Mic ghid de folosire a pozelor (de) pe net

80

De mult timp ma gandesc sa scriu articolul asta, insa cateva evenimente recente m-au facut sa-mi dedic putinul timp disponibil pentru a incepe aceasta modesta campanie de crestere a gradului de informare cu privire la folosirea fotografiilor ce nu va apartin, atat pe net cat si in mediul tiparit. Trebuie sa incep prin a va spune ca nu de putine ori am trait senzatia neplacuta sa-mi vad pozele pe alte site-uri (cu tot cu retete, dar asta e alta treaba), cu numele altor persoane/companii pe ele, ba chiar am avut experienta socanta sa imi vad pozele in print, folosite in cadrul unui eveniment la Romexpo! De fiecare data cand am reusit sa interpelez persoana care facuse asta, m-am confruntat cu aceeasi atitudine agresiva exprimata in diferite moduri: “pozele au fost luate de pe net, deci erau la liber”, “ce ma agit atata pentru niste poze de doi lei”, “daca vreau protectie, sa mi le inregistrez la OSIM”, “oricum nu poti dovedi ca sunt ale tale”, “am pus link catre blogul tau, care e problema?”, “eu nu cred ca daca folosesc o poza cu scop ilustrativ la mine pe site/blog trebuie sa intreb sau sa creditez autorul!”, etc. Dupa care primeam, inevitabil, o serie de insulte si injurii personale si nerelationate problemei, care sa ma puna la locul meu pentru ca am indraznit sa le atrag atentia ca au savarsit un delict civil. Cel mai ingrijorator pentru mine a fost faptul ca multe dintre persoanele respective erau oameni activi in online, cu bloguri respectabile, ba chiar intr-un caz si cu studii de Drept! Apoi am avut o revelatie: multi dintre ei actionau cu rea credinta, dar si mai multi actionau din ignoranta, din simpla necunoastere a legii, din simpla lipsa de informare cu privire la insemnatatea faptelor comise.

In toti acesti ani de blogging mi-a devenit evident ca odata ce pun pozele pe net nu am nicio posibilitate sa impiedic copierea lor: cine le vrea cu adevarat, le ia oricum. “Daca nu-ti convine ca pozele tale sunt furate, nu le mai pune pe net!” ati putea spune. Nu e chiar asa. Sunt fotograf si blogger, toata bucuria mea vine din a impartasi oamenilor de buna credinta imagini frumoase, din a-i face sa viseze, din a ilustra ceea ce gatesc; in plus, expunerea pozelor mele pe net si in social media ma ajuta sa ma promovez, sa gasesc alte oportunitati care sa ma ajute sa evoluez si, de ce nu, sa valorific munca mea. Dragilor, as vrea sa va ajut sa intelegeti ca meseria de fotograf e ca oricare alta: presupune investitie de timp si bani. Si fotograful trebuie sa traiasca din ceva: echipamentul costa enorm, softul de prelucrare costa enorm, cursurile de perfectionare costa, recuzita si materia prima (in cazul fotografilor de food) costa, iar timpul pierdut cu ochii in calculator sau tragand sute de cadre pentru un moment perfect e de nepretuit. Sa iei poza unui fotograf fara acordul lui e ca si cum te-ai duce la covrigaria din colt sau la un restaurant, ai lua un covrig sau un fel de mancare si ai pleca fara sa platesti. Nu-i asa ca nu ati face niciodata asta? Nu, pentru ca ar fi furt si ati fi imediat pedepsiti. Diferenta intre o fotografie si un covrig e ca fotografia de pe net nu exista fizic iar autorul nu e de fata cand o furati, deci nu o poate apara.

Ca sa intelegeti mai bine aceste aspecte, voi face referire la legislatia din domeniu si cu aceasta ocazie vom dobori, rand pe rand, toate afirmatiile false prezentate in primul paragraf.

DSC_0452-copy

Mitul #1: Pozele de pe net sunt la liber

Aceasta este cea mai periculoasa afirmatie. Trebuie sa stiti ca din momentul crearii oricarei opere (vizuale, audio, fotografice, etc) asupra ei exista drepturi de autor ale unei persoane (fizice sau juridice) si ca afirmatia e exact inversa: pozele de pe net sunt supuse dreptului de autor, cu exceptia situatiei cand autorul precizeaza ca sunt “la liber”. Mare atentie! Citez din Legea nr. 8/1996 a drepturilor de autor si drepturilor conexe:

“Art. 24 (1)Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice se naste din momentul crearii operei, oricare ar fi modul sau forma concreta de exprimare.”

Mitul #2: Pozele de pe net nu valoreaza mare branza

Fals, fals, foarte fals. Pozele de pe net pot valora chiar foarte mult, pentru ca fotografii practic din asta traiesc: din vanzare de poze. Desi poate tie ti se pare ca nu valoreaza nimic, autorul poate vinde poza pe site-urile de stock sau catre agentii, cu preturi incepand de la 10 EUR/bucata/folosire si culminand cu sume astronomice, de zeci si sute de mii de EUR. Da, exista si asemenea poze! Practic, daca folosesti o poza care valoreaza 10 EUR fara acordul autorului inseamna ca ii datorezi fotografului fix aceasta suma si ca, daca isi incordeaza muschii, ti-o poate cere in instanta.

“Art. 13
Utilizarea unei opere da nastere la drepturi patrimoniale, distincte si exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
a)reproducerea operei;
b)distribuirea operei;
(…)
e)imprumutul operei;
f)comunicarea publica, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment ales, in mod individual, de catre public; (…)”

“Art. 21 (1)Autorul unei opere originale de arta grafica sau plastica ori al unei opere fotografice beneficiaza de un drept de suita, reprezentand dreptul de a incasa o cota din pretul net de vanzare obtinut la orice revanzare a operei, ulterioara primei instrainari de catre autor, precum si dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se afla opera sa. (…)
(4)Suma datorata in temeiul alin. (1) se calculeaza conform urmatoarelor cote, fara a putea depasi 12.500 EUR sau contravaloarea in lei:
a)de la 300 la 3.000 EUR – 5%;
b)de la 3.000,01 la 50.000 EUR – 4%;
c)de la 50.000,01 la 200.000 EUR – 3%;
d)de la 200.000,01 la 350.000 EUR – 1%;
e)de la 350.000,01 la 500.000 EUR – 0,5%;
f)peste 500.000 EUR – 0,25%.”

Mitul #3: Pentru a fi protejate de legislatia drepturilor de autor, pozele trebuie inregistrate la OSIM

Aici cred ca e cazul sa discutam pe lege. Iata ce spune Legea nr. 8/1996 a drepturilor de autor si drepturilor conexe:

“Art. 1 (2) Opera de creatie intelectuala este recunoscuta si protejata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar in forma nefinalizata.”

Cu alte cuvinte, din momentul in care am apasat pe declansator si am realizat fotografia, opera mea este protejata fara a fi macar nevoie sa o pun pe net, chiar daca o editez sau nu, etc, etc. Mai mult, daca poza apare publicata la mine pe blog in data de 1 ianuarie, la ora 9.00 si la tine pe blog pe 1 ianuarie la 9.15, ghici cine va fi considerat autor?

Exista companii private care sustin sus si tare pe site-urile lor ca numai prin inregistrarea operei (contra cost, evident) pe site-ul lor poti dovedi ca esti autorul operei respective si ca altfel legea nu te protejeaza. Dupa parerea mea, aceasta e o informatie mincinoasa si ar trebui sanctionata de autoritati ca atare, pentru ca induce in autorul nevinovat ideea ca daca nu le da bani acestor oameni nu isi poate proteja creatia. E drept, inregistrarea la ei iti da tie o data certa, insa in NICIUN caz nu inseamna ca opera si legatura ta cu ea nu sunt protejate sau ca nu pot fi dovedite in alte feluri! E pur si simplu o modalitate mai convenienta si accesibila de protectie. Stiu cazuri de fotografi ale caror negative (!) au fost furate si tot au putut dovedi in instanta ca ei sunt autorii pozelor respective. Iata ce spune legea:

“Art. 148
(1)In vederea inregistrarii, ca mijloc de proba, a operelor realizate in Romania, se infiinteaza Registrul National de Opere, administrat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (n.a. deci nu OSIM, da?). Inregistrarea este facultativa si se face contra cost, potrivit normelor metodologice si tarifelor stabilite prin hotarare a Guvernului.
(2)Existenta si continutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de proba (…).”

Mitul #4: Nu poti dovedi ca pozele iti apartin!

Ha. Ha. Hahahaha. Sunt multiple modalitati prin care fotograful se poate proteja si isi poate dovedi fara probleme calitatea de autor. In primul rand, prin introducerea datelor de copyright in metadatele/exif-ul pozei: astfel, daca faci poze RAW si introduci aceste date, iar pe net publici doar un JPG la rezolutie mica, poti dormi linistit, pentru ca furaciosul nu va putea aduce nicio dovada ca el/alta persoana este autorul. Mai mult, daca tu ai fost primul care a publicat pe un site/blog/social media poza respectiva (lucru usor de dovedit in online), legea te prezuma ca fiind autorul de drept:

“Art. 4 (1) Se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica.” Cu alte cuvinte, furaciosul este cel care trebuie sa dovedeasca faptul ca e autor, nu tu.

Mitul #5: Daca pun link catre blogul de unde le-am luat, e ok

Nu, nu e ok. Fa-ti timp si trimite un mail autorului, in majoritatea cazurilor vei primi un raspuns afirmativ si chiar vei fi apreciat pentru onestitatea ta. Faptul ca pui link nu inseamna ca ai dobandit automat dreptul de a folosi poza respectiva, astfel ca tot delict civil ai savarsit. Eu permit de fiecare data folosirea pozelor mele daca sunt intrebata, atata timp cat uzul nu este in scop comercial (pentru ilustrarea unui site, vanzare, print, etc.). Iata ce spune legea:

“Art. 12 Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii.”

Mitul #6: Daca folosesc o poza pentru care am obtinut acordul autorului, nu trebuie sa il creditez

Autorul ramane autor, chiar daca ti-a dat voie sa ii folosesti poza (gratuit sau nu). Data viitoare cand o pui pe blog sau pe facebook nu uita sa pui numele lui langa, mai ales daca ai placuta inspiratie sa permiti altei persoane sa foloseasca aceeasi poza in baza acordului primit de tine. Repeta asta ca o mantra: chiar daca am acordul, tot trebuie sa creditez autorul!

Mitul #7: Daca folosesc o poza fara acord, nu are nimeni ce sa-mi faca

Fals, mai ales daca aveti ghinionul sa folositi pozele unui fotograf reprezentat de o agentie careia autorul i-a cedat drepturile. Agentiile au un intreg departament juridic care numai cu asta se ocupa si, credeti-ma, nu ati vrea sa va treziti cu un proces pe cap, mai ales impotriva unui sistem atat de bine pus la punct. Asta daca nu va ia autorul direct la raspundere:

Art. 1387
(1)Incalcarea drepturilor recunoscute si protejate prin prezenta lege atrage raspunderea civila, contraventionala sau penala, dupa caz, potrivit legii.

Art. 139
(1)Titularii drepturilor recunoscute si protejate prin prezenta lege pot solicita instantelor de judecata sau altor organisme competente, dupa caz, recunoasterea drepturilor lor si constatarea incalcarii acestora si pot pretinde acordarea de despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.

Art. 143

(2)Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda fapta persoanei care, fara a avea consimtamantul titularilor de drepturi si stiind sau trebuind sa stie ca astfel permite, faciliteaza, provoaca sau ascunde o incalcare a unui drept prevazut in prezenta lege:
a)inlatura in scop comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate, ori modifica pe acestea orice informatie sub forma electronica privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil;
b)distribuie, (…) ori comunica public sau pune la dispozitie publicului, astfel incat sa poata fi accesate, in orice loc si in orice moment, alese in mod individual, fara drept, prin intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse protejate, pentru care informatiile existente sub forma electronica, privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe, au fost inlaturate ori modificate fara autorizatie.

Cine mai rade acum?

Sper ca acest articol sa va fie folositor si mai sper sa il distribuiti ca atare, acolo unde simtiti ca e nevoie, daca simtiti ca cele spuse aici sunt pertinente si prezinta interes. Haideti ca impreuna sa luptam pentru un online mai curat, care respecta munca fotografilor!

Cu drag, a voastra,

Andie

80 COMMENTS

  1. Daca nu vrei sa ti le utilizeze nimeni nu este mai simplu sa pui un watermark pe ele, scrie pe ele adresa web, decat sa faci atatea polemici ?

    • Dan, din pacate nu. Exista o multitudine de softuri prin care watermarkul poate fi scos fara probleme. Nici nu ai idee cat de mult a evoluat hotia si ce se poate face in online. In plus, in momentul in care trantesti un watermark in mijlocul pozei strici toata bucuria omului care vrea sa o admire in tihna si care n-are intentii “criminale” :), fara a putea totusi opri furtul.

    • Si eu cred ca watermarkul strica un pic din farmecul unei imagini. L-am vazut utilizat, insa si cei care il pun au aceeasi problema: pozele apar prin alte parti, curate! :)
      Multumim pentru articol, foarte bun si util!

      • Raman la convingerea mea ca bunul simt al oamenilor de buna credinta trebuie sa regleze aceasta situatie. Daca oamenii nu sustin un site cu poze furate, atunci omul din spatele lui nu va mai avea motive sa fure. Sunt perfect constienta ca articolul meu nu va schimba lumea, ca furturile vor continua, dar cred ca e bine sa crestem constientizarea si sa reducem proportiile fenomenului.
        Multumesc de aprecieri Marius!

    • Polemici…??Ar fi mai indicat sa munceasca decit sa fure, cam asta este ideea de ansamblu care multi dintre connationali nu o cunosc!

    • Dana, asta e si speranta mea. Eu una m-am saturat sa insir aceleasi argumente catre acelasi tip de oameni. De acum inainte le dau linkul :)

  2. Treaba cu legea 8/1996 este ciudata. Parca pe acolo pe undeva, scria ca cine modifica o poza cu mai mult de 20% este considerat autorul acelei noi poze. (nu ma intreba cum poate cineva sa cuantifice cu ce procent ai modificat o poza, nici un expert avizat pe asa ceva nu cred ca poate sa faca asta)
    Deci, daca cineva ia o poza publicata de tine, ii da mirror si o publica, tu nu poti spune ca ai dreptul de autor asupra pozei respective pentru ca nu este creatia ta. Da stiu, suna stupid de simplu, dar chiar nici google la cautarea de imagini nu mai recunoaste o poza daca i-ai dat mirror. O recunoaste daca i-ai dat crop sau rotate, dar la mirror deja nu mai gaseste unde a fost publicata prima data.
    Legat de cat valoreaza o fotografie si asta e discutabil… valoreaza cat plateste cineva pe ea.
    Solutia cu watermarkul pe poze poate este singura viabila, dar este odioasa.
    Cred ca decat sa consumam energie gandindu-ne daca ne fura cineva pozele si le publica pe vreun blog sau in vreo revista, mai bine alocam acea energie pentru a obtine noi contracte si pentru a face poze si mai bune.

    • Bogdan, ar fi util daca ai gasi articolul, eu n-am vazut nimic asemanator in lege, dar ce sa zic, poate mi-a scapat. Din contra, eu am vazut ca ai drepturi inclusiv asupra derivatelor iar modificarea si alterarea pozelor fara acordul tau nu este permisa conform legii (de unde rezulta ca daca o ia cineva si o manipuleaza in photoshop nu castiga nimic, iar tu nu pierzi nimic din drepturile tale). Ca jurist, eu cred ca treaba asta e profund interpretabila in instanta si cred ca fenomenul de mirror de care vorbesti nu schimba cu nimic lucrurile. Ar fi interesant de vazut daca exista jurisprudenta pe tema.
      In fine, ideea de baza nu era sa ne consumam energia cautand furaciosii, ceea ce eu deja nu mai fac demult, ci sa crestem gradul de informare cu privire la ce inseamna drepturile de autor privind pozele. Faptul ca am scris acest articol nu ma impiedica sa caut noi contracte sau sa continui sa ma perfectionez, ci ii atentioneaza pe cei care nu sunt informati cu privire la bunele practici si la legislatie. Daca nimeni nu zice si nu face nimic nici nu vom vedea progres in acest domeniu; daca clientii nostri – ca de altfel si publicul larg – considera ca pozele noastre sunt “la liber” si ca nu e nevoie sa le cumpere sau ca valoreaza fix doi bani, nici tu ca fotograf nu vei avea contracte si vanzari, sau vei avea mult mai putine decat daca societatea in care traiesti este intransigenta cu furtul de fotografii. Din pacate aceste lucruri sunt foarte legate intre ele. Iti dau un exemplu: o prietena de-ale mele a vrut sa isi refaca site-ul pentru afacerea ei si m-a rugat, daca pot, sa ii fac cateva colaje de fotografii in Photoshop. Am intrebat-o de unde are fotografiile si mi-a raspuns serena: “ah, le gasesc eu pe net.” Am intrebat-o daca le cumpara de pe stock si s-a uitat la mine interzisa: nici macar nu stia de asa ceva, nu auzise despre drepturile de autor si nici macar o data nu-i trecuse prin cap ca, folosind pentru site-ul ei comercial poze care nu ii apartin, savarseste un delict si se expune la plata de daune. Cand i-am explicat cum sta treaba a hotarat imediat sa le cumpere, ceea ce inseamna bani castigati corect de fotografi ca mine si ca tine, plus un om care poate sa stea linistit ca a actionat etic, corect si conform legii. Intelegi acum de ce zic ca toate astea sunt conectate? Seara faina iti doresc!

      • Da, intr-adevar, ai dreptate. Voi cauta sa vad de unde am ramas eu cu chestia de 20% si voi reveni. Este laudabila intiativa ta de informare mai ales ca si eu sunt de parere ca educatia nu se face cu parul ci in acest fel. Este nevoie insa de multa rabdare.

    • fals – Art. 8 “Fara a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecand de la una sau mai multe opere preexistente”

  3. Mulțumesc pentru explicații. Postez fotografii destul de des pe blogul personal și, trebuie să recunosc, am folosit pentru ilustrare și fotografii ale altora, indicînd sursa lor, cu link. Am crezut sincer că este în regulă. Voi evita pe viitor. Mă poți lămuri într-o situație punctuală: greșesc dacă atunci cînd vorbesc despre un spectacol folosesc fotografii de pe site-ul teatrului respectiv (sau afișul disponibil)? La fel pentru coperta unei cărți, afișul unui film, etc.

    • Orin, eu cred ca daca ai scop strict informativ, atunci te-ai putea incadra la art. 33 alin. 2 si urmatoarele:
      (2)In conditiile prevazute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea catre public, fara un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:
      a)de scurte extrase din articole de presa si reportaje radiofonice sau televizate, in scopul informarii asupra problemelor de actualitate, cu exceptia celor pentru care o astfel de utilizare este, in mod expres, rezervata;
      b)de scurte fragmente ale conferintelor, alocutiunilor, pledoariilor si ale altor opere de acelasi fel, care au fost exprimate oral in public, cu conditia ca aceste utilizari sa aiba ca unic scop informarea privind actualitatea;
      c)de scurte fragmente ale operelor, in cadrul informatiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai in masura justificata de scopul informarii;
      d)de opere, in cazul utilizarii exclusiv pentru ilustrare in invatamant sau pentru cercetare stiintifica;
      e)de opere, in beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap si in limita ceruta de handicapul respectiv.
      (3)Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, in conditiile prevazute la alin. (1), actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii si constituie o parte integranta si esentiala a unui proces tehnic si al caror scop unic este sa permita transmiterea, in cadrul unei retele intre terti, de catre un intermediar, sau utilizarea licita a unei opere ori a altui obiect protejat si care nu au o semnificatie economica de sine statatoare.
      (4)In toate cazurile prevazute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) si la alin. (2) trebuie sa se mentioneze sursa si numele autorului, cu exceptia cazului in care acest lucru se dovedeste a fi imposibil; in cazul operelor de arta plastica, fotografica sau de arhitectura trebuie sa se mentioneze si locul unde se gaseste originalul.

  4. Mi-am permis sa postez si eu pe facebook acest articol.
    Acest articol este unul extrem de pertinent si la obiect.
    Poate in acest fel reusim sa educam pe cei ce folosesc abuziv munca noastra.
    Multumiri sincere…

    • Cu multa placere. De asta l-am si scris – nu stiu daca in mod concret va ajuta, daca va reduce din furturi, dar macar noi, ca fotografi, vom avea argumente pentru a spune lucrurilor pe nume. E mai mult o lupta impotriva atitudinii, decat impotriva furtului in sine :)

  5. Dacă pun o poză pe Facebook și nu-i cunosc autorul, mențiunea ”fotografia nu-mi aparține și nu-i cunosc autorul” mă ferește de necazuri?

    • Ion, eu cred ca in acest caz te afli intr-o zona “gri” :) In orice caz, daca autorul apare si isi dovedeste calitatea in mod normal te va notifica solicitand sa inalturi poza (sa o stergi) sau sa mentionezi autorul. Nu cred ca va trece cineva la represalii dure fara notificare pentru o folosire de buna credinta pe facebook. Buna credinta aici fiind cheia :)

      • nu e gri deloc ci cit se poate de negru: intilnesti o fotografie pe undeva, fara a sti cine a facut-o si cum a publicat-o, prezumtia implicita este ca acea fotografie este acoperita de dreptul de autor si nu poate fi reprodusa fara permisiune. asa zice legea implicit.

        • Nicu, asta am spus si eu in articol, prezumtia e ca se porneste de la drepturi de autor implicite. Pe de alta parte, nici nu cred ca cineva ii va face probleme daca da share pe profilul personal unei fotografii cu privire la care, cu buna credinta, a recunoscut ca nu cunoaste autorul. Raspunsul meu a fost mai mult dat din perspectiva practica, nu a legii. Din punctul de vedere al legii, asa e, cum ai zis si tu.

          • Din perspectiva practica, de ce ar vrea sa puna poza pe facebook? Poate la fel de bine sa dea share adresei de unde a gasit-o… dar o fotografie postata e mai vizibila si ia mai multe like-uri decit un link…
            Apropo de buna credinta, cum poti ajunge in posesia unei poze pe care nu sti cine a facut-o? Daca o ai in calculator, inseamna ca ai descarcat-o de undeva. Dai share si gata… poti sa dai de pe imgur, de pe 9gag, de oriunde.
            Iar cu Google image search, nu trebuie decit putina bunavointa si foarte posibil sa gasesti si autorul.
            Iar pentru Ion Popescu: daca o descopera autorul, cel mai usor e sa te reclame la facebook si sa te trezesti cu postarea stearsa. Dupa mai multe asemenea incidente ai putea avea si probleme cu contul, macar o suspendare de citeva zile, daca nu chiar blocarea lui.

  6. Mulțumesc pentru lămuriri. Așa e, dar pe Google e posibil să găsești plagiatorul și să-l iei drept autor.

  7. Nu e dracul chiar atat de negru cum vrei tu sa para. Si postezi din lege doar ce iti convine. ;)
    (1) Sunt permise, fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii, urmatoarele utilizari ale unei opere aduse anterior la cunostinta publica, cu conditia ca acestea sa fie conforme bunelor uzante, sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
    f) reproducerea, cu excluderea oricaror mijloace care vin in contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea catre public a imaginii unei opere de arhitectura, arta plastica, fotografica sau arta aplicata, amplasata permanent in locuri publice.

    • Cosmin, te invit sa citesti inca o data articolul pe care tocmai l-ai citat, in paragraful 1: “sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare” + “imaginea unei opere… amplasata permanent in locuri publice”. Acest paragraf se refera strict la monumentele publice sau alte imagini aflate in spatiul public pe care tu, ca trecator-turist care casca gura pe strada, le fotografiezi in timp ce esti in Berlin, Bucuresti, Corbeanca sau unde vrei tu. Nu se refera la folosirea operei in sine, ci la “imaginea” operei respective, si in niciun caz nu se refera la operele publicate pe site-ul meu cu privire la care imi rezerv toate drepturile.

        • Mike, sunt perfect constienta de asta. Insa asta nu schimba cu nimic lucrurile: tot nu poti folosi opera, poti folosi “imaginea ei amplasata in locul public”. Adica un print screen inclusiv cu imprejurimile, nu un print screen cropuit din care sa nu rezulte amplasarea operei in locul public (adica blogul meu, facebook, etc.). Ca daca ii faci crop si rezulta doar poza care iti umple cadrul rezulta ca mi-ai copiat-o conform celorlalte articole. Ma bucur ca am lamurit-o :)

          • Aha, deci daca fac o poza la o cladire nu am voie sa folosesc tele, ci doar un wide din care sa se vada si celelalte cladiri din preajma? :))))

            Care-i problema daca fac crop? Nu vreau sa se vada si address bar-ul browserului. La fel cum tu faci crop sau zoom ca fotograf.

            Eu inteleg ce vrei sa spui in articol, si sunt 99% de acord cu tine: fotografia e o meserie si o arta, iar fotografii trebuie renumerati. Dar trebuie sa constientizezi ca in privinta drepturilor de autor nu exista doar alb si negru ci si multe zone de gri.

            Sa-ti dau eu un exemplu de fotograf cu fumuri in cap: acum cativa ani cand am lucrat la un ziar, am primit de la o agentie media o stire despre o lansare si pozele aferente. Fara nici un semn in prealabil, ne-am trezit ca fotograful care fotografiase make-of-ul vroia sa scoatem poza din ziar si sa-i platim despagubiri. Am luat legatura cu agentia, aia erau socati, ei aveau contract de cesiune a drepturilor de autor cu fotograful, fusese deja platit, ei aveau contract care ne absolvea total pe noi. Dar fotograful se incapatana sa citeze din 8/96, vroia bani si de la noi. Dupa o discutie cu un avocat am aflat ca la cat de tampita e legea, cu un avocat bun avea 49% sanse de castig in instanta. Asa ca l-am bagat de unde a iesit, am anuntat pe reteaua interna cu ce jigodie avem de-a face si omul ala e de atunci fotograf de nunti, n-a mai pupat nici un contract in domeniu.

            Sa te superi ca iti sunt furate in scop comercial pozele e una. Sa dai in extrema cealalta si sa latri la orice reproducere in scopuri pur informative, e cu totul alta. Daca vrei sa nu ti le reproduca absolut nimeni, descarca-le pe CD si tine-le sub pat.

          • Mike, de acord cu ce spui. Incercam sa fac o diferenta pentru online si sunt total de acord cu tine ca sunt multe zone gri. Sa iti explic mai bine sensul la care ma refeream: cand vine vorba de opere care exista fizic in spatiul public, poti sa faci oricate cropuri vrei, pentru ca exista (numai) intr-un singur loc public pe care toata lumea il stie ca atare. Sa ne imaginam acum ca salvezi o poza de pe net, o printezi (sau nu) si faci o poza pozei respective (care nu exista decat in online), astfel incat poza ta sa arate identic cu originalul. In acest caz vorbim de o reproducere identica (putin conteaza mijloacele) caz in care este interzisa de lege. Eu la asta ma refeream si imi dau seama ca nu am reusit sa explic prea bine si ca prin exemplul cu crop-ul am incurcat poate si mai mult itele. Ideea e ca este permisa folosirea unei imagini a operei, nu reproducerea ei, prin orice mijloace.

          • Pai reproducerea prin captura nu duce la ceva “identic cu originalul”. In primul rand prin recompresie JPEG se pierde din calitate, apar artefacte, mai faci si un crop la 99%, copia are alta dimensiune, se poate schimba putin si contrastul sau gama de culori si atunci poti afirma ca e o reproducere partiala a unei opere fotografice amplasata in locuri publice. Ceva gresit aici?

            Esti pe strada, te inregistrezi dansand pe muzica ce se aude puternic de pe stadionul alaturat unde are loc un concert live. Tocmai ai comis o ilegalitate? :)

          • Iarta-ma, am folosit intr-adevar o exprimare nefericita, dar ideea era buna la baza. In cazul pe care il descri, chiar daca vorbim de o opera derivata, tot se supune drepturilor de autor, dar conform altui articol: Art. 8 “Fara a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecand de la una sau mai multe opere preexistente”
            Mi se pare ca discutia aluneca spre cazuri ipotetice speculative, cu privire la care in mod cert avem opinii diferite, care tin de interpretarea legii, si cu privire la care numai un judecator este in masura sa se pronunte. In instanta, legea va fi interpretata in spiritul ei, acela de protectie a autorului acolo unde e cazul, iar articolele vor fi interpretate unele prin altele pentru a oferi protectia necesara conform intentiei legiuitorului.

  8. Pai si daca eu iau poza de pe google sau de pe facebook, shareuita de altcineva si nu intru niciodata pe site-ul tau?

    • Cosmin, cum spuneam si in articol, prezumtia este ca orice poza care exista “out there” este protejata de drepturile de autor. Cand iei o poza fara a sti cu siguranta cine este autorul si fara a avea acordul lui te supui tuturor riscurilor ce decurg din asta. Sursa din care ai cules-o este irelevanta.

  9. Andie, am si eu o intrebare: in cazul in care fotografia facuta de mine este folosita in scop comercial de catre o anumita persoana fara acordul meu si fara a-mi consemna numele ca si autor al fotografiei (a facut un afis pentru un workshop), dar a cerut consimtamantul modelului care apare in fotografie, eu neavand un contract de “model release” semnat cu modelul, as avea castig de cauza in instanta? Persoana in cauza s-a disculpat fata de mine spunandu-mi ca are acordul modelului, iar fata fiind platita de aceasta persoana pentru WS, mi-a spus ca ea poate face ce doreste cu fotografia neavand semnat un contract cu mine. Mentionez ca respectiva fotografie a fost luata de pe FB, de pe profilul modelului.
    Multumesc

    • David, cu precizarea ca nu sunt un expert in proprietate intelectuala, imi permit sa iti dau opinia mea: eu cred ca tocmai pentru oamenii ca tine e util articolul meu, oameni care se confrunta cu incalcari ale drepturilor lor cauzate de necunoasterea legii. Sa o lamurim: autorul fotografiei esti tu, nu modelul, ceea ce face ca toate prevederile de mai sus privind drepturile de autor (inclusiv cele privind dreptul de a hotari modul de folosire a fotografiei si de a solicita daune) ti se aplica pe deplin. Faptul ca modelul a fost de acord ca poza ei sa fie folosita de respectivul workshop echivaleaza cu un model release pentru uzul de catre compania respectiva, nicidecum acordarea dreptului de a folosi fotografia in sine, care nu ii apartine deci nu il poate acorda. Faptul ca tu nu ai model release te impiedica si pe tine sa folosesti/vinzi fotografia, dar atat. Nimeni nu are dreptul sa o foloseasca fara acordul tau, iar faptul ca modelul tau a distribuit-o fara acordul tau se incadreaza in prevederile de mai sus si atat ea cat si compania au savarsit un delict. Daca as fi in locul tau le-as face o notificare oficiala in care as preciza toate lucrurile de mai sus, plus legislatia; daca simti ca ai nervi pentru asta, iti poti angaja un avocat specializat care sa ceara prin ordonanta presedintiala oprirea folosirii fotografiei in workshopul respectiv (daca mai e timp).

      • Multumesc Andie! WS-ul a fost undeva prin iulie, deci nu mai e cazul sa opresc folosirea fotografiei, ea fiind utilizata deja iar eu afland de aceasta faza doar la sfarsitul WS-ului. Poate in viitor, daca se va mai repeta abaterea si va fi cazul voi lua masuri mai drastice. Deocamdata nu intentionez sa dau in judecata pe nimeni. Vroiam doar sa stiu care ar fi sansele mele de castig in instanta, si daca aveam dreptate sau nu in ceea ce sustineam eu, cum ca eu decid ce se intampla cu fotografia mea. Multumesc inca odata pt raspunsul tau! O zi frumoasa!

  10. Felicitari pentru superbul articol, sunt pro drepturi de autor insa tu ai facut referire la legislatie in sine dar in momentul in care ai creat un cont de facebook ( si ai bifat termenele si conditiile ) sa stii ca ai renuntat la drepturile de autor pentru pozele postate de tine pe contul respectiv si asta inseamna practic ca tot ce se posteaza pe facebook inseamna renuntarea automata la drepturile de autor. Mi-ar placea sa vad o continuare la acest articol pe subiectul comentat de mine.

    Felicitari si succes :)

    • Calin, asta cu facebook-ul e foarte specifica intr-adevar. Stiu ca termenii si conditiile lor spun asta iar discutia despre mediul asta online e uriasa (pentru ca nici legea aplicabila nu e legea romana, etc.). Sper sa nu ma insel (si te rog sa ma corectezi daca in termenii lor se spune altceva), aceasta “renuntare” se refera la faptul ca poza pe care ai postat-o poate fi folosita de Fb, nu preluata de un alt utilizator nerelationat si folosita de el in scopurile lui. Adica daca mi-o copiaza cineva si apoi o foloseste ca afis pentru firma lui nu e deloc in regula, ca eu nu am renuntat la nimic in favoarea persoanei respective. Apoi – eu renunt la poza respectiva in forma pe care o incarc pe FB, redimensionata si prelucrata intr-un anume fel, dar oare asta se aplica si pozei mele originale, raw, pe care o prelucrez altfel? Habar nu am :) Eu cred ca e mult teren inca nereglementat (nu numai in ce priveste Facebook) in ce priveste folosirea online a operelor cu copyright (mai ales cand vorbim si de legea aplicabila) si ar fi imbucurator sa avem mai multa claritate, ca sa nu speculam noi aici :)

  11. Andie, eu te sfatuiesc sa renunti la orgoliul asta de fotograf frustrat.

    Cand fotografiile tale vor fi suficient de spectaculoase, numele iti va fi alaturat, pana atunci bucura-te ca lumea se foloseste de ele. Daca nu le-ar fi placut, nu le-ar fi folosit.

    Amenintarile nu aduc nimic bun, iar sa te tarasti prin instanta pentru un jeg de cadru, nu merita osteneala.

    • Draga Netics, exact pentru oamenii ca tine am scris acest articol din care, cu tristete remarc, nu ai inteles nimic. Cum spuneam si in primul paragraf, m-am lovit de atat de multe ori de atitudinea asta in care mi-au fost adresate injurii personale mie si muncii mele pentru ca am incercat sa ma protejez incat… pf.
      Sunt curioasa, tu ce lucrezi? Cum te-ai simti daca seful tau ar veni la tine la birou si ti-ar zice ca munca ta e de cacat, sa zici mersi ca te tine angajat si ca se foloseste de munca ta, ca de azi nici nu te mai plateste pentru ceea ce faci, pentru ca oricum esti un ratat care produce nimicuri fara valoare, iar daca indraznesti sa comentezi ceva esti un frustrat care merita un sut in fund si daca nu-ti convine, sa-l dai in judecata? Cam asa ai facut tu cu mine acum. Diferenta e ca tu iti poti da demisia, eu nu pot opri hotia. Mai mult, raman si cu aceste cuvinte urate pe care mi le-ai adresat gratuit si nemeritat.
      Indiferent de opinia ta subiectiva, drepturile mele sunt obiective si daca va fi cazul mi le voi apara, fie direct, fie prin intermediul agentiei care ma reprezinta.

  12. Draga Andie, eu iti inteleg frustrarea. Am facut multe poze ce au fost folosite de altii si am inteles ca de fapt NIMENI NU POSEDA NIMIC IN ACEASTA LUME. Stiu ca ai vrea sa devii cunoscuta si sa ai numele scris pe toti peretii, insa uneori lucrul acesta nu este posibil, de multe ori viata iti va da lectii si te va face sa intelegi ca a face o fotografie nu e un drept, ci un privilegiu, iar daca iese ceva bun de acolo e un cadou al naturii manifestat prin tine (da da, stiu, suna foarte spiritual si e in contradictie totala cu ideea ta de “a proteja propriile posesii”).

    In plus, te agiti degeaba, nu pierzi nimic ca un neica-nimeni iti foloseste fotografiile! Cat timp ai fiserele RAW, esti protejata si poti sa demonstrezi orice, oricui, in orice circumstanta.

    Iar legat de seful meu, nu am asa ceva.

    M-am uitat acum peste postarile tale precedente si vreau sa te felicit pentru fotografii, sunt foarte bune si ma gandesc sa folosesc cateva fara sa iti cer acordul :D

    • Nu pot sa te contrazic cand zici ca nimeni nu poseda nimic in aceasta lume :) Sa stii ca (surprinzator!) nu-mi doresc numele pe toti peretii, cred ca pe langa avantajele pe care ni le imaginam toti ca le aduce faima vin si multe dezavantaje, eu am simtit-o uneori pe propria piele. Eu am scris articolul asta mai mult pentru oamenii care nu stiau ca exista drepturi de autor si aveau tot felul de informatii false (pe care eu le-am numit mituri), pe care am vrut mult sa le lamuresc, sa fie scrise undeva. In ce priveste oamenii care imi folosesc pozele – am invatat sa imi aleg bataliile. Bineinteles ca nu ma voi duce sa ii sar in gat unui om care mi-a luat poza si si-a pus-o pe facebook pentru ca i-a placut: in cel mai rau caz ii voi da un mesaj si il voi ruga sa ma crediteze ca autor, ca daca oamenilor le place, poate vor sa mai vada si alte exemple de poze frumoase. In plus, daca am reusit sa il incant un moment, nu ar fi frumos din partea lui sa ma rasplateasca cu o recunoastere non-pecuniara? Aici e o chestiune pe care o consider mai mult de bun simt.
      Daca insa vorbim de o companie care isi face afise cu pozele mele si din asta face bani, deja e altceva: e munca mea si vreau sa fiu platita pentru asta, nu cred ca e o obraznicie. Daca imi folosesti pozele, stii cum e, treaba ta, numai sa ai grija sa nu fie din cele pe care are drepturi agentia mea, ca atunci nu te mai pot apara :)

      • Stai linistita, era o gluma, nu am ce sa fac cu pozele tale :)

        Intr-adevar, urat din partea unor companii sa foloseasca fotografii fara drepturi, dezaprob asemenea tactici. Plus ca ai nevoie de fotografii la rezolutii mari ca sa iasa afisele cat de cat sharp.

        Fa ceva frumos si lasa-l liber, cine va vrea cu adevarat sa ajunga la tine, va ajunge. Bucura-te ca exista Google Image Search care iti da posibilitatea sa rasfoiesti internetul de imagini asemanatoare.

        Iar pentru firmele care isi fac reclame pe spinarea ta, demonstreaza ca actionezi prin fapte, nu prin vorbe/articole.

        • Asta era parte din problema, ca fotografiile erau pixelate si aratau ca naiba :) In fine. FYI, sa stii ca nu mi s-a intamplat pana acum sa ajung la proces, in cazurile in care am prins firme/site-uri ca au actionat necorespunzator am facut sesizari si le-au dat jos. Mai nou, nu mai caut nimic cu google search, daca e sa descopar intamplator, bine, daca nu sa fie sanatosi.

  13. Dupa parcurgerea articolului… Te voi intreba un singur lucru: In cazul in care eu postez o imagine de-a ta, sau o folosesc pe niste pliante pentru o brutarie… iar tu afli acest lucru, Cum imi dovedesti ca esti autoarea imaginii? Tine minte faptul ca EXIF-ul se modifica extrem de usor. De exemplu, singura varianta pe care as accepta-o este furnizarea in scop demonstrativ a fisierului RAW, doar RAW, chiar partal, dar pastrand jpeg-ul din interior ptr preview intact.

    • Gabriel, exact asa, cu RAW-urile. Sau prezentand recuzita din poze, daca e ceva unicat. Sau prin intermediul unei expertize care sa arate ca este facuta si procesata in stilul meu caracteristic (daca exista asa ceva). In plus, nu uita ca legea prezuma ca fiind autor pe cel care a publicat prima oara poza: asta inseamna ca in instanta tu vei avea sarcina probei si va trebui sa arati ca esti autor. Cum s-ar putea dovedi ca eu am publicat poza inaintea aparitiei pliantului? Data contractului cu tipografia. Si tot asa.
      Norocul nostru ca instanta accepta multiple mijloace de dovada :)

  14. Cine nu vrea sa-si impartaseasca pozele si impresiile cu toata lumea n-are decat sa nu le puna pe net. Dar ce folos ca le-a facut, daca nu le daruieste. Asa ca, n-are decat sa si le semneze si sa taca. Eu nu restrictionez pe nimeni care doreste sa-mi foloseasca pozele. Ma bucur chiar ca ii sunt de folos si ii plac. Ce-ar fi daca si Dumnezeu ne-ar restrictiona natura pe care a creat-o?…
    Pentru un fotograf, a face poze este pasiunea lui, ratiunea vietii lui si ne ajuta sa vedem lumea cu ochii unui artist. Si orice artist devine total steril cand creaza numai pentru el si nu impartaseste cu ceilalti. In rest, fiecare cliseu este un moment furat din capul locului de la creatia divina care nu cere drepturi de autor. Iar efortul e doar cel al unei apasari pe un buton…
    Cine se teme de cei care s-ar putea impauna cu rezultatul clickului sau, sa-si puna o parafa, cum fac atatia.
    Arta este de la Dumnezeu si menirea sa este sa fie daruita. In momentul pretinderii dreptului de autor arta devine interes cu valoare comerciala. Pastrati-va libertatea, oameni buni. Pastrati-va libertatea!

    • Draga Adina, daca tu vrei sa iti lasi pozele sa fie folosite la liber de toata lumea e alegerea ta, insa nu ai niciun drept sa ceri celor care nu vor sa faca asta sa taca. Imi e greu sa cred ca ai tangenta cu fotografia, pentru ca altfel nu ai fi putut sa afirmi ca “efortul (unui fotograf n.r.) este doar cel al unei apasari pe un buton”. Probabil ca nu ai idee ca multi dintre noi petrecem zile si nopti nesfarsite in incercarea de a ne perfectiona, ca investim cantitati impresionante de timp si bani pentru a deveni mai buni. Ca in orice meserie. Ca, de fapt, asta mi se pare ca nu intelegi nici tu nici multi alti oameni: pentru unii dintre noi fotografia nu e NUMAI o pasiune, un hobby de w/e, e si o MESERIE.
      Ceea ce inseamna ca din asta traim. Din asta ne platim intretinerea, mancarea, spitalul, benzina, aparatura. Daca toata lumea ne fura obiectul muncii, noi nu mai primim bani pentru ceea ce muncim si murim de foame, cu arta in brate cu tot. Daca eu ma las de fotografie ca n-am ce pune pe masa copiilor, si ma fac strungar si muncesc 12h pe zi, cine mai ramane sa-ti “daruiasca” arta? Ce e asa greu de inteles?
      Cand cineva imi fura o poza si nu ma crediteaza ca autor, pe langa faptul ca imi fura bani din portofel, imi fura posibilitatea ca alti clienti sa afle de mine, deci imi fura o potentiala paine. Ca asa vin clientii: vad munca pe care ai facut-o pentru altii, le place, te abordeaza. E un rationament de copil, nu stiu de ce nu puteti aduna doi cu doi. La cinema de ce platesti bilet, pe un CD de ce dai bani? E tot o forma de arta.
      In lumea in care traim, munca se plateste si pana cand nu o sa fie altfel te invit si pe tine sa taci. Tentativa asta de demonizare a oamenilor care incearca sa traiasca din talentul si munca lor, facand ceea ce le place, mi se pare nedemna si limitata si nu are ce cauta aici.
      PS Daca tu crezi ca watermarkul impiedica furtul si folosirea ulterioara a pozei (care va fi curatata in soft) esti cel putin naiva.

  15. Adina, in cazul asta de ce nu te duci la Luvru sa iei “Gioconda”, sa o pui la tine in sufragerie ca sa o poata vedea si prietenii tai? Ca doar e dreptul tau de la Dumnezeu! :))

  16. Exista o hotarare a CJ Haga care statueaza faptul ca Facebook.ul ca de exemplu este considerat spatiu public. In consecinta, tot ce se posteaza pe aceste site-uri de socializare devine bun public. Iar speta facea referire exact la furtul de imagini/fotografii. Curtea a stabilit ca fiind spatiu public, oricine se poate uita, oricine se poate folosi de acele fotografii/imagini. Asa ca legislatia mentionata mai sus nu va cuprinde si astfel de situatii. Face referire strict la ceea ce se cheama furt si folosire a unor drepturi de autor. ORI, POSTAREA PE SITE.uri CONSIDERATE A FI PUBLICE, SE NUMESTE ACCEPT PENTRU FOLOSIREA LA LIBER…..
    Sunt de acord cu ce spui tu insa…altele sunt solutiile.

    • Jonutu, sunt putin confuza. La care instanta te referi? La Curtea Internationala de Justitie cu sediul la Haga, principalul organ judiciar al ONU, care solutioneaza controverse extrem de rar si, cand o face, acestea pot avea loc numai intre statele membre ONU (gen Canada vs. SUA)? Sau la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, cu sediul in Luxembourg? Caz in care, vrei sa discutam despre suprematia dreptului international si/sau european in raport cu dreptul romanesc?
      Nu zic ca nu exista o speta in sensul celei de care pomenesti, dar nu cred ca se interpreteaza in sensul in care sustii. De aceea, as fi foarte interesata sa vad un link direct catre aceasta cauza, astfel incat sa imi pot formula propria opinie. Multumesc!

        • Jonutu, asta incerc sa iti spun: nu exista CIJ Haga si CJ Haga, nu sunt doua instante diferite, e una singura si aia nu solutioneaza dispute despre care vorbesti tu. Este foarte greu sa ai credibilitate atunci cand nu sti nici macar aceste chestiuni elementare; mai mult, credibilitatea se subtiaza si mai mult atunci cand nu poti prezenta dovezi concrete prin care sa sustii argumentatia. In al doilea rand, doar pentru ca o instanta este internationala nu inseamna ca hotararile ei sunt direct executorii in tara noastra. Dreptul international are multe nuante.
          In ce priveste al doilea link, nu are nicio legatura cu cele afirmate de tine in comentariul anterior. Nimeni nu a contestat faptul ca Facebook este considerat spatiu public, insa asta nu inseamna ca daca pui o poza online se considera ca in acelasi timp renunti la toate drepturile tale de autor si o poate folosi oricine oricum vrea. Sunt lucruri foarte diferite.

  17. Buna! exista o hotarare judecatoreasca data de o instanta din Romania si a curtii supreme de justitie ( nu stiu exact cum si de ce, nu am cunostinte juridice), prin care facebook este considerat spatiu public in sensul spus de jonutu… Stiu exact pt ca am un fost coleg care a fost judecat pe o astfel de speta. Se intampla prin 2010 si chiar am fost revoltat si eu la aceea vreme de hotararea curtii… ” ce scriu sau fac eu pe facebook, e treaba mea” dar se pare ca nu e chiar asa….

    • Del, chiar asa e, Facebook e socotit spatiu public. Si Gioconda e expusa intr-un spatiu public, dar asta nu inseamna ca pot eu sa ma duc sa o iau de la Luvru si sa fac eu ce vreau cu ea, nu? Iarta-mi analogia fortata, dar exprima cel mai bine situatia. Poti admira un lucru expus in spatiul public, dar nu il poti folosi tu la randul tau fara permisiunea autorului.

      • Sunt profan in ale artei, recunosc, insa mai stiu si eu cate ceva despre cum functioneaza societatea in care traim si as spune ca:
        1. jurisprudenta nu are intotdeauna in comun morala dupa care functionam noi, pt ca valorile morale difera de la om la om in functie de problema lui in primul rand, insa legea e una si e si comuna si e si rece;
        2. Analogia ta fortata, tocmai pt a scoate in evidenta problema la care faci referire, problema care te macina pe tine. De ce spun asta? Pentru ca, pe Gioconda nu o fura nimeni de Louvre, doar o fotografiaza si au preluat-o toti cei interesati sub forma de copie.
        3. Imi pare rau ca munca ta este tratata la modul asta, dar…una e una si alta e alta. Una e morala si alta e legea care nu vede la fel de moral lucrurile.
        4. Si ca sa intelegi mai bine raspunsul meu, dpdv legal, voi folosi exact analogia ta. Asa cum Gioconda este preluata de toata lumea ca si imagine in diverse lucrari, fara ca Da Vinci sa le ceara bani, tocmai pt ca este publica, insa detaliile apar doar pe pictura originala nu si pe copii sau fotografii, tocmai de asta se numesc copii…fidele sau mai putin fidele…, la fel au procedat si ceilalti cu fotografiile tale iar in instanta exact asta se va explica.
        Ca fiind postate pe spatiu public, au fost preluate si folosite dar nu originalul ci copii care probabil ca nici nu sunt atat de fidele.

        Am spus ca sunt profan, sper sa nu fiu taxat pt asta sau pt ca nu iti dau dreptate cand vorbim de lege.

        • Jonutu, nu o sa fii taxat :)) Insa, daca tot vorbim de operele vechi, trebuie sa iti spun ca legea prevede stingerea drepturilor de autor dupa o perioada de x ani. Da Vinci sau mostenitorii lui nici nu ar putea cere drepturi de autor. Daca insa vorbim de opere contemporane, reproducerile nu pot fi facute pur si simplu si folosite, cu exceptia situatiei mentionate mai sus, cand sunt expuse undeva si cineva face o fotografie expunerii respective. Eu cred ca legea si jurisprudenta sunt suficient de clare si in linie cu morala, problema e ca oamenii nu prea inteleg spiritul legii sau obligativitatea prevederilor sale. Domeniul asta al drepturilor de autor nu e un domeniu in care furtul sa fie usor de dovedit sau sa fie taxat asa cum se intampla cand, de pilda, cineva fura un portofel. Uita-te numai la acest articol, cata lume nu e de acord cu spiritul legii, cu ideea ca aici vorbim de drepturi patrimoniale ce trebuie protejate… cata lume considera ca munca unui autor e derizorie si trebuie data gratis. I rest my case :)

          • Eu sunt in totalitate de acord cu tine cand vorbim de “drepturi patrimoniale ce trebuie protejate” si de munca artistului ce este dusa in derizoriu, chiar sunt.
            Eu zic doar ca, pana la gasi intelegere din partea cuiva care fura (hot), sa nu mai fure si la lege sa faca dreptate, unde este posibil “sa nu avem dreptate”, cel mai la indemana, este ca artistul sa isi protejeze singur munca.
            El trebuie sa fie primul care isi protejeaza munca, ori de cele mai multe ori el este primul care nu o face, in schimb asteapta sa ii fie protejata de altii.
            Cam despre asta vorbim. Sa vad ca isi inregistreaza operele la OSIM, ca nu isi expune operele pe site.uri publice, ca face tot ce este posibil din punct de vedere juridic, tehnic si material sa isi protejeze opera etc. Si apoi mai vorbim despre furt, ori cand oarecum provoci tentatia, creezi tentatia si duci tentatia la limita, sa nu te astepti sa nu existe vreodata un hot care sa nu o fure. Altfel nu s-ar mai numi hot iar celalat artist. (teoretic un pic cu capul in nori) :))
            Scuzele mele pentru ultima remarca dar e o remarca in sens pozitiv.

          • Pai Jonutu, tocmai am explicat in articol ca fotografiile nu se inregistreaza la OSIM. OSIM este oficiul de stat pentru inventii si marci (gen, daca inventezi stiloul sau daca vrei sa iti inregistrezi numele firmei sau sigla companiei), fotografiile n-au nicio treaba cu asta, ele sunt protejate din start prin legea privind drepturile de autor. Pentru a fi protejate ele nu trebuie inregistrate, conform legii, tocmai asta am explicat mai sus in detaliu. Eu ca fotograf ma protejez foarte bine – imi pastrez fisierele RAW (si astfel pot face oricand dovada irefutabila ca operele sunt create de mine), includ in metadate toate informatiile de copyright, am informatii de copyright pe blog, pe site, peste tot. Mai mult de atat nu pot face, este maximul tehnic si juridic. Sa spui ca eu provoc hotul expunand pozele in online.. e ca si cum ai spune ca victima provoaca violatorul pentru ca e femeie, exista si merge pe strada!
            Imi pare rau, dar nu sunt de acord deloc cu asta. Trebuie sa schimbam paradigma, trebuie sa aratam cu degetul unde trebuie, adica nu catre victima ci catre faptas. Cum spuneam si in articol dar mai ales in comentarii – eu nu lupt propriu-zis impotriva furtului (in online imi e clar ca nu il pot opri), ci tocmai impotriva acestei mentalitati generale a populatiei dezinformate. M-AM SATURAT de toate replicile pe care le-am primit, si in viata reala si la articolul asta, in care mi se spunea ca trebuie sa fiu multumita ca mi se fura pozele, ca inseamna ca sunt valoroase, sau ca ma agit ca apa minerala pentru nimic. Tocmai aceste replici fara substanta am incercat sa le combat iar toate argumentele sunt expuse foarte clar mai sus pentru cine doreste sa le citeasca atent si sa le inteleaga.

  18. Folositor articolul. Am si cateva intrebari:
    1. Spui sa cerem acordul autorului. Cum il gasesti? EU cand caut poze pe net de multe ori gasesc acele poze puse pe un site sau blog, fara trimitere la sursa reala…
    2. Tu ce ai facut concret, folosindu-te de legea mentionata, fata de persoanele care ti-au folosit fraudulos pozele?

    • Raluca, e simplu – in Google image search. Daca chiar nu il gasesti, atunci nu ii folosi poza, nu ai dreptul.
      2. Eu le-am trimis notificari prealabile si am raportat la google. De fiecare data oamenii s-au conformat, nu am intampinat cazuri in care sa persiste incalcarea.

  19. Buna, am citit cu interes articolul. Insa as avea o intrebare, desi am vazut ca subiectul a mai fost abordat in comentarii: De unde pot sa iau poze daca vreau sa ilustrez o recenzie la o carte/film??? Intreb pentru ca nu as vrea sa fac vreo gafa, din nestiinta. M-am uitat pe mai multe bloguri de recenzii in scopul aceste si nu vad pe nicaieri specificata sursa. Am inteles, din raspunsul pe care l-ai dat, ca unele poze pot fi folosite intr-un anumit context, dar tot nu ma pot lamuri. Daca fac o recenzie la filmul X pot descarca orice imagine gasita pe Google Images cu filmul X si e ok? Daca fac o recenzie unei carti, pot descarca ORICE imagine, chiar daca ea apare, de ex, in catalogul unei edituri? As fi foarte recunoscatoare daca as primi un raspuns, pentru ca problema chiar ma framanta :)

    • Buna Irina, o sa rezum ce s-a discutat mai sus. In principiu, pozele “de pe net” le poti folosi fie daca le cumperi de pe site-urile de stock sau direct de la autor, fie daca obtii acordul autorului sa le folosesti intr-un fel sau altul. Acordul autorului iti poate fi dat tie, direct, daca de exemplu il intrebi personal, fie se poate gasi sub forma unei licente gratuite, acordata in anumite conditii (de ex, poate exista o precizare pe site-ul autorului ca pozele pot fi folosite in mod gratuit de oricine, daca se mentioneaza autorul, sau ca pot fi folosite doar in scop personal, nu si in scop comercial, etc.). Exista si site-uri cu fotografii care pot fi folosite in mod gratuit, dar trebuie sa fii atenta, pentru ca nu toate aceste site-uri si detin drepturile asupra fotografiilor pe care le expun. Principiul care ar trebui sa te ghideze este ca in principiu nu poti folosi fotografiile de pe net, nu poti sa le descarci din Google Images sau direct de pe site-ul editurilor DECAT DACA pe aceste site-uri se precizeaza in mod expres ca acest lucru e permis.

  20. Cu siguranță aspectele menționate de Dvs sunt toate valide, însă nu uitați un lucru. Lucrurile stau la fel ca în domeniul IT. Au apărut o puzderie de soft-uri care îndeplineau funcții fundamentale necesare activităților pe calculatoare și oamenii au avut mare nevoie de ele, însă drepturile de autor interziceau utilizarea lor. Pe deasupra aceste softuri, disponibile ÎNTREGULUI mapamond, ofereau ocazia ca unii dezvoltatori să se îmbogățească pe nedrept de la întreaga planetă. Peste noapte. Drept reacție, o serie de profesioniști pasionați filantropi au dezvoltat softuri gratuite care să îndeplinească un minim de funcții necesare. Ca urmare, după un timp, întreaga comunitate internațională a realizat că atitudinea cea mai corectă față de utilizator este aceea ca fiecare producător al unor astfel de „bunuri disponibile pe net tuturor oamenilor de pe planetă” să producă variante simplificate gratuite, disponibile tuturor, alături de variante de înaltă calitate disponibile doar contra plată.

    Din acest motiv eu pledez și în cazul meseriei voastre, a fotografilor, cu tot respectul, la o cale de mijloc asemănătoare.
    Vă rog să nu pierdeți NICIO clipă din vedere faptul că dacă tabăra voastră ar fi protejată 100% prin lege și nu ar exista nicio cale de evaziune, atunci fotografii s-ar îmbogăți cu mult peste merit prin distribuirea produselor lor la o întreagă planetă.

    • Cum adica pe nedrept domnule Deacu? Considerati ca sa primesc bani pe MUNCA mea e ceva nedrept? Oamenii care au creat acele softuri s-au imbogatit pentru ca au muncit de au rupt pentru a aduce pe piata produse super necesare si e normal sa fie recompensati pentru asta, mai ales daca produsele sunt atat de necesare. Eu nu inteleg, ce va face sa credeti ca exista DREPTUL dvs. de a primi gratuit rezultatele muncii unui autor, fie el fotograf, IT-ist, mecanic, bucatar, avocat? Au existat filantropi care au facut softuri gratuit? Excelent! Si eu ofer in anumite cazuri munca mea gratuit, dar pentru ca eu ALEG asta. Sunt foarte multi fotografi care cedeaza pe site-uri de stock folosinta gratuita a muncii lor si mi se pare foarte frumos. Inteleg sa aveti o astfel de atitudine fata de resursele gratuite ale planetei, precum apa, dar sa emiteti pretentii cu privire la munca unui alt om? Dumnezeule!
      Tabara noastra este protejata 100% de lege, insa pentru ca vorbim de bunuri INCORPORALE nu ni le putem proteja, pentru ca nu putem opri hotii sa le fure de pe net cu nerusinare si nici nu ii putem gasi intotdeauna pe cei care au furat, ca internetul e mare si cautarea e lunga. Calea de evaziune vine deci din natura bunului, nu din ineficienta legii.

  21. Ia uite ce articol din 2014 cu comentarii pana-n 2016 :-)
    Hai sa continuam si-n 2017 cu cu ceva concret:
    1. In cazul imaginilor reproduse pe alte site-uri fara acordul tau ca autor, dupa notificarea fara raspuns sau cu raspuns injurios (dupa caz), care este calea legala de urmat?
    2. Reproducerea imaginii preluate pe un site de stiri alaturi de 6 AdSense-uri si alte 4 bannere de reclama se incadreaza la “reproducere in scop comercial” in legislatia romaneasca?
    O zi frumoasa sa ai si merci pentru timpul investit in articol si in comentarii ;-)

    • 1. Instantele nu mai sunt la fel de indulgente ca la inceputul anilor 2000 si au inceput sa acorde despagubiri chiar si fotografilor amatori, asa cum este cazul in speta prezentata in acest articol, unde s-au dat despagubiri de 900 EUR + cheltuieli de judecata de 4500 RON: Utilizarea comerciala fara acordul autorului. Ce despagubiri pot obtine fotografii in instanta
      2. In sensul Legii 8/1996, prin scop comercial se intelege urmarirea obtinerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material (art. 193 (7) din Legea nr. 8/1996). Cu toate astea, in practica, la stabilirea daunelor, ar trebui sa se mai tina cont si de alt criteriu, respectiv daca este o utilizare comerciala editoriala vs. utilizare comerciala publicitara. Evident, in al doilea caz, cuantumul daunelor ar trebui sa fie mai mare.

  22. Buna ziua si scuze de deranj. Foarte interesant articolul de mai sus. Intrebarea mea este, daca sunt desenator incepator si folosesc poze de pe net ca imagini de referinta iar apoi imi postez lucrarea rezultata pe pagina de facebook sau in concursuri online, fara comercializare, ce fel de lege incalc??? Multumesc anticipat pentru raspuns!!!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here
https://www.google.com/recaptcha/api.js?onload=wpcaptcha_captcha&render=6LfUsDApAAAAABKToguGl1jQ8O7k7sKjiBBq_aoW&ver=1.23

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.