Printre obiceiurile nesanatoase pe care inca le nutresc se numara si acela de a manca multa sare. Imi place atat de mult, incat uneori o mananc goala, pe paine (oh yeah, take out the big guns and shoot me). De curand am aflat, cu multa uimire, ca sarea mea cea de toate zilele incearca sa ma omoare nu atat prin proprietatile inerente, cat prin antiaglomerantul E536 (ferocianura de potasiu). Da, cianura in sare, obligatorie prin lege, folosita din 2002 de catre toti producatorii in Romania. In cantitati mai mari, e otrava curata. In cantitati mai mici, dez-aglomereaza planeta de populatia de pofticiosi, incet, dar sigur.
Si pentru ca obiectul postului meu nu este sa va plictisesc cu o alta amenintare globala izvorata dintr-o conspiratie mondiala a fortelor oculte (you might as well google that, if you’re interested), ci sa atrag atentia cu privire la modalitati de a manca mai bine si mai sanatos, va rog pe aceasta cale sa va faceti o favoare, sa mergeti in bucatarie si sa va aruncati sarea din dulapior direct la cosul de gunoi.
Apoi, ca niste copii cuminti ce sunteti, sa mergeti la un plafar, sau magazin naturist, sau chiar la supermarket, si sa cereti sare marina: uitati-va frumos pe eticheta sa nu contina antiaglomerant sau E536 si gata. Eu mi-am luat de la Mega 1 kg, produs de SanoVita Rm. Valcea (yey, patriotism local!) si m-a costat 4 lei. Un pas mic pentru omenire, un pas enorm pentru mine.
Hugs hugs now,
Andie
