Transilvania Gastronomica

M-am reindragostit de Sibiu. Pe vremea studentiei mele, adica la inceputul anilor 2000, Sibiul era naspa: era gri, era deprimant, era nedezvoltat, era urat, ce sa mai, abia asteptam sa imi termin studiile si sa o intind in lumea larga. Multi ani nu l-am vizitat desi verisorii si prietenii mei imi spuneau ca s-a schimbat foarte mult, ca au aparut investitiile, ca e dezvoltat si infloritor. Ei bine, cand in sfarsit am pus din nou piciorul in Sibiu in scopuri turistice trebuie sa va spun ca mi-a picat falca!!! Mai ca nu am mai recunoscut locurile altadata atat de familiare, mai ca nu mi-a venit sa cred cum putea sa arate orasul: renovat, ingrijit, colorat, vibrant, plin de viata si oportunitati. Cum sa va zic, o Praga sau o Budapesta in miniatura, o bijuterie de oras cum nu prea cred sa mai existe prin Romania. (pregatiti-va. urmeaza un set de crappy pics facute cu iPhone-ul)

Am stat trei zile in zona Sibiului si a Marginimii (salba de sate din jurul orasului, faimoasa pentru branza si lactatele de oaie care se vand peste tot prin Bucuresti) la invitatia lui Cristi de la Asociatia My Transilvania si va jur ca au fost trei zile magice. Am tinut-o numai in brunch-uri si mancare buna si cu aceasta minunata ocazie am pus inapoi cele 3 kg pe care abia le slabisem, ce pana mea.

Rasinari

Prima oprire a fost la familia Badiu, in Rasinari, satul lui Cioran si Goga (habar n-aveam, spre rusinea mea!), unde am participat la un festin al branzei iar dl. Badiu a fost suficient de amabil incat sa ne povesteasca pe indelete cum sa recunoastem branza de oaie adevarata de cea falsificata: luam o bucata mica intre degete, o frecam, iar ea trebuie sa fie cremoasa si untoasa si sa se intinda, aproape ca un unt. Culoarea ei trebuie sa fie mereu galbuie, caci daca e alba miroase a… vaca :) Ne-a vorbit mult, atat din experienta lui de oier cat si de profesor la Institutul Alimentar din Sibiu, si mi s-a confirmat inca o data ca secretul vietii lungi si sanatoase este mancarea cat mai putin procesata, cat mai naturala, sezoniera, locala, you know the drill. Plus aerul tata, ca ce aer e in Rasinari! Dl. Badiu mi-a confirmat faptul ca pot sa continui sa imi produc singura Brie de Bucuresti la mine in frigider, atata timp cat las bucata de branza naturala intr-o cutie bine inchisa ermetic. Tot el ne-a zis cateva chestii care mi se par super important de stiut:

• vitele tinute in captivitate in grajduri in ferme, care nu ies la plimbare, sunt predispuse la a face E-coli si alte bacterii daunatoare, de aceea in cazul laptelui produs de ele pasteurizarea e esentiala. Din pacate pasteurizarea distruge bacteriile bune si practic ne lasa cu o apa chioara colorata in alb pe care o mancam pe post de lapte.
• Pasteurizarea e si motivul pentru care cresc atat de mult intolerantele la lactoza, pentru ca, disparand bacteriile bune care ajuta la digestia lactatelor, adultii sunt lasati neajutorati in fata cazeinei din lapte.
• daca gasim un taran in care sa avem incredere, e ORICAND de preferat sa luam lactate de la el, nepasteurizate, intrucat sunt foarte sanatoase. Spunea tot el ca E-coli e putin probabil sa apara la tarani, pentru ca ei, spre deosebire de marile ferme, isi lasa vitele libere la pascut + nu tin laptele in grajd (imediat dupa mulgere il baga in casa sau in locuri speciale de depozitare, deci nu are cand sa se contamineze.

Ilimbav

La Ferma Bio din Ilimbav am avut parte de experienta unui adevarat brunch Transilvan! Oamenii astia organizeaza in fiecare week-end un brunch numai cu produse din gospodaria lor, cu trei feluri (aperitiv, gratar, desert), la care mananci pana lesini. La aperitiv eu am spart avioane: rosii, salata de vinete, branzeturi, placinta cu varza, you name it. Gratarul l-am sarit cu gratie, dar am prestat cartofii veniti la garnitura cu o salata de varza copioasa iar la final aproape ca nici nu m-am mai putut atinge de cele trei tipuri de placinte de casa, siropuri sau alcoale. Toate astea in decorul superb al dealurilor inconjuratoare, in curtea cu baloti de fan (pe care am si transformat-o intr-o masa improvizata), in aerul curat si bun al livezii… bai cat de misto a fost! Nu inteleg, nu inteleg de ce nu se face in fiecare sat din Romania asa ceva! Pretul unui bilet este de 75 lei si e experienta ideala pe care sa o ai alaturi de familie, in special de cei mici care stateau pe iarba, se jucau in natura, mai puneau mana pe un animal, etc. Era plin de masini la intrarea in ferma, sibieni, straini, bucuresteni, toate felurile de oameni se inghesuiau acolo pana nu mai erau locuri. De ce, de ce nu se intampla asta peste tot??

Piata Transilvania din Sibiu

Alta suferinta a inimii mele. In fiecare sambata, in fata Salii Transilvania, chiar langa facultatea mea (ca sa vezi!), se face Piata Transilvania in care vin numai producatori locali (au indicat numele PFA-ului, producatorului, etc.). Bai tata, ce mi-au putut vedea ochii acolo… paine cu cartofi (oare de ce noi in Bucuresti mancam acele rahaturi pe bat numite franzele??), legume de curte, carne, prajituri de casa, branzeturi de toate felurile (oh viata mea!!), ciuperci salbatice, fructe de padure, dulceturi, DE TOATE! Era sa fac apoplexie de ciuda! Piata asa nu se gaseste in Bucuresti, din pacate, nici macar Oborul (nu ma refer la varietate, ma refer la calitatea produselor), ce sa mai, suferinta maxima si respect pentru fratii sibieni care au pe ce pune mana.

Cisnadioara

Ei… aici mi-a ramas inima. Am ajuns la Cisnadioara pe inserat, fix in Golden Hour, cand toate dealurile alea cantau de frumusete. Era o liniste, o pace, o impacare sufleteasca de nedescris. Ne-am petrecut seara pe terasa unei case vechi, unde chef-ul de la Syndicat Gourmet ne-a luat graiul cu cateva preparate de exceptie: unt frecat cu macris, bulz reinterpretat sub forma ravioli de malai cu ou, supa crema de hrean si sfecla (amagad!), ceva miel pentru omnivori si … negresa fara zahar cu sfecla si inghetata fara zahar din fructe de padure!!!! Bai tata! Ce mancare am putut sa bag in mine, ce bijuterie avem in zona Sibiului si cat de putin o apreciem.

Dar asta se poate schimba. In perioada 1-4 septembrie are loc la Sibiu festivalul Transilvania Gastronomica, care, zic organizatorii: “susține și încurajează creșterea comunității celor care apreciază și promovează cultura gastronomică autentică din sudul Transilvaniei, adică consumă produse locale. Astfel, credem noi, putem păstra și celebra diversitatea culturală foarte bogată care se regăsește în produsele și rețetele locale. Experimentele noastre culinare se adresează atât publicului larg și curios cât și specialiștilor.”

In cuvintele mele: mergeti la Sibiu intre 1-4 septembrie si mancati pana crapati mancare buna si sanatoasa produsa de ultimii oameni care se mai zbat pentru traditiile noastre romanesti, care mai respecta mestesuguri, retete, gust. GO! Daca ar fi asta in Provence sau in Italia toata lumea ar fi lesinata, insa va spun, nu suntem cu nimic mai prejos. Gasiti mai jos programul festivalului si va indemn inca o data sa mergeti ca sa ii sustinem pe oamenii astia care fac niste chestii absolut remarcabile, se zbat tot pentru noi pana la urma, pentru copiii nostri.

Mi-am lasat putin din inima la Sibiu si m-am hotarat sa ma intorc cu prima ocazie, poate chiar sa ma si intorc sa locuiesc acolo, cine stie?

Love and traditions!