua premise permit combinatii atat de stranii si rezultate atat de neasteptate, incat nu se poate merge pe nimic la sigur. Desigur ca poti sa ai o dieta atent supravegheata, dar care, datorita trairilor emotionale, geneticii sau modului in care mesteci mancarea, sa nu isi produca efectele scontate. Asa se intampla ca un vegetarian sa moara de cancer la 30 ani si un fumator sa traiasca pana la 90 ani. Insa, dupa cum bine spunea Cookie, n-ai vrea sa stii ca macar ai incercat sa faci ceva pentru tine si familia ta?
In aceste conditii, nu-mi permit sa va spun concret ce ar fi bine sa mancati sau nu. Vreau doar sa va rog sa incercati sa pastrati un echilibru bun in viata voastra, folosindu-va de principiile bunului simt: mancati trei mese pe zi, multe legume, fructe si apa, nu mancati seara tarziu, evitati fast-food-ul, prajelile si zaharul (alimentele intens procesate in general), nu faceti excese de anumite alimente in dauna altora si ajutati-va corpul cu putina miscare. Pana la urma, sanatatea se mentine cu un complex de factori: mancare sanatoasa, miscare, odihna si atitudine interioara pozitiva. Iubiti mancarea si nu faceti prostia sa eliminati grupe intregi de alimente (leguminoase, cereale, etc.) daca nu suferiti de o intoleranta la acestea. Nu eliminati glutenul daca nu suferiti de boala celiaca si nu treceti pe o dieta bazata complet pe proteine (gen Dukan) care pe termen scurt va ajuta sa pierdeti kilograme dar pe termen mediu si lung va produce daune aproape ireparabile in organism. Nu va feriti sa gatiti mancarea de spaima ca si-ar putea pierde toti nutrientii; mai degraba folositi tehnici de gatit mai putin agresive (aburi, coacere, posare, fierbere, inabusire) si incercati sa nu duceti obsesia pentru sanatos la extrem – asta in sine este o boala care se numeste ortorexie. Pana de curand am privit-o cu ochi neincrezatori (ce poate fi rau in a incerca sa mananci cat mai sanatos?), insa dupa ce am vazut multiple exemple de raw vegani imbolnaviti grav de obsesia pentru “pur/sanatos” am inteles despre ce e vorba.
Nu va faceti iluzii, nu exista alte secrete. Nu exista diete, alimente sau leacuri minune. Totul sta in capacitatea voastra de a gasi echilibrul individual optim intre o hrana corespunzatoare structurii fizice personale si atitudinea interioara corecta fata de tot si toate ce ne inconjoara. Iar daca sunteti vegetarieni, poate v-ar interesa sa cititi si articolul Inei, care ne ofera foarte multe ponturi despre dieta si sanatate. Atat despre asta.
Sa revenim la spanacul din piata, ca acum trece primavara si simtim ca n-am profitat suficient de el. Mai nou, caut prin piata spanac tanar, cu frunze mai micute, pe care il mananc ca o nehalita sub forma de salata cu seminte de canepa, ulei de masline si otet balsamic/zeama de lamaie si o felie de paine proaspata cu maia langa. As manca non-stop, va jur. Insa astazi va propun sa-l facem budinca cu paste, pentru ca e al doilea lucru bun cu spanac pe care-l ador.
Acum ca am invatat sa fac si paste de casa, pana mea, e posibil ca asta sa fie cea mai tare mancare a sezonului astuia, mai ales daca o mananc calda. Vai ce pofta teribila mi s-a facut (caci da, azi am dat doar cu apa si ceaiuri).
Ingrediente
- 4 cuiburi de tagliatelle
- 500 g spanac
- 3 catei mari usturoi
- 3 linguri crema tofu
- cateva fire de leurda
- 2 linguri ulei de masline
- 2-3 linguri nuci/caju
- optional - cateva linguri lapte vegetal (nuci, soia, cereale)
- sare si piper negru macinat dupa gust
- 3 linguri cascaval ras
Metoda
- Spalam bine spanacul si il punem intr-o oala cu apa clocotita (nu pe foc), acoperind cu un capac si lasand la inmuiat 5 minute. Il scoatem, il stoarcem bine si dam deoparte.
- Punem pastele la fiert in apa clocotita in care a stat spanacul, cu sare, vreo 3-4 minute (sau conform instructiunilor de pe ambalaj). Le scurgem si le dam deoparte.
- Intr-un robot sau blender mixam spanacul cu usturoiul, leurda, uleiul, nucile, tofu, laptele vegetal, sarea si piperul pana obinem o pasta relativ fina.
- Amestecam pastele cu amestecul de spanac, punem intr-un vas pentru cuptor si presaram deasupra putin cascaval ras.
- Dam la cuptorul preincalzit la foc moderat 15-20 minute sau pana se formeaza o crusta frumoasa deasupra si budinca se incheaga.
Ce sa va spun – fragezimea pastelor si calitatea spanacului sunt importante la gust asa ca la noi s-a simtit diferenta. E nespus de buna si in caserola de pranz, a doua zi, mai ales daca aveti posibilitatea sa o reincalziti putin: gusturile se aseaza parca mai bine si mai frumos. Daca o incercati, chiar mi-ar placea sa-mi spuneti cum vi s-a parut, mie mi se pare un super quick-fix pentru perioada asta cat inca mai putem aprinde cuptorul.
Love and baby spinach!
grozav arata! ;)
Andie, am gasit (si vizionat) Toxic ieri! http://www.vplay.ro/watch/xt93me57/
Ce tare! Alina, multumesc tare mult, chiar imi doream sa il vad pana la final!
Pfii, concluziile tale pe baza acelui documentar (ce pacat ca nu am auzit de el pana acum) sunt iegzact, dar iegzact si concluziile mele dupa 3 ani de sapaturi pe internet prin bloguri romanesti si straineze, rasfoind tot felul de cartulii, pliante si tratate. Oricum, eu cand am ajuns la informatiile despre Monsanto si treaba cu semintele, am pus punct documentarelor de pe youtube si site-urilor dedicate teoriei conspiratiei, cu un nod in gat, bineinteles, pentru ca au dreptate. Insa am simtit ca singura optiune ramane sa ne aruncam cu totii de pe un pod inalt cu informatiile legate de gat. Asa ca acum fac ce pot si te urmaresc pe tine, de exemplu :)
Eu nu vreau sa ma mai uit si sa mai citesc nimic, pentru ca senzatia e aceeasi: iti vine sa te arunci de pe pod. Am hotrat sa ma concentrez mai mult pe viata mea – si daca mancarea e naspa, nu-i nimic, o prelucrez eu cu energie data de Dumnezeu si iubire si o fac sa fie buna :) Pana la urma, exista in lume oameni care n-au mai mancat nimic de ani de zile, si le e foarte bine mersi :)
Intre timp ma bucur de exemplu ca te-am gasit pe tine si ne putem distra foarte bine mersi impreuna pe aici. Very positively, us.
Perfect de acord!
Adevarul e ca te ingrozesti de cate auzi!Eu am doi copii de 8 si 5 ani pe care incerc sa-i invat ca ceea ce exista in supermarket…nu e bun!Ma lupt zilnic cu chioscul de la scoala,cu acadele colorate si sticle de coca-cola,sunt privita ca o ciudata ca nu-mi mai vaccinez copiii de ceva vreme,ca am o fixatie cu produsele de la tarani,ca fac paine cu maia ,ca nu cumparam niciodata margarina etc.
Andie, eu voi citi si ma voi documenta in continuare pt.ca simt ca nu am alta sansa!Vorba lui Menci:astazi nu scapa cine poate,ci doar cel care se informeaza!
Dora, asta e al doilea cosmar al existentei umane: sa nu stii cum sa iti mai pazesti copiii de toate porcariile out there. Din pacate, marea majoritate a parintilor de pe la noi nici macar nu se gandesc ce efecte au toate astea asupra micutilor. Evident ca de informat continuam sa ne informam, dar eu cred ca de fapt trebuie sa urmam cateva principii simple si de baza si sa incercam sa ne pastram cat mai mult in limitele normalului, altfel tot stresul asta care se va acumula va fi cireasa de pe tortul otravurilor. Of.
Multa sanatate, si tie si celor mici!
Un principiu dupa care incerc sa ma ghidez e sa “ascult” ce imi spune corpul meu: daca simt nevoia de fructe, mananc fructe, daca simt nevoia de carne (si iarna mi se intampla sa poftesc la asa ceva), ii dau si carne, daca se poate ceva de calitate, nu toate mizeriile. Nu ma refer la pofte, ca poate sa iti fie pofta si de KFC si Cola, ci de o nevoie reala a corpului tau pe care, daca stii sa il asculti, vei sti si cum sa il hranesti.
Cred ca de asta sunt reticenta la diete, mode, reguli stricte (aia nu, aia nu)…
Anca, nu puteam s-o spun mai bine nici eu. Oh, wait, deja am spus-o pe blog intr-un post anterior :)) Dar cand vad ca si alti oameni simt ca mine imi dau seama ca sunt pe drumul cel bun. Te pup!
Interesant articolul tau si bine le mai zici, Andie. Sunt de acord cu tine, e foarte important sa mancam sanatos sau macar sa incercam sa fim mai atenti la ceea ce mancam. Echilibrul e foarte important. Nici eu nu sunt de acord cu dietele drastice si cu eliminarea alimentelor din alimentatie. Echilibru si autocontrol. Cam despre asta e vorba, cred eu. Pupici.
Yup, yup, yup. Numai daca am reusi sa si interiorizam asta.
So good to have u back dear Andie :) subscriu la ce ai impartasit mai sus, cred ca ideea e sa fim echilibrati si sa incercam sa mancam cat mai sanatos, insa fara a deveni obsedati :) Cred ca oricat de sanatos am manca, dar avem ganduri nesanatoase, pline de negativism, de ura pesimism si alte cele boala isi va face aparitia…Bolile sunt cauzate in primul rand de emotiile nesanatoase, cred ca aici trebuie sa lucram cu totii, caci desigur e mai usor sa previi decat sa tratezi…
Concluzia mea: ganduri senine si optimiste plus o dieta echilibrata si desigur pe cat posibil fara junk food si altele asemanatoare ne vor asigura cu certitudine o viata frumoasa si sanatoasa!
Iti doresc o primavara minunata si plina, plina de bucurii draga Andie!
te imbratisez cu drag!
Draga mea. Mi s-a facut brusc dor de tine. Ce mai faci? Eu am fost asa ocupata ca nici n-am avut timp sa-mi vad unde mi-e capul :) Imi place cum ai rezumat articolul – la fix, scurt si cuprinzator. Acuma sa mai si reusim ce ne-am propus, zic.
Te imbratisez si eu si-ti doresc in primul rand sanatate si apoi ne descurcam noi :)
Draga Andie, prpun sa dezbatem mai pe larg subiectul la cofetarie!:D Acum serios vorbind, as vrea sa iti marturisesc ca mi-ai facut pofta cu budinca asta de spanac si mai ca as incerca-o(cred ca stii deja ca eu nu mananc spanac decat crud). Intrebarea mea e unde gasesc crema de tofu si cum o cheama? Te pup!
Hahahaha, adevarul e ca au fost bune prajiturile alea, ce sa mai. Crema de tofu eu am luat de la Auchan, dar cred ca se gaseste cam pe la toate supermarketurile (incearca in special marca inedit). Insa tofu silken bun se gaseste online, pe veganlife nu mai au, dar am vazut la Paradisul verde http://www.paradisulverde.com/Magazin-On-line/Altele/Diverse/TOFU-SILKEN-BIO-300g-CLEARSPRING.html.
Ah, stiu ce simti! Cand ai si un copil devine cam de un miliard de ori mai greu sa iei decizii privind mancarea si sa te simti impacata cu ce ai facut :) arata super budinca asta, am sa incerc. Tartele tale le-am reprodus deja si le-am si popularizat pe la prietene :)
Care tarte Mika? Vegane sau normale sarate? Si, ce-au zis prietenele? :) Te pup!
Dora, ar trebui sa infiintam asociatia mamelor “obsedate” care se chinuie sa nu dea porcarii de mancare copiilor. Si esti norocoasa daca nu lupti si cu “parti” din familie, cunoscuti, etc care sa-si organizeze aniversarile la McD si sa-ti spuna ca “furi copilaria” celor mici daca nu-i indopi cu mizerii. Oofff Andie ce te asteapta! Inca nu ai dat de greul cel mare. Tu poti sa te abtii sa mananci tampenii si poti refuza politicos persoanele care te tot imbie cu ele, dar sa vezi cum e cand doi ochisori sinceri de copil se uita la tine si intreaba “mami, dar noi de ce nu putem manca “porcaria X” asa cum fac A,B,C …si-ti insira prietenele, colegele, etc. Explica-i copilului ca nu ea e “ciudata” si anormala, ci ceilalti. Greu, tare greu….
Eu sunt alaturi cu sufletul de toate mamele-eroine ca voi sa stii… Pe de alta parte, daca va creste gradul de constientizare a oamenilor din jurul nostru cu privire la ce e sanatos si ce nu, poate ca lucrurile se vor schimba usor-usor. Noi suntem cei care le schimba. Am trei prieteni care de curand au trecut la vegetarianism, fara ca macar eu sa am habar, ci pur si simplu din dorinta lor de a fi mai sanatosi. Incet-incet, rabdare si perseverenta draga mea. Te imbratisez!
Foarte buna budinca, eu am pus si ciuperci in ea.
Multumesc de idee!
Da, si eu pun ciuperci in ea uneori :) Doar ca acum n-am mai avut :)
n-ar fi rau sa scrii si pt cate persoane sunt ingredientele :D (cel putin, eu cand gatesc, o fac pt cel putin 2-3 mese, pt 2 persoane, deci per total ar veni ingrediente cam pt 6 persoane). in al doilea rand, cate grame de paste inseamna 4 cuiburi de tagliatelle? nu am tagliatelle, si pt ca mai am ceva paste de alte natii in stoc, as vrea sa le folosesc pe acelea. merci!
Luminita, ma feresc de chestia asta cu persoanele, pentru ca poate fi relativa, in functie de cat considera fiecare ca reprezinta o portie :) Trust me, portia mea e foarte diferita de a unui om normal. Insa in principiu lucrurile astea pot fi aproximate (mai mult sau mai putin) dupa gramajele ingredientelor adunate. Asa iti poti face o idee cand vezi orice reteta. Eu niciodata nu gatesc mai mult de ce mancam in ziua respectiva si maxim pentru a doua zi, pentru ca mancarea lasata mai mult de doua zile in frigider deja nu mai e ce trebuie. Prefer sa gatesc mai putin, dar proaspat. Un cuib de tagliatelle e cat un pumn mare de paste, cred ca asta poate fi o masura buna.
Andie, ma gandesc daca as putea inlocui silken tofu cu tofu simplu(sau afumat) lasat peste noapte la inmuiat si pasat cu blenderul a doua zi dimineata. Cred ca ar avea o cremozitate oarecare. Sau e principial sa fie crema? Ca mi-e mai usor sa gasesc tofu simplu.
Multu! :)
Draga mea, eu nu prea cred. Tofu normal e faimos pentru lipsa de coagulare, iar diferenta fata de silken tofu e semnificativa. E ca si cum ai incerca sa inlocuiesti intr-o reteta smantana cu telemea sarata.
Atunci pot sa inlocuiesc cu smantana mai grasa? Sau cu o branza cremoasa? Imi place mult reteta asta si nu tin neaparat sa fie low fat, insa imi place combinatia de spanac-nuci-branza.
Da, clar!