Seria “Fotografia de mancare” – Cele 3 elemente esentiale ale unei fotografii reusite

21

Intrebarea mea preferata (si cea mai frecventa) este: “Ce poze faine faci, ce aparat folosesti?” De fiecare data imi scapa un zambet si dau acelasi raspuns: un DSLR. Imi aduc aminte cu nostalgie cand si eu am facut aceasta greseala monumentala: eram la un eveniment si am exclamat, la vederea fotografiilor de pe ecranul aparatului fotografului profesionist: “wow, ce super aparat! Neaparat trebuie sa imi iau si eu!” Fotograful a zambit si el si mi-a zis: “A.. aparatul, nu fotograful, nu?” Desigur, eram convinsa ca si el avea un merit “acolo”, dar imi era clar ca aparatul facea de fapt toata treaba :)))

In realitate, aparatul conteaza destul de putin. Da, e important sa ai DSLR, insa si mai important e sa ai obiective bune si sa stapanesti trei elemente care mie mi se par esentiale: lumina, compozitia si post-procesarea.

1. Lumina

Este partea cea mai importanta intr-o fotografie, pentru ca practic atunci cand fotografiem desenam cu lumina. Daca lumina e de proasta calitate sau prea putina, atunci nici poza noastra nu va fi cine stie ce. Eu folosesc, in 99,9% din cazuri, lumina naturala. Mi se pare cea mai frumoasa, cea mai temperamentala. Dimineata si seara imi dau umbre lungi, frumoase, iar daca am norocul sa prind golden hour (ora de aur) atunci sunt pe val. Pranzul este momentul cel mai prost in care poti face poze, pentru ca lumina este dura, cu umbre puternice care contrasteaza puternic si neplacut cu portiunile luminate. De asemenea, lumina directa si dura a soarelui e cea mai proasta lumina in care se poate fotografia (cu exceptia situatiilor cand cauti sa obtii un efect anume).

Practic, momentele de aur ale fotografiei sunt diminetile si dupa amiezele tarzii de toamna sau primavara, iar daca cerul e plin de nori e perfect. Imi aduc aminte ca la o sedinta foto in aer liber un client m-a intampinat disperat ca vremea era innorata si statea sa ploua: “nu avem lumina!” mi-a strigat, framantandu-si mainile. Am zambit si i-am explicat ca mai bine de atat nu se putea, pentru ca norii actioneaza ca o blenda de difuzie naturala, oferindu-ne lumina perfecta, cu umbre moi si catifelate. Daca vreti sa faceti poze in aer liber, cautati o zona umbrita, ferita de soare direct; daca soarele va bate fix prin fereastra, difuzati-l cu o perdea, un cearceaf sau o blenda de difuzie. Daca folositi blitz, nu indreptati NICIODATA blitzul direct spre mancare: dati-l jos de pe aparat, indreptati-l spre un perete alb sau o alta suprafata reflectoare si actionati-l cu telecomanda, in asa fel incat doar lumina reflectata/difuzata sa ajunga pe mancare.

Lumina din fotografie poate arata foarte diferit, in functie de temperatura de culoare. Daca trageti RAW (si ar trebui sa trageti NUMAI RAW, pentru ca doar asa puteti edita o poza cum trebuie), atunci puteti lasa White Balance (balansul de alb), setarea responsabila cu temperatura de culoare, pe automat, urmand sa ajustati fotografia daca e cazul in post procesare. Daca trageti jpg, atunci trebuie sa setati foarte bine aceasta caracteristica inca de la inceput. De ce e important? Pentru ca o temperatura de culoare scazuta da o senzatie de rece, de iarna, de frig, iar una crescuta da o senzatie frumoasa de cald, vara, culoare. Trebuie sa aveti mare grija la extreme, pentru ca daca temperatura e prea scazuta poza voastra va capata o tenta albastrui-verzuie, iar daca e prea crescuta o tenta rosiatica-portocalie.

color temp

In general, mancarea arata mai bine daca temperatura de culoare e usor mai ridicata, insa e strict o chestiune de gusturi. In multe din cadrele mele am optat pentru tente de albastrui si o temperatura scazuta, pentru ca asa a fost viziunea mea artistica.

2. Compozitia

Primul instinct atunci cand fotografiezi orice e sa pui subiectul in centrul fotografiei: daca dai un aparat unei mamaite de la tara, cu siguranta ca asa va incadra. Nu e nimic gresit in asta, de fapt, fotografia de stock pe asta se bazeaza: montezi camera la un unghi de 45 grade, pui subiectul pe fundal luminos, il incadrezi in centru (eventual pui ceva ingrediente/tacamuri in jurul lui) si tragi. Atunci cand vrei sa scoti in evidenta toate caracteristicile produsului tau, e cea mai buna abordare. In perioada in care inveti inca despre cum sa realizezi fotografii expuse corect, cum sa iti folosesti echipamentul, etc., nu mi se pare nimic in neregula sa incepi asa; insa daca ti se intepeneste camera pe trepied la acelasi unghi, cu aceeasi incadrare si aceleasi setari, risti sa devii un fotograf unidimensional, care nu evolueaza.

La inceputurile mele nu-mi puneam foarte mult problema compozitiei; mai rau, nu gadeam deloc cadrul pe care urma sa il realizez inainte. Nu ma gandeam ca unghiul din care urmeaza sa fotografiez depinde de forma mancarii, nu ma gandeam ca recuzita pe care urma sa o aleg depindea si ea atat de culorile din mancare cat si de sentimentul general pe care voiam sa il transmit, de ideea din spatele fotografiei. Pur si simplu aruncam mancarea intr-un vas si vedeam eu la locul faptei. Genul asta de lipsa de planificare e foarte pagubos, pentru ca te face sa pierzi foarte mult timp si efort aiurea. Nu stiu daca e o etapa care poate fi sarita, pentru ca ai nevoie sa gresesti foarte mult inainte sa stii ce merge si ce nu merge, insa cu siguranta poate fi scurtata.

Planificarea cadrului

Mi-am dat seama tarziu cat de importat e sa imi planific fiecare cadru dar, mai ales, sa ma hotarasc ce vreau sa transmit in fiecare poza. La inceput faceam cate 200 poze unui singur preparat si puneam pe blog si 10-15 poze cu cadre foarte asemanatoare, diferenta fiind ca intr-unul adaugam un pahar si o furculita si in altul nu. Aceasta indecizie arata foarte clar faptul ca nu stiam foarte bine ce voiam sa transmit privitorului si ca eram incapabila sa fac o selectie in baza unor criterii de compozitie pertinente, pentru ca nu stiam care e imaginea mai buna si mai ales de ce.

Acum abordez fiecare sedinta cu totul altfel. Inainte de a incepe orice proces, ma gandesc la felul de mancare pe care urmeaza sa il fotografiez si la fiecare cadru pe care il voi face in functie de proprietatile mancarii respective, precum si senzatia pe care vreau sa o transmit. Daca fotografiez un risotto, de pilda, ma intreb dinainte care va fi atmosfera generala (eleganta, de restaurant, sau un risotto facut acasa, sau la casa de la tara?), pentru cine il voi servi (pozez doar o farfurie, sau vreau sa creez o atmosfera de sarbatoare, de masa in familie?), vreau sa scot in evidenta prospetimea ingredientelor, sa il fotografiez cu tema italiana?, vreau sa subliniez sezonalitatea (vara, iarna, etc.) sau sa fie o reteta timeless? In functie de decizia pe care o iau, aleg daca voi fotografia pe fundal inchis  sau deschis la culoare.

In al doilea rand, ma gandesc la forma mancarii in sine, iar asta va dicta unghiurile din care voi fotgrafia mancarea: daca e vorba de o pizza sau o placinta, cu siguranta voi avea un cadru la 90 grade (adica de sus, perpendicular pe mancare), daca e un burger mai mult ca sigur voi avea un cadru frontal, de la acelasi nivel; daca as face invers, nu as vedea nimic din ce e pe pizza iar din burger as vedea doar chifla de sus. E nevoie de multe cadre trase aiurea ca sa stii din prima ce merge si ce nu, dar asta inseamna experienta. Este foarte posibil ca acelasi subiect sa va permita sa il fotografiati la fel de bine din ambele unghiuri, efectul obtinut fiind foarte diferit. De asemenea, in functie de modalitatea de pregatire a mancarii, pot stabili si daca voi fotografia mancarea direct in recipientul in care a fost pregatita sau daca voi face si cadre cu mancarea servita. De pilda, daca fac o tocanita in oala de fonta sau o portie de cartofi in tava, fotografiez si asa dar si in farfurii, pentru ca in primul caz stropii de mancare si grasime de pe oala/tava vor da un farmec aparte fotografiei si vor introduce privitorul in procesul de pregatire, vor da senzatia de proaspat facut, etc. Stabilesc exact cate cadre vreau sa am si de la ce unghi si trec la urmatoarea etapa.

Untitled-1

Selectarea recuzitei si a paletei de culori

Daca nu ati auzit pana acum de roata culorilor, e momentul sa o faceti, pentru ca de culorile din mancarea voastra va depinde si recuzita pe care o folositi. Aveti trei variante: fie sa folositi pentru fundal, farfurii, servetele, etc culori complementare (diametral opuse pe roata culorilor, de exemplu rosu si verde), fie sa folositi culori analog (adica doar culori vecine, gen verde si turcoaz), fie sa folositi o triada de culori (culori dispuse in triunghi in roata culorilor, in care una e puternica si domina iar celelalte doua sunt foarte pale). Atentie insa: nu folositi mai mult de trei culori si fiti foarte precauti atunci cand folositi culori complementare, deoarece contrastul intre ele va fi foarte puternic. Daca nu tineti minte roata asta, faceti-va un print si tineti-o langa locul unde fotografiati de obicei, se va dovedi foarte folositoare. Asa ca, daca fotografiezi de pilda portocale, un fundal foarte bun pentru ele va fi, evident, unul albastru, care va da culoare si personalitate fotografiei.

DSC_0106

Aveti grija, atunci cand alegeti paleta de culori si fundalul, sa nu folositi culori atat de intense incat sa estompeze mancarea: eu am descoperit, in timp, ca imprimeurile sau farfuriile foarte colorate in rare ocazii se potrivesc pentru ce am nevoie. Optati pentru elemente de recuzita mate, care sa nu reflecte lumina sa si va treziti ca aveti reflexia propriei fete in pahar, farfurie sau lingura :) Va zice Stan Patitul. De asemenea, nu va lasati prinsi in clisee: toata lumea fotografiaza salata in castroane, dar nu toata lumea fotografiaza salata pe un platou! Uneori merge, alteori nu merge, insa in toate cazurile aveti ceva de invatat din asta.

Construirea cadrului pe etape

Atunci cand punem mancarea in cadru nu o aruncam intamplator. Daca va uitati la marile picturi, toate respecta anumite reguli de estetica si echilibru foarte discrete dar foarte bine implementate. Printre aceste reguli, doua sunt deosebit de importante: regula treimilor si proportia de aur.

Regula treimilor imparte cadrul in 9 parti egale, prin doua linii orizontale si doua verticale echidistante. Setarile aparatului foto DSLR permit afisarea acestor linii in vizor sau pe ecranul de LiveView atunci cand fotografiati, astfel incat sa puteti sa va folositi de aceasta regula atunci cand va compuneti cadrul. Cele patru puncte in care se intalnesc cele patru linii reprezinta punctele de forta ale fotografiei noastre, locurile in care vrem sa plasam punctele de interes ale fotografiei.

regula treimilor

Pe langa plasarea subiectului pe punctele de forta, o idee buna e sa va situati actiunea pe liniile despartitoare: vedeti in fotografia cu gogosile cum ele urmeaza linia verticala din stanga? Tineti minte si ca nu trebuie sa umpleti cadrul cu toate elementele posibile: ochiul se bucura foarte mult atunci cand lasati spatiu negativ (acel spatiu gol din fotografia cu portocalele). Pe mine ma obosesc foarte mult cadrele in care fotograful tine sa puna toate elementele, respectiv ingredientele care au intrat in reteta, plus servetelul si tacamul integral, plus, plus, plus… Privitorul care cauta ceva deosebit vrea sa mai si ghiceasca, lasati-l sa o faca! De asemenea, incercati sa nu puneti in cadru elemente care nu au ce cauta acolo pentru ca nu au legatura cu mancarea (ex. ornati cu patrunjel sau rozmarin dar mancarea nu le are in componenta) sau cu atmosfera cadrului (ex. o sticla de ulei cu dopul pus, rasturnata, prin care vreti sa aratati ca unul din ingredientele principale e uleiul de masline, dar nu ati putut sa o puneti vertical pentru ca nu va incapea integral in cadru – arata nenatural, nimeni nu tine pe masa la momentul servirii mancarii o sticla rasturnata cu dopul pus!! Fie scoateti dopul si lasati sa curga putin ulei, ca si cum ar fi cazut accidental in procesul de pregatire – caz in care cadrul trebuie sa arate ca si cum pregatiti mancarea, pentru ca daca prezentati un produs finit, super stilizat si aranjat, iar langa aveti ulei care curge, este o neconcordanta de stil; fie puneti sticla intr-o parte a cadrului din care se poate doar ghici ca e vorba de o sticla de ulei – privitorul va intelege, nu e nevoie sa o vada pe toata).

Atunci cand incepeti sa va construiti cadrul, faceti-o element cu element. Ganditi-va unde vreti sa plasati subiectul, in functie de punctele de forta, si adaugati celelalte elemente in functie de asta.

Untitled-1

Acum ca v-am umplut capul cu toate aceste reguli va spun si regula cea mai importanta: nu exista reguli :))) Nu exista de fapt fotografii corecte sau gresite, pentru ca fiecare imagine exprima viziunea autorului sau. Daca e placuta, daca produce reactii in privitor, atunci de asta e nevoie. Inainte de aparitia unor bloggeri ca Katie Quin Davies, Aran Goyoaga, Beatrice Peltre sau Helene Dujardin nimeni nu se gandea sa arunce cu mancarea in toate partile, nimeni nu se gandea ca un cadru aparent ravasit sau intunecat poate produce atata fascinatie viscerala. Atunci cand va simtiti increzatori pe propriul simt estetic puteti incepe sa explorati, puteti incepe sa incalcati toate regulile… de fapt, puteti sa faceti asta oricand, daca aveti incredere in instinctul vostru. Eu sunt inca foarte mult in cautarea propriului stil, simt ca abia fac primii pasi, inca nu simt ca am o “semnatura” clara… dar e timp!

3. Post-procesarea

Cand am inceput sa fotografiez mancare telul meu a fost sa scot din aparat (SOOC – straight out of camera – direct din camera) imaginea perfecta, care sa nu aiba nevoie de niciun pic de post-procesare. Desigur, este ideal sa pornesti cu o imagine cat mai buna si mai apropiata de viziunea ta, insa parerea mea e ca fara cunostinte minime de post-procesare nu se va obtine efectul acela de wow! pe care il vedem la fotografii profesionisti. Ar fi ipocrit din partea mea sa sustin altceva.

Insa si aici este vorba de stil. Poate ca stilul vostru este cat mai natural si luminos, poate ca doriti o atmosfera de film, cu purici si fade, sau poate va plac umbrele capricioase, contrastul puternic si desaturarea. Parerea mea e ca nu exista corect sau gresit in ceea ce priveste stilul, atata timp cat e placut ochiului si asumat de autor. In cazul meu, pana nu am invatat sa lucrez putintel in Photoshop nu am putut ajunge la rezultatele pe care mi le doream; desi mi-ar fi placut sa vina cineva si sa imi spuna – uite bai, daca vrei sa editezi fotografie de mancare ai 12 pasi pe care trebuie sa ii urmezi si gata – lucrul asta nu s-a intamplat pentru ca nu este posibil. Nu exista un model, o reteta standard, fiecare fotografie e diferita si are nevoie de altceva, de aceea e foarte important sa stapanesti instrumentele de editare ca sa stii ce sa faci in fiecare caz in parte.

As vrea sa va spun ca exista o scurtatura, dar nu este. Pana nu petreci zeci, sute de ore pe net, studiind tutoriale, pana nu tragi zeci, sute, mii de cadre cu ingrediente care mai de care mai diferite, mai complexe, mai simple, mai ciudate, in lumina de toate felurile, pe fundaluri de toate felurile, nu poti ajunge la o buna intelegere a modului in care se realizeaza fotografii frumoase. Este un exercitiu de rabdare, de vointa si de sacrificiu: unii oameni evolueaza foarte repede pentru ca investesc mult timp si efort in asta, altii mai putin.

Sper ca aceasta scurta incursiune in ceea ce eu consider elementele unei fotografii reusite sa va fi fost de folos si astept cu drag feedback-ul si intrebarile voastre.

Love and awesome light!

21 COMMENTS

  1. draga mea, si eu trebuie sa iti multumesc. ai scris minunat si foarte, foarte explicit. unde mai pui ca m-am recunoscut PERFECT in fraze de tipul “La inceput faceam cate 200 poze unui singur preparat si puneam pe blog si 10-15 poze cu cadre foarte asemanatoare, diferenta fiind ca intr-unul adaugam un pahar si o furculita si in altul nu” – rookie mistake! imi place la nebunie seria asta cu fotografia de mancare, de-abia astept sa mai postezi! how about cate ceva despre dark food photography? :)

  2. Wow ce fain articol, Andie! Multumesc mult pentru informatii. Eu ma tot chinui cu fotografiile sa imi iasa cat de cat si de multe ori nu prea reusesc :( Insa acum am inteles foarte multe lucruri din articolul tau si sper sa ma corectez cat de cat :)
    Astept continuarea :)

    • Claudia, ma bucur sincer ca e util. Nu dispera, in timp si cu multa rabdare vei atinge rezultatele pe care le doresti :)

  3. Buna Andie,

    Nu ai facut niciodata nici un curs de fotografie ? Ai invatat singura doar din tutorialele de pe internet/carti si prin incercari sa folosesti DSLR-ul si sa lucrezi in photoshop? Mi-am luat si eu recent un DSLR si tare mult imi doresc sa invat sa lucrez cu el si ma tot gandeam ca poate sunt utile si ceva cursuri de initiere in fotografie, dar nu stiam spre ce sa ma indrept si cum sa incep. Nu aspir sa ajung la nivelul pozelor tale (trebuie sa ai si o inclinatie/talent pentru asta), dar macar cat de cat acolo mai acceptabil decat ce pot acum, mai decente macar:))). Te felicit pentru blog, poze, totul este extraordinar!

    Bafta!

    • Hani, am facut, dar au fost bani dati degeaba la momentul respectiv. Din pacate. Din ce am vazut, cursul respectiv a evoluat in bine si a devenit extrem de interesant, a venit alt profesor, iar acum cred ca isi merita toti banii. Insa 80-90% din ce am invatat a fost prin efort propriu – nopti si zile intregi petrecute pe net, tutoriale online, articole, zeci de ore petrecute cu aparatul in mana, facand greseala dupa greseala, si tot asa. Daca vrei sa te apuci de un curs de incepatori, il recomand pe cel de la F64, am vazut programa si am vazut putin si din cursurile online si e foarte bine structurat, mi-a placut. Merita sa vezi despre ce e vorba. Iti multumesc pentru cuvinte si iti doresc multa rabdare pentru a ajunge la rezultatele minunate pe care ti le doresti. Imbratisari!

  4. Andie, spre rusinea mea, eu abia acum descopar seria aceasta a ta…si deja sunt vrajita! daca iti poti imagina un copil mic ce abia acum isi descopera mainile, ei bine aia sunt eu! Multumesc mult de tot pentru aceste informatii…am nevoie de ceva timp sa le pricep cu adevarat, dar se face si asta.

  5. Draga Andie,
    Iti multumesc enorm pentru acest articol, nu sunt un fotograf profesionist, insa imi place sa invat cum sa folosesc camera si sa imi fotografiez singura mancarea, obiectivele turstice.
    Dupa ce am citit informatiile din articol, ma simt mai bogata si le voi pune in practica.
    Cheers,
    Corina

  6. Ce fel de obiectiv pentru DSLR recomanzi pentru fotografia culinara. Un fix de 35 sau 50 mm 1.8 G sau un zoom 55-200 sau 70-300 mm 4.5-5.6? Merci!

    • Andrei, cu siguranta as merge pe obiectivele fixe fara nicio urma de indoiala. Sunt campioane la luminozitate si claritate. 35-ul sau 50-ul sunt excelente, insa daca ar fi sa aleg as merge pe 50, desi vreo doi ani nu m-am despartit de 35 :)

Leave a Reply to Mihai Medves Cancel reply

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.