Stiu, v-am promis un super tort de portocale pentru revelion. Faza e ca nu a iesit chiar asa cum imi doream – la gust e nemaipomenit de bun, dar trebuie sa mai lucrez la aspect. Asa ca voi face o cerere de amanare si va voi imbia cu alt fel tare bun si gustos care a tinut masa noastra tare ocupata de Craciun: musacaua vegana cu cartofi si ciuperci.
In copilaria mea eram lesinata dupa musacaua de cartofi. Le-si-na-ta! Nu stiu cum s-a facut, dar de cand imi gatesc singura am cam uitat de felurile pe care le iubeam in copilarie si am inceput sa mananc din ce in ce mai diversificat, dar din ce in ce mai indepartat de gusturile familiare cu care eram obisnuita. Mare pacat. Anumite lucruri nu ar trebui uitate!
Musacaua asta nici macar nu era in plan pentru masa de Craciun, dar am avut un moment de epifanie si am regandit totul in ultimul moment. De fapt, mi-a fost foarte usor sa gatesc anul asta: am avut o lista prestabilita cu felurile de mancare dar si cu diferitele treburi pe care le aveam de facut in ajun si ordinea in care trebuie executate, asa ca a mers totul ca uns. Ador planificarea, ador sa fac liste si sa ma tin de ele si sa tai unul cate unul fiecare element. Am prin casa cel putin 4-5 carnetele cu liste, prin toate camerele, si de fiecare data ma ajuta sa imi duc treburile la bun sfarsit.
Pe langa asta, am si ustensilele necesare care sa-mi faca viata usoara: cocota (oala) mea de fonta cu capac si mandolina vietii (o Boerner de plastic care nu arata cine stie ce, dar care e senzationala la taiat legume rapid, egal si frumos – daca suntem prieteni si v-am cumparat una este un semn clar ca va iubesc). Cu oala de fonta as dormi in pat, atat de draga imi e si atat de bine se gateste in ea! Nimic nu se lipeste, iar cand ii pun capacul are un sistem prin care recircula aburii inauntru si nu lasa nimic sa iasa afara. Pfffiiii!!! Daca nu aveti bani de o cocota buna, sa stiti ca mie mama mi-a facut cadou de casa noua un tuci emailat de mare exceptie. L-a luat de undeva din piata, dar nu e diferenta de calitate intre el, un ieftinache no name, si cocota mea. De fapt este o diferenta, si inca una notabila, dar care poate fi depasita apoximativ: capacul. Tuciul nu are capac si nici nu am reusit sa gasesc unul care sa fie la fel de greu ca materialul din care e facut tuciul si sa reziste la cuptor. Tuciul il pot folosi pe foc atunci cand fac mamaliga sau cand prajesc in baie de ulei, dar cam atat. Cocota o folosesc pentru absolut orice, inclusiv facut paine. Daca as fi nevoita sa traiesc intr-o bucatarie minimalista, in care sa nu am loc sa pun mai nimic, nu mi-as lua decat cocota si un ibric si as fi perfect acoperita la capitolul oale :)
Acuma. Sunt trei (poate chiar patru) modalitati in care puteti face musacaua: cu cartofi fierti in coaja in prelabil, cu cartofi usor prajiti, cu cartofi semi-copti sau chiar cu cartofi cruzi. Insa adevarul adevarat si trist este ca maximul de gust se obtine daca prajim putin feliile de cartofi inainte de coacere. Eu sunt mare fan cartofi prajiti, insa in ultimii ani am mers majoritar pe varianta coacerii lor si n-am simtit nevoia de altceva. Pentru musacaua asta mi-am calcat pe coada si principii si tot ce am enuntat anterior si am prajit foarte usor feliile de cartofi. Iaca na, asa am facut si nu-mi pare rau.
Ingrediente
- 1.5 kg cartofi mari
- 1 lingura ulei de masline + extra pentru prajit (daca optam pt asta)
- 1 ceapa mare sau 2 cepe mici, tocate marunt
- 3-4 catei de usturoi, zdrobiti
- 500 g ciuperci, taiate cubulete
- 250 ml suc de rosii (sau conserva de rosii intregi pasate in blender) + extra pentru topping
- sare, piper, oregano sau cimbru dupa gust
Metoda
- Preincalzim cuptorul la 180 C cu ventilatie.
- (Varianta 1) Fierbem cartofii in coaja, dar avem grija sa nu supra-fierbem astfel incat sa devina sfaramiciosi. Scurgem apa, lasam sa se raceasca, ii curatam de coaja si ii taiem in felii egale.
- (Varianta 2) Curatam cartofii de coaja si ii feliem in felii egale cu ajutorul unei mandoline. Incingem putin ulei de masline intr-o tigaie si prajim feliile foarte putin pe ambele parti. Le asezam pe o farfurie tapetata cu servetele de hartie, care sa absoarba uleiul. Asezonam cu sare si piper.
- Intr-o tigaie adanca incingem o lingura de ulei de masline si calim ceapa, apoi adaugam usturoiul si ciupercile. Lasam pe foc pana isi lasa putina zeama, apoi adaugam sucul de rosii si mai lasam putin sa se mai duca din lichid, dar nu foarte mult. Asezonam.
- In oala de fonta turnam o lingura de ulei si apoi asezam un strat de cartofi, apoi un strat de ciuperci si tot asa, terminand cu un strat de cartofi, peste care turnam putin suc de rosii si putin oregano/cimbru. Dam la cuptor 40-45 minute iar apoi e gata de servit.
Musacaua asta e foarte satioasa si proteica. Merge foarte bine ca fel principal, merge foarte bine ca garnitura langa niste chiftelute de legume, merge bine vegana si merge bine si servita cu putina smantana. iLove!
Observati cu atentie lingura din poze: este o lingura facuta manual pe care am cumparat-o la targul Raw Generation de la un artizan a carei carte de vizita am pierdut-o (dar sigur o regasesc). Este o lingura cum rar intalnesti: adanca, mare, atent lucrata, frumoasa de nu mai poate. Artizanul chiar mi-a spus povestea copacului din care a fost facuta, ceea ce mi s-a parut senzational.
Pana data viitoare, va las in compania acestui minunat fel principal vegetarian (poate il incercati de Revelion?) si sper ca in anul care vine sa ne auzim mai des. Voi face o lista si cu privire la asta :)
Love and moussaka!
As prefera o varianta raw vegana.
Leni, ce-mi ceri tu e imposibil, pentru ca imi ceri sa inlocuiesc ingredientul principal al preparatului meu, care nu are echivalent in bucataria raw vegana. E ca si cum te-as ruga eu sa-mi dai o varianta raw vegana pentru o friptura de pui. Cred ca trebuie sa acceptam faptul ca anumite ingrediente nu pot fi inlocuite, si sa cautam sa ne bucuram de cele pe care le putem folosi fara a purta nostalgia gusturilor la care am renuntat voluntar.
Ca urmare, nu poti sa faci o musaca raw vegana, dar poti face o mancare inspirata estetic dintr-o musaca, chiar daca nu seamana la gust. Daca ar fi dupa mine, as zice sa faci niste mini rondele de painici din seminte sau nuci deshidratate, mixeaza in blender rosii proaspete cu sare si piper, toaca ciupercile si o ceapa si marineaza-le in sosul de rosii, apoi pune-le in straturi succesive intr-o craticioara si lasa la marinat peste noapte, ca sa se absoarba aromele. Repet – nu sunt preparate care sa aiba ceva in comun la gust, dar rezultatul va semana estetic cu varianta clasica.
So simple, yet so delicious. Si mie imi placea musacaua mult in copilarie si nu stiu cum se face ca nu am mai mancat de cativa ani. Tocmai am scos-o din cuptor si am mancat jumate singura. That’s bad, right? Ups. Varianta cu cartofi fierti, good enough for me.
Oana, foarte bine :) Eu insist ca nu face deloc rau :))
Ador musacaua, iar varianta cu ciuperci in loc de carne va fi si pe placul mofturoasei mele celei mici. Un dish extraordinar de gustos si de satios, si in plus arata super apetisant, felicitari! Si la multi ani 2015! :)
Simona, multumesc, si tie la fel! Era si timpul sa o redescoperim, nu?
Andie, mai tii minte de unde ai luat mandolina? Domnul google nu imi arata niciun link romanesc, ma trimite la nemti. :)
Da, exista un site al importatorului din Romania. Eu am fost la ei la sediu ca nu prea imi place sa cumpar online fara sa vad io cu ochii mei produsul. http://www.borner.ro
Multumesc!!
Acusi iau din nou la citit postarea ta despre ce gadget-uri folosesti in bucatarie ca tare vreau sa-mi usurez munca in 2015.
Ah, trebuie cred sa o mai updatez cu mandolina asta. Ia sa verific si io :)
A, si am primit cadou si peeler-ul, care initial nu ma impresiona ca mai aveam acasa dar cand am inceput sa il folosesc… Pf! E senzational cat de misto si bine curata.
[…] Musacaua vegana a lui Andie este urmatoarea pe lista mea de retete de […]