De ce nu (prea) cred in produse BIO

30

Partea frumoasa atunci cand ai un blog este ca iti pot exprima liber parerile personale si ca astea ar trebui interpretate exact asa: ca niste pareri personale, nu ca un adevar absolut pe care incerci sa il impui celor din jur. De aceea as vrea sa cititi atent articol si sa il vedeti exact cu acesti ochi: o parere a mea, blogger la Andie.ro, un om simplu care nu este nici inginer, nici chimist si nici producator de produse bio. Sunt in schimb un om care e implicat de mult timp in domeniul asta al mancarii, care a calatorit mult prin lume (deci a vazut multe) si care are obiceiul de a cerceta inainte de a crede. Ca orice om, cateodata am dreptate, cateodata cad victima manipularii bine puse la punct sau, de ce nu, a dezinformarii, ca de multe ori oamenii nu-s neaparat de rea credinta, ci doar ignoranti.

Scopul articolului meu nu este de a da in cap produselor bio, departe de mine aceasta intentie. Scopul articolului meu este de a arata ca ele nu sunt neaparat ce par a fi si ca, atunci cand cumparam, sa o facem pentru ca suntem perfect informati. Vreau sa invatam sa deosebim un produs bio de unul contrafacut, vreau sa stim ca nu toate sunt 100% curate, vreau sa stim despre pesticidele folosite in agricultura bio, despre implicatiile adevarate asupra mediului si despre faptul ca nu ar trebui sa cadem in extrema lui “bio sau nimic, bio tot-tot.” Nu in ultimul rand, as vrea sa analizam si importanta lui “LOCAL”, “DE SEZON” si “natural” in contextul Romaniei, o tara cu un imens potential in agricultura si care, spre deosebire de restul Europei, are inca acces la pamant si resurse curate.

produse bio

Inainte de a incepe, vreau sa lamurim putin diferenta intre notiunile de “produse bio”, “ecologice”, “organice”, “naturale” si sa intelegem ce este “agricultura ecologica”.

Care este diferenta intre bio, eco, organic si natural?

Bio, eco si organic se refera la acelasi gen de produse: “bio” e folosit in principal in spatiul franco-german, “organic” in cel anglo-saxon, iar “eco” este un termen desemnat de Comisia Europeana tarii noastre.

Ce inseamna “natural” si ce garantii imi ofera aceasta inscriptie pe o eticheta?

Daca vedeti o eticheta cu termenul “natural”, “100% natural” si variatii, sa stii ca nu inseamna absolut nimic. Zero barat. Acest termen nu e reglementat in legislatie si daca vreau sa vand un burger produs din carne obtinuta in laborator (mai nou se poate!) si scriu pe el 100% natural, nimeni nu-mi poate face nimic! Asa ca mare atentie!

Ce este agricultura ecologica?

Conform site-ului Comisiei Europene, agricultura ecologica este o modalitate de a produce mancarea cu respectarea ciclurilor naturale. Printre altele, ea include: rotirea recoltelor; restrictionarea pesticidelor chimice, fertilizatorilor de sinteza, antibioticelor sau altor substante (nota mea – observati ca se foloseste termenul de restrictionare, nu interzicere); interzicerea OMG (organisme modificate genetic); folosirea compostului din locatia respectiva (precum balegarul); folosirea speciilor de plante si animale rezistente la daunatori/boli adaptate mediului respectiv; cresterea animalelor in aer liber si hranirea lor cu ingrediente organice. Acelasi site ne arata ca folosirea pesticidelor, fertilizatorilor, antibioticelor, aditivilor si conservantilor este strict limitata (nota mea – dar nu strict interzisa).

Cine ii acrediteaza si ii controleaza pe producatorii ecologici?

Daca aveti curiozitatea sa aflati ce autoritate efectueaza controalele in sectorul organic, nu mica va va fi surprinderea sa aflati ca in Romania acestea sunt lasate la latitudinea unor companii private, a caror lista o gasiti AICI. In multe din tarile europene e la fel, insa sunt si cateva tari (nordice si baltice) la care controlul se face de autoritatile statului si alte tari (Polonia si Spania) in care acest control este mixt. Acest lucru mie imi creeaza o usoara stare de neliniste, pentru ca imi pare ca face ca procedurile sa fie mai putin transparente. Nu stiu in ce masura o cerere pe Legea 544 (accesul la informatiile de interes public) depusa la Ministerul Agriculturii mi-ar putea da acces la informatiile privind controalele desfasurate de aceste firme private sau activitatea lor (actionariat? conflicte de interese? declaratii de integritate?). Dar ma rog, sa zicem ca aici sunt eu usor paranoica :)

Ce trebuie sa contina eticheta ecologica? Cum pot deosebi un produs ecologic de unul contrafacut?
Logo-ul UE
Logo-ul UE
Sigla nationala a Romaniei- Agricultura Ecologica
Sigla nationala a Romaniei- Agricultura Ecologica

Producatorii ecologici sunt verificati timp de doi ani, cat are loc conversia terenului catre un teren ecologic, apoi acreditati de alt organism privat (vezi sus), si apoi dobandesc dreptul de a aplica pe produsul lor eticheta de “ecologic” sau “eco” (atentie! produs BIO nu este un termen care sa fie recunoscut in Romania pentru etichetarea produselor ecologice!), care trebuie sa aiba obligatoriu urmatoarele mentiuni: (1) referire la productia ecologica, (2) siglele, (3) numele si codul organismului de inspectie si certificare care a efectuat inspectia si a eliberat certificatul de produs ecologic. Pe eticheta produselor preambalate trebuie sa se regaseasca obligatoriu logo-ul UE; daca produsele sunt importate, folosirea logoului UE este optionala. Daca insa logo-ul comunitar e folosit, atunci trebuie indicat numele si locul de producere a ingredientelor, sub forma de “UE” sau “non-UE” sau “UE & non-UE” (in cazul in care ingredientele folosite sunt mixte). Dreptul de a folosi sigla nationala a Romaniei “AE” il au doar producatorii/importatorii/procesatorii care produc in Romania si sunt inregistrati la Ministerul Agriculturii, si prin aceasta sigla se garanteaza ca produsul provine din agricultura ecologica si este certificat de un organism de inspectie si certificare aprobat.

Pentru a evita sa cumparati marfa contrafacuta, caci e plina piata de produse ecologice care de fapt nu sunt ecologice, trebuie sa verificati ca produsul pe care se gasesc siglele poarta si numele producatorului, procesatorului sau vanzatorului si numele sau codul organismului de inspectie si certificare (compus din trei parti: codul tarii (ex. RO), ECO (prescurtarea pt produse ecologice) si un cod de doua-trei cifre al institutiei care a facut certificarea (ex. 025)).

produse bio

Ce garantii ofera un produs bio/ecologic?

Conform site-ului Ministerului Agriculturii, “Consumatorii care cumpără produse care poartă sigla naţională şi logoul comunitar pot avea încrederea că: cel puţin 95% din ingredientele produsului au fost obţinute în conformitate cu metoda de producţie ecologică şi produsul respectă regulile de producţie ecologică.”

Acest lucru nu inseamna insa ca nu se vor folosi deloc substante chimice in procesul de productie sau procesare. Mi se pare o diferenta usor insesizabila, dar importanta pentru persoanele care considera ca eco/bio/organic inseamna 100% fara chimicale. Nu, nu inseamna asta, inseamna doar considerabil mai putine si strict supravegheate. Bineinteles ca un produs cu 95% ingrediente curate este superior unuia cu doar 50%, fara urma de indoiala, insa consumatorul trebuie sa stie ca produsul nu este in toate cazurile 100% curat.

Ce pesticide sunt folosite in agricultura ecologica?

Gasiti o lista completa in Regulamentul Comisiei Europene NR. 889/2008, in care veti observa ca multe sunt din surse naturale insa sunt destule care nu sunt. Mai mult, cu un zambet amar am constatat ca pe lista comisiei se afla substante care sunt foarte controversate pe diferitele site-uri “de sanatate” si sunt considerate cancerigene de catre aceleasi surse. Mi s-a parut asa, un mic paradox, sa vad cum site-uri cu “bio” si “eco” in nume povestesc cat de oribile sunt aceste substante si cum ar trebui ele evitate, fara sa stie ca de fapt sunt folosite in realizarea produselor pe care le promoveaza…

Tot din Regulamentul Comisiei am aflat ca si animalele din agricultura eco pot fi tratate cu antibiotice si alte medicamente de sinteza, daca alte remedii nu functioneaza, si ca scoaterea din categoria eco se face doar daca tratamentele sunt repetate de mai mult de trei ori intr-un an (vezi art. 24).

Trebuie sa stiti de asemenea ca sunt pesticide care nu sunt de natura ecologica si care sunt permise in cadrul acestei agriculturi din lipsa de alternative, desi eticheta eco ramane valabila; exista si pesticide a caror folosire este reevaluata periodic, pentru ca nu se cunosc de fapt efectele folosirii lor pe termen lung. Un alt lucru care ma framanta este faptul ca, doar pentru ca sunt de origine naturala, nu inseamna ca pesticidele respective sunt ok pentru corpul meu sau pentru mediu (exista si plante otravitoare in lume, remember?). In fine, imi aduc aminte cu groaza scandalul infectarii cu E-Coli din Germania, in 2011, pentru ca, intr-adevar, desi sunt naturale alimentele organice au nivele mai mari de potentiali patogeni care ar fi distrusi de chimicalele de sinteza dar care nu sunt afectati de pesticidele organice.

produse bio

Produsele ecologice sunt mai hranitoare (cu mai multi nutrienti)?

Se pare ca nu. Ca urmare, diferenta notabila intre acestea si cele din agricultura conventionala ar fi cantitatea redusa de pesticide.

Produsele ecologice au gust mai bun?

Faptul ca un produs este ecologic nu inseamna ca are un gust mai bun. A spus-o si Comisia Europeana, care a facut studii concrete pe asa ceva si nu a reusit sa obtina rezultate concludente. O spun si producatorii, care arata ca important la un produs ecologic nu este ca are un gust mai bun, ca nu ar avea, ci faptul ca este crescut natural, fara pesticide si OMG. Nici eu nu am intalnit in experienta mea pana acum un produs ecologic care sa aiba un gust mai bun decat produsele naturale pe care le produc ai mei la tara sau le cumpar eu din piata de la anumiti tarani. Ceea ce ridica la fileu intrebarea evidenta: daca produsele ecologice au fost crescute fara pesticide, in conditii naturale, intocmai ca cele de la tara, atunci de ce acestea din urma sunt net superioare la gust iar produsele ecologice au fix acelasi gust ca cele conventionale din supermarket? De ce? Este o intrebare de bun simt, bazata pe propria experienta (care poate fi diferita de a altora) si la care eu nu am gasit pana acum un raspuns care sa justifice sa dau dublu sau triplu de bani. Laptele pe care il cumpar eu din piata de la tantica mea sau de la un producator local care nu produce ecologic dar al carui nume nu il dau pentru ca nu vreau sa fiu acuzata de publicitate mascata este de o mie de ori mai bun decat cel din supermarket sau cel bio. Singurul produs la care am observat intr-adevar diferenta pe pielea mea a fost la bumbacul organic, insa nu stiu daca asta se datoreaza modului de prelucrare sau chiar calitatii bumbacului.

Acum ceva ani am citit pe net afirmatia unei doamne care cumpara pentru copiii ei, la preturi astronomice, fructe aduse prin avion direct din America Latina si povestea ca ii este imposibil sa le dea copiilor mango cumparat din supermarket pentru ca gustul este atat de diferit incat, atunci cand a facut-o, copiii ei nici macar nu au recunoscut fructul! Vreau sa va spun cu mana pe inima ca, in calitate de om care a stat luni bune in America Latina si a mancat fructe direct din copaci, mi-a venit sa ii dau o palma virtuala respectivei doamne sa isi revina in simtiri. E adevarat ca un fruct proaspat cules are o aroma mai placuta decat unul care a stat o mie de ani pe vapor, insa de la asta pana la a nu mai recunoaste gustul, e o maaare diferenta.

Este local mai bun decat ecologic?

Intre noi fie vorba, daca tot suntem preocupati de produse bio, cred ca ar trebui sa fim si mai preocupati de LOCAL, pentru ca produsele locale sunt sigur mai proaspete decat cele eco importate (nu trebuie sa strabata mari si tari ca sa ajunga la consumator, deci mai multa prospetime, mai putina poluare), sunt adaptate climatic consumului populatiei care traieste in zona respectiva si sunt produse de oameni din comunitate, care sustin economic regiunea.

Acelasi lucru este valabil si pentru produsele DE SEZON, a caror crestere nu e “fortata” in tot felul de sere, pe care natura le-a adaptat nevoilor de consum ale organismului din perioada respectiva si care, datorita abundentei, sunt si mai ieftine.

produse bio

De ce eu nu sunt inclinata sa cumpar BIO

Pentru ca traiesc in Romania. O tara atat de saraca incat exista inca oameni (tarani) care nu isi permit sa lucreze mecanizat si sa dea banii pe pesticide – de fapt, pe ei trebuie sa ii cautati, nu vor avea productie mare, dar va fi curata. O tara ale caror pamanturi nu au fost inca atat de poluate ca cele din Occident. O tara in care inca am prieteni la sate de la care iau produse bune, crescute in batatura, cu gust superior celor “bio” din magazine. O tara sufocata de marfa etichetata fraudulos sau in care exista producatori ce nu respecta conditiile agriculturii ecologice (in caz ca va intrebati, vorbim de o multi premiata casa de vinuri din Husi si de un producator de miere ecologica din Brasov, exclusi in prima parte din 2015). E adevarat, orice padure are uscaturi, exceptii se gasesc peste tot, nu putem judeca o industrie intreaga doar pe baza unor incidente. Intrebarea mea este insa: intr-o tara atat de corupta cum e Romania la nivel local, cum putem stii care e adevarata intindere a problemei?

Pentru ca traiesc in Bucuresti. Unul din cele mai poluate orase din Europa, in care stresul, aerul si poluarea fonica ma otravesc zi de zi. Oare procentul mic de mancare cu adevarat bio pe care as pune mana face vreo diferenta notabila? Noi nu suntem in stare sa ne dam seama ce cauzeaza cancerul, daramite sa analizam impactul tuturor factorilor exteriori si interiori asupra sanatatii unui om…

Pentru ca eu cred mai mult in local si de sezon. Nu cred ca prospetimea unui mar local cules ieri poate fi inlocuita de un mango din Brazilia cules acum o luna, sau ca e mai bine sa mananc un produs ce nu e specific zonei mele si care a poluat jumate de planeta ca sa ajunga la mine. Ecologic inseamna mai mult decat lipsa pesticidelor in mancare, inseamna sa te asiguri ca pastrezi un mediu curat in jurul tau pentru ca acele alimente sa creasca in conditii optime – ori daca noi pompam la greu alimente bio importate pe mijloace de transport ce folosesc petrol… ce sa zic, despre ce mediu ecologic vorbim? Daca insa vorbim de un producator roman cu preturi decente, atunci e destul de probabil sa cumpar de la el, caci na, e local si de sezon :) Insa si mai probabil este sa cumpar de la un producator local care nu e neaparat certificat organic, dar care are preturi accesibile si produse de calitate.

Pentru ca … bani. Produsele eco nu sunt produse accesibile oamenilor cu posibilitati medii sau mici. Ca ONGist si om care a lucrat cu tot felul de categorii defavorizate, va spun ca ma scoate din minti faptul ca mai nimeni nu se gandeste la acesti oameni. Cine ar vrea sa traiasca in papucii unei mame careia societatea ii baga in cap ideea ca daca nu isi hraneste copiii cu produse bio ii condamna la boala? Inegalitatea sociala este deja prezenta peste tot, o vom lasa sa escaladeze si in domeniul mancarii? Sau ar trebui sa ne concentram pe responsabilizarea producatorilor si a autoritatilor statului, in vederea unei reglementari mai stricte a tuturor produselor alimentare pentru a proteja TOATE categoriile de cetateni? Din pacate, implementarea exclusiva a agriculturii ecologice pe toata planeta este o utopie, pentru ca, avand in vedere populatia in crestere abrupta, se pune problema sustenabilitatii.

Si mai e ceva, un gand care ma framanta si nu imi da pace: in ce fel de lume traim, daca am ajuns sa platesc pe cineva ca sa NU imi otraveasca mancarea?

Surse folosite pentru documentarea acestui articol:

Site-ul Comisiei Europene; Site-ul Ministerului Agriculturii; Site-ul ANPC; Regulamentul CE nr. 889/2008; Bahlai CA, Xue Y, McCreary CM, Schaafsma AW, Hallett RH (2010) Choosing Organic Pesticides over Synthetic Pesticides May Not Effectively Mitigate Environmental Risk in Soybeans. PLoS ONE 5(6): e11250. doi:10.1371/journal.pone.0011250; Wikipedia; The American Journal of Clinical Nutrition. 
[AdSense-A]

Aboneaza-te si primesti gratuit:

- un eBook cu 20 retete vegetariene delicioase + un ghid complet de planificare a meniului saptamanal
- un digest saptamanal cu toate retetele si articolele publicate, astfel incat sa afli toate noutatile fara a-ti incarca prea mult inboxul.

SHARE

30 COMMENTS

  1. Foarte fain articolul! Felicitari! Sunt intru totul de acord cu tine, Andie. Am discutat recent cu inginer agronom care-mi spunea ca solul tarii este impregnat pana la 3 m adancime cu nitriti si alte chimicale (fie ingrasaminte, fie pesticide) – ca urmare a agriculturii intensive si extensive impuse in ultimii 50 de ani de fostul regim. Cred ca e nevoie de alti 50 de ani de asteptare pana putem vorbi de agricultura bio. Parcelele potrivite ar fi cele din curtile oamenilor sau micile gradini, ramase neintinate de chimicale. Dar si taranul, chiar daca e de buna credinta, stie ca trebuie stropiti cartofii (contra gandacilor de Colorado), rosiile, vita de vie sau legumele. Altfel, risca sa-si compromita recolta. Mi s-a parut foarte aiurea faptul ca au fost inlocuite soiuri autohtone gustoase (de ex. capsuni) cu “mutanti” de import. In Podgoria Aradului cresteau de sute de ani niste capsuni nu foarte mari dar dulci si parfumate. De cativa ani incoace acestea au fost inlocuite de niste monstruozitati patratoase, apoase si fara gust, aduse din Spania. Cred ca exemplele pot continua.

    • Oana, problema soiurilor si semintelor e si ea foarte spinoasa. E adevarat ca si taranii de buna credinta stropesc, altfel nu se face recolta, pe cine prostim? Sunt unii care pun cu pumnii, sunt unii care pun cu moderatie si sunt unii care folosesc remedii naturale folosite din mosi stramosi pentru ca nu au bani de pesticide. Insa si aici exista o capcana. Cantitatea de pesticid organic folosit. In cautarea mea am gasit un studiu care arata ca, fiind mai putin eficiente decat cele de sinteza, sunt folosite in cantitati mult mai mari si ajung sa fie mai periculoase decat cele chimice. In alta ordine de idei, cunosc un producator local care vine kg de rosii in sezon la preturi incepand cu 10 lei (dar normal e 20), din seminte importate ale unor soiuri mai “smechere” si care a recunoscut pe propriul site ca incearca sa trateze totul cu remedii cat mai organice dar foloseste un minim de substante de sinteza. Atat.

  2. Imi place mult felul echilibrat in care prezinti informatiile; ma face sa revin la blogul tau over and over :).
    Eu ma gandesc destul de des la posibilitatea ca taranii sa foloseasca oarecum necontrolat pesticidele. Mai ales din nevoia de a pune pe taraba produse care sa fie aratoase si profitabile.
    Stiu ca dilema mea nu e noua, am citit-o si la altii, dar ramane. Ce e mai bine? Iau din supermarket unde reglementarile sunt mai stricte sau merg pe incredere in capacitatea taranului de a cultiva?
    Nu stiu de ce dar eu nu prea reusesc sa ma lipesc ‘conversational’ de niciun nene sau tanti de la piata. It must be me ;))
    Happy muffin day :)

    • Sara, asa si e. Sunt unii care arunca cu pumnii, foarte periculos. Singura modalitate de a stii sigur ce mananci ar fi sa iei mostre si sa le duci la analiza. Daca nu, te poti orienta dupa produse – eu daca vad ca sunt muscate sau sunt usor batute sau viermi ma bucur, pentru ca vietatile nu se apropie de chimicale in general. In plus, eu fac cumparaturile de la aceeasi piata de 5 ani: ii stiu pe toti ca pe calul breaz. Stiu care sunt intermediarii, stiu care sunt taranii care vin doar in sezon si pe sarite (ca cineva trebuie sa mai si munceasca). Daca vrei, incet-incet gasesti solutii :) Incearca sa cauti oameni saraci cu productie mica – e in general un indicator de mai putine chimicale.

  3. Felicitari pentru articol, Andie, e foarte bun si bine punctat totul. Eu locuiesc de cativa ani in Italia, in afara orasului, la tara, intr-o fosta ferma. Am in jur ferme si vad cum se face agricultura. Vecinii mei au pancarte pe care scrie ca fac agricultura ,,bio”, dar…E un foarte mare ,,dar”, pentru ca folosesc multe substante: ierbicide, contra melcilor de gradina(care aici sunt multi si mananca tot), ingrasaminte etc. In jurul casei am 3 ha de teren(ale proprietarului casei) si cam 300 de maslini, pomi fructiferi. Anul trecut toate maslinele si fructele au fost pline de viermi si au cazut pe jos, inclusiv la vecini. Cat de bio-eco poate fi totul? Pamantul e poluat, aerul e poluat, apa e poluata. Se pot controla norii si ploaia, sa-i teleghidezi si sa vina doar apa curata deasupra plantatiei tale? Poate ca asa ceva ar putea fi posibil in varful unui munte..
    In Romania inca mai sunt fructe, legume si verdeturi curate, fara multe chimicale. Inca nu se face agricultura cu multe chimicale peste tot. Am fost acasa, in Romania, de Pasti. Dumnezeule, ce gust au patrunjelul si morcovolul romanesti! Am fost la padure si am cules leurda, am cumparat de la babutele din piata marar, leustean, patrunjel, urzici, loboda…ce gust fantastic de bun au! In Italia am cules urzici, dar au gust de chimicale, patrunjelul din magazine e fad, nu se compara cu cel romanesc. 1 data pe luna mie imi trimite mama pachet de acasa si-mi trimite branza, sfecla rosie, morcov, telina si verdeturi romanesti, miere, hrean si altele. Toate romanesti, de la tara.
    Nu sunt bio-eco, dar sunt mult mai curate decat ce este pe piata italiana.

    • Gina, exact asa si e. Si eu cand merg in strainatate sunt uimita de lipsa de gust a legumelor bio. De asta nici nu prea cred in ele si cred mai mult intr-o curatare a pamanturilor si o agricultura mai responsabila in general. Noi aici inca suntem norocosi, nici nu ne dam seama cat!

  4. Un articol interesant.Am o remarca pentru care trebuie sa iti scriu:”De ce eu nu sunt inclinata sa cumpar BIO”…pai nu este chiar adevarata partea cu taranii care nu folosesc pesticide, crede-ma, tocmai ei folosesc si problema nu este ca folosesc ci ca folosesc ceea ce nu trebuie, dupa ureche si in cantitati mult mai mari decat normale “pentru a scapa de melci, de rame, de fluturi …etc” ar fi multe de spus la acest subiect dar sunt sigur ca ai inteles. La fel si cu frauda etichetarii, schimbarea trebuie sa fie facuta din interior la exterior, daca aruncam cuvinte fara sa ne documentam nu putem sa pornim schimbarea. Etichetarea produselor bio se face in urma unor controale foarte riguroase iar daca tu stii sau ai vazut un produs etichetat ca fiind bio si nu este ar fi interesant sa ne spui daca ai facut o reclamatie, daca da sunt sigur ca urmarile pentru producator si vanzator au fost unele care te-au surprins.
    Eu nu cred in bio de la bunica. Nu cred pentru ca eu stiu si vad cum face bunica mea agricultura inca de acum 30 de ani cand mergeam la ea in vacante si zilnic legumele si fructele erau stropite pentru “mana”.Erau si sunt mai gustoase decat cele din Turcia, Grecia…dar nu pot spune ca am mancat macar odata bio de la bunica…sau de la un alt vecin al ei.Toate bune.

    • Buna Marian, cred ca pe alocuri ai interpretat putin extensiv ceea ce am vrut sa spun de fapt. Daca citesti cu atentie atat articolul cat si comentariile de mai sus vei vedea ca problema taranilor care arunca pesticide cu pumnul este cat se poate de reala, nu te contrazice absolut nimeni. Insa intre acestia exista si oameni care nu fac asta – eu la acei oameni ma refeream si la procesul cel atat de necesar al identificarii lor. Mi se pare foarte important sa cream o relatie personala cu oamenii de la care ne luam mancarea, daca vrem sa avem incredere in produsele lor sa luam mostre din ele si sa le ducem la analize, etc. Iti garantez ca acesti oameni exista, eu am asemenea cunostinte de la care cumpar de foarte mult timp cu mare incredere.
      In ce priveste etichetarea – te invit sa dai click pe link-ul pe care l-am pus in articol de la ANPC, care arata cum Autoritatea pentru Protectia Consumatorilor, nu eu, a identificat etichetarea frauduloasa si a dat amenzi in acest sens. Dovezile exista, daca nu le crezi te invit sa faci o cerere pe Legea 544 sa ti se raspunda, pentru ca nimic din ce a fost scris in acest articol nu a fost scris din auzite. M-am documentat enorm, am sapat in site-uri si site-uri, am citat covarsitor doar surse guvernamentale si, cand am vrut sa citez din sursa privata, am cautat pe net inclusiv apartenenta site-ului respectiv, membri si actionariat sa vad daca exista alte interese in spatele publicarii informatiei respective. Asta se numeste cercetare, nu aruncat cu vorbe aiurea.
      Vad ca experienta taranului roman o ai, insa sunt curioasa daca ai vizitat vreodata o ferma bio atunci cand face stropirea. In documentarea pentru articol am gasit relatari foarte interesante cu privire la asta. Imi permit sa il citez pe Michael Pollan, autorul Omnivore’s Dilemma si mare sustinator al mancarii organice, intr-un interviu pentru Organic Garden: “Am fost la fermele organice si daca majoritatea consumatorilor de produse organice s-ar duce acolo ar simti ca sunt pur si simplu jecmaniti. (…) Sunt organici pe hartie, nu in spirit.” Intrebat daca sustine mai mult local sau organic, a raspuns asta: “Nu cred mai mult [in mancarea locala]. Sustin mancarea locala pentru ca experienta mea din California imi spune ca local e de obicei organic. Cunosc fermieri care nu sunt certificati organic, dar care sunt de fapt organici, iar eu nu ma agat de o formalitate. Insa daca as cumpara de la supermarket as sustine mai mult mancarea organica, pentru ca nu te poti intalni fata in fata cu fermierul si vedea ce face, astfel incat daca nu te intereseaza pietele locale atunci ai nevoie de organic. Insa daca oamenii ar fi dispusi sa investeasca mai mult timp si sa le placa experienta pietelor locale – pentru ca acolo se ofera mai mult decat doar mancare – atunci fara indoiala local.” Este exact ceea ce sustin si eu.
      De asemenea, poate ai vrea sa stii ca pesticidele care se afla pe lista celor organice permise sunt in continua revizuire si ca exista la nivelul Comisiei Europene un grup de experti care adauga si scoate in mod constant pesticide de pe aceasta lista. Asta inseamna ca au fost si sunt cazuri pentru care Comisia aproba un pesticid timp de 5 ani sa zic, dupa care vine si spune ca de fapt el nu e potrivit pentru agricultura ecologica si il interzice. Dar tu ai mancat cinci ani produse stropite cu asta si ai platit si pret dublu. Intelegi? Lucrurile nu sunt chiar asa alb-negru cum vor unii sa le faca sa para.
      Imi pare rau ca bunica ta face agricultura numai cu pesticide. La mine in curte nu se face, la alti oameni pe care eu ii cunosc personal nu se face. Altii pun pesticide, dar nu pun fara discernamant, ceea ce face ca produsele lor sa nu fie prea diferite de cele bio, dar sa fie mult mai gustoase si mai accesibile ca pret. Pana la urma, fiecare face cum vrea, dar sa o faca in cunostinta de cauza.

  5. Sunt foarte de acord cu tot ce ai scris tu mai sus!!! Am trait cativa ani in Austria si am luat-o razna cu nebunia lor cu bio si eco! Incercam eu sa le mai explic, degeaba cumperi rosii bio daca le cumperi in ianuarie! Nici macar alea ce cresc in tari mai calde nu-s in sezon! Acum traiesc in Grecia, de mai bine de sase ani si aici abia acum a inceput explozia cu produsele astea. Sotul meu lucreaza in domeniul agriculturii, are magazine in care vinde chimicale si fertilizatori etc. De la el stiam ca exista astfel de produse pentru culturile bio si nu am crezut pana nu mi-a aratat! Pana una alta noi incercam foarte mult sa mancam doar chestii care-s in sezon, din fericire Grecia are multe – si asta pe motiv de clima blanda si calda. Mai scap uneori cate o rosie-n salata, de pofta. Dar cica alea din Creta-s de evitat, mustesc de chimicale, doar ca sa creasca repede si sa se vanda cat mai multe…

  6. Am auzit si eu o poveste misto cu profuse bio, de pe langa Arad. Niste “patrioti” descurcareti care aveau pile pe unde trebuie ca sa isi scoata avixul de eco, dar care bineinteles stropeau cultura cu ce nu trebuie, ca doar nu erau prosti sa o lase sa se strice. De ce patrioti? Pentru ca aveau boala pe nenorocitul ala de Italian care venise si cumparase pamant la ei in sat, sa faca si el bio. Dar l-au rezolvat pe micutz: cand si-au stropit lor, au stropit “din gresala” si pe tarlaua vecinului Italian. Si prostul nu avea pile si cand l-au controlat si-a pierdut autorizatia. Deci in concluzie, aia care nu produceau bio si-au pastrat statutul iar ala care chiar se chinuia sa produca bio si-a pierdut-o.

  7. Felicitari pentru articol, se vede ca te-ai documentat foarte mult pe aceasta tema! Cartea “Dilema omnivorului”, pe care am vazut ca ai si citat-o intr-un comentariu, lamureste foarte bine diferenta, produsele eco nu au, in general, un gust mai bun sau mai multi nutrienti atunci cand sunt produse in agricultura intensiva. Intre agricultura eco si cea locala este de preferat cea locala, este mai sustenabila, gustul este mai bun si fructele/legumele au mai multi nutrienti. Intre agricultura intensiva clasica si cea intensiva eco ar castiga cea eco, pentru ca sunt mai putine pesticide. Se poate verifica acest lucru si printr-o metoda empirica, fructele si legumele eco se strica mult mai repede decat cele clasice, de la supermarket. Cu toate astea diferenta de pret nu mi se pare, de cele mai multe ori, justificata.
    Legat de folosirea aditivilor in produse, aici cred ca este o problema de educare a cumparatorilor, nu poti crede ca o supa la plic nu are aditivi doar pentru ca este produs eco. Se fac multe controale in domeniul alimentar si putini risca sa nu treaca toate ingredientele sau sa declare un produs obisnuit ca produs eco. Iarasi, multi au impresia ca eco inseamna sanatos, dar evident ca dulciurile eco sau semipreparatele nu sunt deloc asa. Asadar, atentie la eticheta!
    In alta ordine de idei, cred ca se exagereaza foarte mult cu psihoza legata de pesticide, iar aici recomand o alta carte, “Studiul China”. Beneficiile aduse de consumul de fructe si legume sunt considerate superioare eventualelor minusuri date de pesticide. In plus si aici se fac controale si producatorii se straduiesc sa respecte limitele legale, pentru a putea ramane pe piata. Eu incerc sa cumpar din piete produse de sezon in primul rand pentru ca sunt mai gustoase, dar iau si din supermarket. Singurele produse pe care chiar prefer sa le iau eco sunt citricele, pentru ca cele clasice sunt tratate in general cu imazalil, care are rol de conservare. Limita legala pentru acest pesticid este foarte mare, desi este considerat periculos. Cele eco nu sunt tratate cu imazalil.
    Oricum, contaminantii si pesticidele produc efecte negative prin acumulare, de aceea e bine sa ne hranim cat mai variat. Pestele si fructele de mare, considerate sanatoase, pot contine cantitati relativ crescute de metale, de asta nici nu se recomanda sa mancam in fiecare zi peste sau fructe de mare.
    Mult succes in ceea ce faci si felicitari inca o data!

  8. Felicitări, Andie! Ca de obicei un articol de nota 20! :) Noi cumpărăm în mare parte local și din piață. Dar sunt și legume și fructe importate care ne plac și le cumpărăm, fără să-mi fac gânduri negre: cartofii dulci (tare mult îmi plac), avocado, banane, unele citrice iarna. Astea îmi vin acum în minte, probabil mai sunt și altele. Îmi atrag oamenii atenția că nu sunt sănătoase, sunt poluate… Totuși nu-mi place să exagerez. Fiecare consumă ceea ce dorește. Până la urmă nici merele noastre nu mai sunt atât de bune (am văzut recent un studiu…), decât dacă cunoști producătorul sau le iei din grădina părinților și ai certitudinea că-s ok.
    Referitor la produse eco, unele au preț accesibil. Cumpăr uneori iaurturi eco pt copii: e 2,69 lei cutia mică. Nu mănâncă cantități industriale așa că… În rest, oamenii confundă adesea eco cu natural. Eu de ex. mă uit să fie produsul fără aditivi… Nu mă interesează certificarea.

    Cu drag, o cititoare veche.

  9. Interesant articol, dar si comentariile! Chiar ma miram cum de nu aduce nimeni in discutie “Studiul China”, apoi am gasit si aceasta referinta, caci, daca tot ne intereseaza cum sa mancam cat mai sanatos, cartea aceasta este de baza.
    Chestia cu produsele BIO, ECO, Naturale a luat amploare de cativa ani si la noi in tara, iar ceea ce am remarcat eu este faptul ca – hai sa nu zicem toate – dar majoritatea site-urilor care ne recomanda acest tip de hrana au ajuns sa faca reclame diverselor marci, branduri s.a. asemenea chestii. Iar aici mi s-au ridicat niste semne MARI de intrebare. Poate ca initiatorii au dorit sa ne “informeze”, dar au ajuns sa castige bani din promovarea “unui stil de viata sanatos”. De la a manca raw – crud si sanatos – am ajuns sa folosim deshidratoare, procesoare, mixere care sa nu oxideze, prese de ulei, aparate de facut sucuri minune …. produse care nu sunt deloc ieftine. Speram sa nu vad si pe acest site reclame la diverse aparate care sa ne ajute sa mancam sanatos…. Dar, de fapt fiecare are interesele lui in a promova ceva. Nu sugerez nimic, era o constatare.
    Referitor la articolul de mai sus, da, mi se pare logic sa nu mai avem incredere in ceea ce ni se spune, ceea ce este etichetat ca fiind perfect sigur si sanatos. Eu am o mica gradina, in care incerc sa imi produc cateva legume “sanatoase”. Am pus ghilimele pt ca este doar o utopie. Anul acesta am pus de 3 ori semintele pt morcovi!!!!! Si abia au iesit cativa! De ce? Pt ca daca nu dai cu chimicale, nu poti scapa de daunatorii din pamant. Eu nu pun, dar eu NU VAND!!!! Imi permit sa mananc 50 de morcovi curati, dar cine traieste din vanzarea lor, nu poate trai doar cu atat! Este un paradox, dar oamenii au nevoie de bani, iar banii nu se fac cu cateva produse, chiar daca le vinzi la preturi exorbitante.
    Un domn spunea intr-un comentariu, mai sus, ca se uita pe ETICHETA produsului. Este tot ce putem sa facem si sa speram ca macar acolo sunt corecti! Nici eu nu caut certificatul ECO sau BIO – chestia cu produs natural mi se pare o gluma proasta!-, cumpar dupa ingredientele scrise! Evit supermarketurile, dar nu pt ca ar avea produse chimice; pur si simplu nu au gust. Dar nici nu am incredere 100% in taranii din piete, chiar si cei care isi produc singuri marfa. De ce? Din simplul motiv ca toti care ajung cu marfa pe raft isi trateaza chimic pamantul si plantele. Altfel nu au recolte pt piata! Spuneai de ingrasaminte naturale, gen balegar. Am cautat sa cumpar din sat MACAR o caruta, caci eu nu am animale…. si … surpriza. NU AM GASIT! Motivul? Taranii nu prea mai au vaci. Inca ma amuza raspunsul primit de la un vecin: “Vecina, si eu imi cumpar laptele de la magazin, ca e mai ieftin”. Nu e de ras, dar nu ma pot abtine!
    Oricum, fiecare alege sa manance atat cat il tine punga sau cat este informat!
    O zi buna si frumoasa tuturor.

  10. P.S.
    Trebuia sa incep cu asta! Scuze!
    Imi plac retetele si modul de prezentare! Este blogul pe care il citesc cel mai des! Felicitari!

  11. Buna, de curand la controlul financiar al unei culturi de mure facuta prin fonduri Europene s-au observat pe jos folii pe care producatorul le pune pentru a stropi doar fructele si nu si solul. Solul ramane “bio” iar fructele sunt imbalsamate. Din cate stiu se testeaza doar solul, fructele nu. Are cineva detalii?

    • Vai de capul meu ce mai inventeaza astia. Dar sincer, din cate stiu analize se fac si la produse nu numai la sol.

  12. Spune-ne si noua unde sunt taranii care nu pun chimicale pe legume pentru ca eu stiu numai tarani care pun cu sacul chiar si pe legumele pe care le mananca ei. E nerealist articolul tau .

    • Claudia, eu cunosc mai multi de la care si cumpar, inclusiv in piata, dar pe acelea ti le vand doar daca iti formezi o relatie personala cu ei. Doar pentru ca tu nu cunosti, nu inseamna ca ei nu exista. Sunt convinsa ca daca ai avea o preopcupare reala in acest sens, i-ai descoperi pana la urma.

  13. Buna,Andie! Iti multumesc pentru felul atat de…corect si obiectiv in care ne prezinti “ceea ce consumam”. Cu acest articol m-ai reimpulsionat spre a-mi crea propria gradina din care sa fiu sigura 100% ca nu aplic pesticide,fertilizatori,etc.. Scopul meu este sa traim sanatos,nu sa murim sanatosi,cum se exprima cineva . Solul este asa cum este,solutia este sa ne preocupe real evitarea pe cat posibil a infestarii lui,apoi,sa ne implicam direct in a ne produce hrana. Numai bine va doresc!

    • Anaky, multumesc! Iti doresc mult succes in incercarea ta, mi se pare cea mai inteleapta in vremurile pe care le traim. Cred ca va fi si foarte implinitoare. La multi ani in noul An!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.