Minestrone de iarna si imbratisarea fericirii/ Winter minestrone

21

*SCROLL DOWN FOR ENGLISH VERSION*

Sunt zile in care as vrea sa pot renunta cu totul la tehnologie – hm, de fapt, mai bine zis, la internet. La statul in fata calculatorului, conectata la o mie de retele, o mie de oameni si povestile lor “cosmetizate” pentru publicare. Ne-am obisnuit atat de mult sa interactionam in fata calculatorului incat uneori am senzatia ca uitam sa mai fim noi, uitam sa cautam lucrurile care ne fac cu adevarat fericiti, uitam sa traim prezentul in incercarea de a imortaliza orice eveniment din viata noastra, de a-l expune public si a ne valida astfel pe noi, experientele, realizarile, emotiile noastre. Uitam deseori sa fim buni unii cu altii, sa ne intelegem unii altora luptele si provocarile, uitam sa spunem vorbe frumoase, sa ne cenzuram frustrarile si sa ne controlam iesirile. E atat de usor sa fim rai in fata calculatorului, protejati de bariere virtuale in care nimeni nu poate stii adevarata noastra identitate, e asa usor sa ii judecam pe ceilalti, sa ne consideram mai buni, sa fim convinsi ca noi nu ne-am comporta nicicand intr-un fel sau altul. Uitam sa fim toleranti, sa avem compasiune, sa respectam liberul arbitru, sa ne sarim in ajutor, sa vedem dincolo de interesele personale.

Ma uit la macelul asta culinar intre vegani si omnivori si ma cuprinde o tristete imensa. Ca exista extremisti de ambele parti, ca se spun atatea cuvinte grele, ca nu se poate trai in pace. Ma intreb, un om care are adunata in el atata ura, agresivitate, insulte, cum poate fi fericit cu adevarat? Mai conteaza ce mananca? Am citit un articol al Ligiei Pop care m-a surpins placut – prin moderatie, prin respectul pentru alegerile fiecaruia, prin sfaturile intelepte. A atins foarte multe puncte nevralgice: atitudinea intransigenta a comunitatii vegetariene fata de proprii membri, necesitatea respectarii alegerilor individuale indiferent care sunt acestea, modelarea unei atitudini mai putin agresive/negative care este, de fapt, mai importanta decat alimentatia si, nu in ultimul rand, credibilitatea surselor. Caci asta e un alt pericol pandind in intuneric.

minestrone-1

Mi se intampla uneori sa primesc cate un mail in care cate un cititor suparat ma face harcea parcea ca mananc zahar, gluten, miere, in fine, lista ramane deschisa si ca-mi permit sa numesc anumite retete sanatoase cand ele numai asta nu-s. Va spun sincer, cand primesc mesaje din astea imi dau seama ca mai bine as manca doua castroane de cartofi prajiti cu o ceafa de porc decat sa adun in mine atata agresivitate, ura, superioritate si “adevar absolut”. Nu exista asa ceva, cum nu exista nicio reteta de viata-minune in 12 pasi care sa va faca mai fericiti, mai slabi, mai iubiti, mai plini de succes. Nu sunt expert in nutritie si chiar daca as fi tot n-ar insemna nimic, pentru ca, daca stati sa analizati rapoartele si sfaturile cercetatorilor pe parcursul unui secol de activitate, veti constata ca nici ei nu stiu ce spun, ca schimba povestea odata ce trece moda. De fapt, daca stau sa ma uit la unele exemple de “medici nutritionisti”-vedeta din ziua de astazi, care sunt pe statul de plata al diverselor companii, imi dau seama ca sunt o sursa pe care cu atat mai putin ar trebui sa o cred.

Ce incerc sa spun este ca, in aceasta lume in care informatia curge din abundenta, este foarte periculos sa credem tot ce citim. Cineva spunea ca daca vrei sa ingropi adevarul, atunci cel mai bine e sa faci asta intre munti de informatie – si ma tem ca a avut dreptate. PENTRU ORICE ARTICOL CARE SUSTINE O TEORIE EXISTA CEL PUTIN ALTE DOUA CARE IL DEMONTEAZA. Si, mai rau de atat, multe din ele sunt scrise de oameni care preiau “legende urbane” care circula pe net, fara a-si verifica sursele, fara a avea experienta sau pregatire, si care se transforma peste noapte in “guru” pentru zeci, sute, mii de oameni, conducandu-i pe cai care de care mai gresite. Se intampla in strainatate, se intampla in Romania. Mi s-a intamplat si mie sa cad in capcana asta, asa ca ma feresc cat pot sa mai dau sfaturi si, daca mai alunec din cand in cand, mi-as dori sa le vedeti ca pe prezentari ale stilului meu de viata, nu ca litera de lege pentru al vostru.

DSC_0033

Desigur, unele sfaturi sunt de bun simt: sa bem lichide, sa facem sport, sa ne odihnim, sa evitam grasimile sau prajelile in exces, alimentele procesate, etc. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa-ti dai seama ca astea-s sfaturi bune, pentru ca deja au fost testate de mii de oameni si functioneaza. Insa de aici pana la a urma cure de detox amanuntite sugerate de tot felul de site-uri obscure si bloggeri neavizati e cale foarte lunga. Stiu, sunt foarte populare articolele de genul asta, pentru ca va vand povesti, va vand idei, va vand sperante: de viata sanatoasa, de fericire, de stare de bine. Nu zic ca nu sunt bune, zic doar ca trebuie sa aveti grija, sa experimentati cu blandete pe corpul vostru aceste idei si sa va opriti atunci cand sesizati ca ceva nu este in regula. Nu uitati un adevar esential: suntem unici, fiecare organism e diferit, si ceea ce poate fi foarte hranitor si bun pentru mine, poate fi nociv si daunator pentru tine.

Asa ca eu am decis sa fiu ceva mai fericita, mai prezenta in mine insami, mai constienta de lucrurile importante si… mai buna cu cei din jur. Nu ma pot astepta la blandete si iubire daca eu la randul meu nu o daruiesc din plin. Imi tot revine in minte un citat pe care l-am citit pe undeva (bai, dar sunt deosebit de incapabila sa retin nume si surse) si care zicea asa: “Be kind, for everyone you meet is fighting a harder battle.” (fii bland caci toti cei pe care ii intalnesti duc o lupta mai grea ca a ta) Cred ca era nenea Platon. Cert e ca vreau sa va indemn la mai multa bunatate, la mai multa intelegere si la mai multa omenie – atat fata de cei dragi, fata de strainii de pe strada sau de pe net cat si, mai ales, fata de voi insiva.

DSC_0058

Dar sa nu divagam de la supa mea de rosii, care – Petru, ma auzi? – is the bomb! Ce sa fac, daca anumite chestii le gatesc foarte bine? Pai se facea ca eram racita si-mi era foarte foame. Avand febra, nu prea aveam chef de trebaluit in bucatarie, asa ca a trebuit sa ma orientez rapid spre o reteta usor de facut, hranitoare si incalzitoare, gata in maxim 30 minute. Easy Peasy mi-a dat ideea unui minestrone si, pentru ca abia revenisem din concediu si frigiderul era gol-golut, l-am incropit din toate resturile, conservele si congelarile posibile. Surpriza majora a fost ca a iesit atat de gustos incat iubi l-a adoptat pe loc, desi initial (citat direct) “nu i-a inspirat incredere”.

Daca as fi fost Andra, as fi fost in stare si sa va spun unde a aparut minestronele, cum se face in mod traditional, care sunt pasii care trebuie respectati, etc, etc. Dar pentru ca eruditia mea culinara bate spre zero, va spun ca am inlocuit traditionalele paste/orez din minestrone cu… linte rosie! A mers neasteptat de bine, mai ales ca am condimentat cu veselie. Daca vreti varianta vegana, omiteti parmezanul de la sfarsit si aia e. (PS Rog observati superba paine cu rosii uscate la soare, a carei reteta va aparea in curand pe blog pentru ca ne-a vrajiiiit!)

DSC_0061-copy

Minestrone de iarna cu linte

Prep Time: 10 minutes

Cook Time: 20 minutes

Total Time: 30 minutes

Ingrediente

  • 2 linguri ulei de masline
  • 1 ceapa alba, tocata marunt
  • 2 catei de usturoi feliati
  • 1.5 l apa cu vegeta naturala sau supa de legume clocotita
  • 1 cartof taiat cubulete
  • 1 morcov sau o mana de baby carrots congelati
  • o mana varza alba tocata fideluta
  • cateva pastai de fasole verde congelata
  • 1 cana linte rosie
  • 1/2 lingurita oregano uscat
  • 1/2 lingurita cimbru uscat
  • 2 foi dafin
  • 1 cana si 1/2 suc de rosii din conserva
  • 1/2 legatura patrunjel proaspat
  • 1 mana busuioc genovez proaspat
  • sare si piper dupa gust
  • Pentru servit
  • Fasii subtiri de parmezan

Metoda

  1. Am incins uleiul de masline in oala de ciorba si am calit putin ceapa, apoi am adaugat usturoiul si am mai lasat un minut, sa nu se arda. Am turnat peste apa cu vegeta, apoi am adaugat lintea, toate legumele si condimentele, mai putin sucul de rosii si plantele aromatice proaspete.
  2. Am lasat la fiert pana s-au patruns cartofii (lintea rosie fierbe foarte repede), am adaugat sucul de rosii si am mai lasat 5 minute; apoi am stins focul si am adaugat patrunjelul si busuiocul.
  3. Inainte de servire, am presarat deasupra felii subtiri de parmezan.
https://www.andie.ro/2014/02/13/minestrone-de-iarna-si-imbratisarea-fericirii-winter-minestrone/

Acestea fiind zise, va indemn ca de Sfantul Valentin sa faceti iubitului vostru o ciorba. Pentru ca dragostea trece prin stomac si pentru ca eu si sarbatoarea asta avem asa, o mica relatie love-hate. Dar mai mult love, ca maine-i ziua de nastere a lui Mr. Pufu.

Love and minestrone!

*IN ENGLISH*

DSC_0041

There’s nothing better on a cold winter night than a hearty minestrone. Not the usual type, with pasta or rice, but the experimental type, with red lentils. Ok, I’ll admit it, it’s not experimental in the sense you might imagine, but rather as a result of the need to cook something fast, from scratch, with the little things I had in the fridge/freezer. You see, we had just returned from our ski vacation to an empty fridge and this is all I could come up with. The funny thing is, it turned out so damn good that I decided to share it and declare that the classic minestrone has nothing on my red lentil version!

Red lentil minestrone

Prep Time: 10 minutes

Cook Time: 20 minutes

Total Time: 30 minutes

Ingrediente

  • 2 tbs olive oil
  • 1 yellow onion, chopped
  • 2 garlic cloves, sliced
  • 1.5 l vegetable soup
  • 1 potato, cubed
  • 1/2 cup baby carrots (frozen)
  • 1/3 cup shredded white cabbage
  • 1/2 cup green beans (frozen)
  • 1 cup red lentils
  • 1/2 tsp dried oregano
  • 1/2 tsp dried thyme
  • 2 bay leaves
  • 1 1/2 cup canned tomato puree
  • 1/2 cup fresh parsley
  • 1 handful fresh basil
  • salt and pepper to taste
  • To serve
  • Shredded parmesan

Metoda

  1. Heat the oil in the soup pot, add the onions and braise just until tender. Add the garlic and braise for one more minute, then add the soup, lentils, veggies and herbs, except for the tomato puree and fresh herbs.
  2. Simmer until the potato is cooked through, then add the tomato puree and simmer for 5 more minutes. Remove from hob and add the fresh parsley and basil.
  3. When serving, sprinkle with parmesan slices.
https://www.andie.ro/2014/02/13/minestrone-de-iarna-si-imbratisarea-fericirii-winter-minestrone/

DSC_0016-copy

This soup was so nourishing! I loved the aroma it borrowed from the spices, fresh herbs, but, most importantly, from the parmesan. Of course, if you want to keep it vegan, just forget about the parmesan – the soup will still be so incredibly satisfying! I ate it with freshly baked bread with dried tomatoes, it was absolutely insane! I’ll post that recipe soon, so keep an eye on it, you’ll absolutely love it.

Love and minestrone!

Aboneaza-te si primesti gratuit:

- un eBook cu 20 retete vegetariene delicioase + un ghid complet de planificare a meniului saptamanal
- un digest saptamanal cu toate retetele si articolele publicate, astfel incat sa afli toate noutatile fara a-ti incarca prea mult inboxul.

SHARE

21 COMMENTS

  1. Povestea asta despre viata, in general, spusa cu atata caldura de tine, mi-a aratat ca ai inca o data dreptate. Cu fiecare cuvintel. Bai, pai daca eu m-apuc sa scriu – despre cum e vremea afara, nu conteaza! – primesc o tigaie inainte de-a scoate capul afara! Multa mizerie in mediul asta online. Ce mi-au citit ochii in ultima luna! Iti multumesc pentru cuvintele omenesti din acest articol!

    • Draga mea, frumusetea e in ochii nostri. Depinde de fiecare din noi sa punem umarul pentru un online mai curat, mai bun, mai frumos. Eu o sa-mi fac partea mea, ce sa spun. Te imbratisez!

  2. Supa mea preferata, fotografii bune, mesaj transmis, vinovatie simtita.Cred ca m-am obligat sa fiu prezent la prima degustare publica cu semnatura Andie.

    • Petru, culmea, nu era pentru tine articolul :) Cu tine am discutat frumos, civilizat, cu feedback constructiv, doar ca in timp ce scriam mi-am dat seama ca iar vorbesc la superlativ de mancare. Si apoi a venit constatarea – nu am ce sa fac, sunt atat de pasionata asta, atat de incantata de arome, de amestecuri, de experimente, incat nu pot tempera partea asta a mea, oricat as incerca. N-o fi mancarea mea cea mai buna din lume, dar e cea mai buna din lume pentru mine iar eu in mod natural asa simt, asa ca, ce mai incoace si-ncolo, n-am cum sa ma cenzurez :)
      Te astept la primul eveniment, chiar mi-ar placea sa ne cunoastem, am senzatia ca ne vom imprieteni imediat :)

  3. Excelent articolul! Si mie mi se pare groaznic razboiul acesta inversunat al dietelor: vegane, paleo, low-carb, vegetariene, raw, detox, montignac, etc etc etc
    Cel mai simplu mi se pare, pe langa sfaturile de bun simt pe care le-ai mentionat (moderatie, mancare naturala, neprocesata, lichide, miscare, odihna, pozitive thinking), sa iti asculti corpul si organismul si sa vezi ce iti face bine si ce nu.
    Anyway, o sa incerc supa ta, cred ca e super yummy :) Hugs

    • Draga mea, ma bucur mult ca ti-a placut. E o confesiune sincera, cu o dorinta sincera pentru o lume mai buna si mai toleranta, macar pe bucatica asta.

  4. Buna, Andie! Este pentru prima oara cand scriu un comentariu desi te-am desoperit de foarte mult timp. Vreau sa-ti multumesc pentru bunatatea, rabdarea si munca ta privind acest blog. Partea de inceput din acest post a cuprins tot ceea ce se intampla in ziua de azi, atat pe strada cat si in mediul on-line. Nu trebuie sa te supere, treci mai departe, trateaza cu indiferenta ceea ce nu-ti face bine. Din pacate, aici s-a ajuns. Departe de mine gandul de ati da sfaturi.
    Eu personal, iti multumesc pentru ceea ce faci, pentru ceea ce ne inveti si pentru rabdarea si profesionalismul de care dai dovada. Iti doresc sanatate multa si succep pe mai departe! Cu drag, MihaelaT.

    • Mihaela, ma bucur mult ca ai luat decizia sa imi scrii. De fiecare data cand vorbesc cu voi, oamenii din spatele monitoarelor, sunt foarte fericita :) Nu sunt suparata pe lume, dar as vrea tare mult sa o pot schimba. Putin, mult, cat o fi posibil, sa o pot schimba in mai bine, sa fac oamenii mai fericiti. Asta incerc sa fac si cu blogul si cu toata munca mea, nu stiu cat se vede, dar sper ca se vede.
      Eu o sa fiu bine, mi-am propus sa fiu bine, fericita, sa vad frumusetea din jurul meu, sa fiu mai buna, ceea ce doresc si celor din jur! Sanatate si multa iubire draga mea, si multumesc de mesaj!

  5. foarte frumos spus. am ramas pe ganduri, pentru ca si eu m-am confruntat cu oameni cu pareri taioase, incisive si autoritare cand vine vorba de alimentatie. cea mai des intalnita situatie este a omnivorului care, stiind ca incerc sa mananc cat mai sanatos, daca ma “prinde” cu vreo mancare ceva mai putin sanatoasa (o amandina, un sandvis, etc) este in stare sa ma puna pa banca acuzatilor si sa ma decapiteze cu un “aha! ti-am spus eu! cum, tu, care mananci sanatos, de ce mananci amandina aia! cum indraznesti sa mananci cartofi prajiti! ahahaaa, nu ti-au mai ajuns legumele si frunzele tale!”jizas, guys, hai sa fim moderati si calmi. si zen. :)

    • Da, si eu tot pentru asta militez. Pentru mai multa bunatate. Pentru a ne purta cu altii asa cum dorim sa se poarte si altii cu noi. Pur si simplu, vreau mai multa constiinta de sine, mai multe compasiune in jurul meu. Depinde de fiecare din noi, in parte, daca ne trezim sau nu.

    • Didi – :)) Am zambit un pic, pentru ca nu ma mai simt nici tanara nici inteleapta :) Dar iti multumesc, ai fost scumpa de tot :)

  6. Draga mea, nu stiu cine te-a suparat asa dar ma bucur ca ai scris chestia asta. Eu am ales varianta usoara de a nu ma implica in discutii si polemici si de a-mi alege cu grija prietenii din mediul online. Cu tine stiu ca am facut o alegere minunata.

    • Pai nu sunt suparata, sunt chiar foarte ok. Doar ca in ultimul timp mi s-a intamplat sa citesc atatea mizerii in online (nu la mine) incat cred ca am atins un prag de soc si am simtit nevoia sa scriu ce gandesc, poate asa mai cugeta oamenii de doua ori inainte sa fie rai cu altcineva.. zic si io. Eh, cum zici si tu, vestea buna cu blogul asta e ca am descoperit cativa oameni frumosi care-mi insenineaza zilele, so the feeling is mutual :)
      Te imbratisez!

  7. Asa m-a uns pe suflet sa te citesc, Andie, nici nu ai habar. Dar asa m-am intristat, in acelasi timp, ca uneori am impresia ca intr-o buna zi o sa ma copleseasca toata rautatea din oameni si-o sa plang pentru restul zilelor ca sa le spal pacatele. As in al doilea potop (am si eu filmele mele, ce vrei). Avem nevoie sa experimentam, sa traim si sa invatam mai multe pe si pentru pielea noastra si tot ce imbraca ea. Si sa vorbim cat mai putin, ca suntem cu totii niste neavizati, cu sau fara hartoage la mana. Ma inmoi, asa ca schimb subiectul: I need that minestrone in my life, esti minunata fata!

  8. Ma bucur foarte mult ca ai scris cele de mai sus. Sunt idei pe care le-am avut si eu intr-o forma sau alta dar m-a uns pe suflet sa le citesc exprimate atat de elocvent si intelept. Multumesc.

    • Pai daca mai multi dintre noi simtim asa, e deja mai bine, ca inseamna ca se va schimba ceva in viitor. Te imbratisez Alex, thx for dropping by!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here