Paine cu in si faina integrala si mituri daramate despre torturile cu fondant

Aseara am constatat ca am ramas fara paine si tare mi-a fost pofta de una proaspata. Am vrut ceva simplu si bun, asa ca am incropit repede o paine cu seminte de in si faina integrala. Intrucat am cuptor cu gaz, clasic, fara nimic special in el, am ales sa pun inauntru inca din faza de preincalzire o tava cu apa, pentru a genera aburi si crea un mediu umed si prietenos pentru painica.

Ingrediente

500 g faina (250 alba, 250 integrala)

300 ml apa calda

1 plic drojdie uscata (7 g)

1 lingura generoasa de miere

1 praf de sare

3 linguri seminte de in

1. In cana cu apa calda topim mierea si adaugam drojdia. Lasam la crescut cam 10 minute.

2. Intre timp, strecuram faina si sarea intr-un bol mare si facem o gaura in mijloc. Cand drojdia a crescut, adaugam amestecul peste faina si mestescam usor pana obtinem o coca, pe care o framantam aproximativ 10 minute, sa dam o sansa glutenului sa actioneze :) Eu o si trantesc de masa de vreo 50 ori inainte, sa prinda aer si avant :)

3. Acoperim cu un servet si dam la crescut in loc cald si ferit de curent 1.5 – 2 h sau pana isi dubleaza volumul.

4. Cand e gata, dam drumul la cuptor, sa-l preincalzim, apoi mai luam coca crescuta inca 2-3 minute la framantat pana devine elastica si cuminte; o asezam in tava unsa cu ulei, si o mai lasam la crescut vreo juma de ora, apoi dam la copt.

Eu coc painea la foc mic, pentru ca nu-mi place sa se arda pe fund. Mirosul si culoarea painii va vor spune cand e gata :) A mea a iesit frageda, cu coaja subtire si imbietoare; am mancat-o calda.

* * *

Acuma sa va spun de ce sunt trista. Tot aseara am dat intamplator peste un blog romanesc cu torturi cu fondant si decoratiuni aferente. La prima vedere am ramas socata de perfectiunea si arta decoratiunilor, si am vrut sa ma tarasc in genunchi in fata autoarei, numa’ sa-mi spuna si mie cum face pasta de zahar (fondantul) atat de fin, lucios si usor de modelat, cum reuseste sa sclupteze forme perfecte si, mai ales, cum reuseste sa coloreze fondantul in rosu si negru perfect. Daca ati lucrat vreodata cu pasta de zahar facuta in casa, atunci stiti ca cele enumerate mai sus sunt principalele provocari de care va veti lovi: fondant casant, greu de modelat, care se intareste usor, imposibilitatea obtinerii nuantelor de negru si rosu, imperfectiunea detaliilor in cazul figurinelor modelate manual, etc.

La o privire mai atenta (da, devin compulsiv obsesiva cand imi place ceva), am facut o descoperire care m-a facut sa cad de la etajul 150 al turnului meu cu vise despre stapanirea perfecta a decorarii torturilor. Ca sa intelegeti, eu pana acum am pornit de la premisa ca doua maini talentate si multa rabdare sunt suficiente pentru a realiza orice tort, orice model. Ce dezamagire crunta.

Doamna respectiva are acasa intreg magazinul Wilton, plus un Kitchen Aid. Pentru cine nu stie, Wilton este producatorul american de instrumente si accesorii pentru decorarea cu fondant/martipan, iar KA este cel mai puternic mixer de masa creat eva’. Practic, cu aceste instrumente si doua saptamani de training pe YouTube, oricare gospodina cu oarecare inclinatie spre gatit poate realiza tortul perfect. De ce spun asta? Sa vedem.

In primul rand, fondantul folosit pentru figurine si alte decoruri este intotdeauna cumparat, sau este folosita gumpaste (tot un fondant, dar care are ca ingredient secret GUMTEX, o guma elastica), ceea ce presupune din start o materie prima de calitate superioara, mult mai usor de modelat, cu efecte estetice remarcabile. Acelasi lucru este valabil si pentru fondantul rosu sau negru. Figurinele sunt realizate folosind matrite (in care impingi bila de fondant si scoti figurina), pentru modelat o cutie speciala cu instrumente, pentru flori si frunze exista o mie de decupatoare, pentru imprimeuri exista alte texturi sau sucitoare cu model, etc. etc. Pana si pentru mutat tortul exista o spatula speciala (link-urile sunt cu titlu exemplificativ, nu este vb de reclama).

Desi nu contest ca lucruri minunate se pot realiza si manual, trebuie sa recunosc ca exista o limita (inclusiv psihica, daca vreti) pana la care se poate ajunge doar asa, cu home-hand-made. Perfectiunea pe care o vedeti in torturile de pe net este una ce are ca temei nu atat indemanarea, cat dotarea tehnica. Nu va spun asta pentru a minimiza munca, efortul sau talentul celor care folosesc aceste instrumente, sau pentru a argumenta impotriva folosirii lor. Din contra. Vreau doar sa impartasesc cu voi doua idei:

1. Perfectiunea in decorarea cu fondant se atinge doar cu ajutorul “automatizarii”, in care trebuie sa faceti investitii financiare solide, de ordinul zecilor de milioane;

2. Daca aveti asigurata baza dotarilor de mai sus si o legatura solida la internet, in cel mai scurt timp oricare dintre voi poate deveni maestru.

Imi doresc mult sa ma contraziceti, imi doresc mult sa gasesc intre voi un om cu o creativitate si un talent atat de mare incat sa imi poata dovedi contrariul, sa imi poata dovedi ca omul e mai puternic decat masina. Dar poate ca cer prea mult de la un tort cu fondant… :)

Love and a cup of hot tea for me,

Andie

Aseara am constatat ca am ramas fara paine si tare mi-a fost pofta de una proaspata. Am vrut ceva simplu si bun, asa ca am incropit repede o paine cu seminte de in si faina integrala. Intrucat am cuptor cu gaz, clasic, fara nimic special in el, am ales sa pun inauntru inca din faza de preincalzire o tava cu apa, pentru a genera aburi si crea un mediu umed si prietenos pentru painica.

Ingrediente

500 g faina (250 alba, 250 integrala)

300 ml apa calda

1 plic drojdie uscata (7 g)

1 lingura generoasa de miere

1 praf de sare

3 linguri seminte de in

1. In cana cu apa calda topim mierea si adaugam drojdia. Lasam la crescut cam 10 minute.

2. Intre timp, strecuram faina si sarea intr-un bol mare si facem o gaura in mijloc. Cand drojdia a crescut, adaugam amestecul peste faina si mestescam usor pana obtinem o coca, pe care o framantam aproximativ 10 minute, sa dam o sansa glutenului sa actioneze :) Eu o si trantesc de masa de vreo 50 ori inainte, sa prinda aer si avant :)

3. Acoperim cu un servet si dam la crescut in loc cald si ferit de curent 1.5 – 2 h sau pana isi dubleaza volumul.

4. Cand e gata, dam drumul la cuptor, sa-l preincalzim, apoi mai luam coca crescuta inca 2-3 minute la framantat pana devine elastica si cuminte; o asezam in tava unsa cu ulei, si o mai lasam la crescut vreo juma de ora, apoi dam la copt.

Eu coc painea la foc mic, pentru ca nu-mi place sa se arda pe fund. Mirosul si culoarea painii va vor spune cand e gata :) A mea a iesit frageda, cu coaja subtire si imbietoare; am mancat-o calda.

* * *

Acuma sa va spun de ce sunt trista. Tot aseara am dat intamplator peste un blog romanesc cu torturi cu fondant si decoratiuni aferente. La prima vedere am ramas socata de perfectiunea si arta decoratiunilor, si am vrut sa ma tarasc in genunchi in fata autoarei, numa’ sa-mi spuna si mie cum face pasta de zahar (fondantul) atat de fin, lucios si usor de modelat, cum reuseste sa sclupteze forme perfecte si, mai ales, cum reuseste sa coloreze fondantul in rosu si negru perfect. Daca ati lucrat vreodata cu pasta de zahar facuta in casa, atunci stiti ca cele enumerate mai sus sunt principalele provocari de care va veti lovi: fondant casant, greu de modelat, care se intareste usor, imposibilitatea obtinerii nuantelor de negru si rosu, imperfectiunea detaliilor in cazul figurinelor modelate manual, etc.

La o privire mai atenta (da, devin compulsiv obsesiva cand imi place ceva), am facut o descoperire care m-a facut sa cad de la etajul 150 al turnului meu cu vise despre stapanirea perfecta a decorarii torturilor. Ca sa intelegeti, eu pana acum am pornit de la premisa ca doua maini talentate si multa rabdare sunt suficiente pentru a realiza orice tort, orice model. Ce dezamagire crunta.

Doamna respectiva are acasa intreg magazinul Wilton, plus un Kitchen Aid. Pentru cine nu stie, Wilton este producatorul american de instrumente si accesorii pentru decorarea cu fondant/martipan, iar KA este cel mai puternic mixer de masa creat eva’. Practic, cu aceste instrumente si doua saptamani de training pe YouTube, oricare gospodina cu oarecare inclinatie spre gatit poate realiza tortul perfect. De ce spun asta? Sa vedem.

In primul rand, fondantul folosit pentru figurine si alte decoruri este intotdeauna cumparat, sau este folosita gumpaste (tot un fondant, dar care are ca ingredient secret GUMTEX, o guma elastica), ceea ce presupune din start o materie prima de calitate superioara, mult mai usor de modelat, cu efecte estetice remarcabile. Acelasi lucru este valabil si pentru fondantul rosu sau negru. Figurinele sunt realizate folosind matrite (in care impingi bila de fondant si scoti figurina), pentru modelat o cutie speciala cu instrumente, pentru flori si frunze exista o mie de decupatoare, pentru imprimeuri exista alte texturi sau sucitoare cu model, etc. etc. Pana si pentru mutat tortul exista o spatula speciala (link-urile sunt cu titlu exemplificativ, nu este vb de reclama).

Desi nu contest ca lucruri minunate se pot realiza si manual, trebuie sa recunosc ca exista o limita (inclusiv psihica, daca vreti) pana la care se poate ajunge doar asa, cu home-hand-made. Perfectiunea pe care o vedeti in torturile de pe net este una ce are ca temei nu atat indemanarea, cat dotarea tehnica. Nu va spun asta pentru a minimiza munca, efortul sau talentul celor care folosesc aceste instrumente, sau pentru a argumenta impotriva folosirii lor. Din contra. Vreau doar sa impartasesc cu voi doua idei:

1. Perfectiunea in decorarea cu fondant se atinge doar cu ajutorul “automatizarii”, in care trebuie sa faceti investitii financiare solide, de ordinul zecilor de milioane;

2. Daca aveti asigurata baza dotarilor de mai sus si o legatura solida la internet, in cel mai scurt timp oricare dintre voi poate deveni maestru.

Imi doresc mult sa ma contraziceti, imi doresc mult sa gasesc intre voi un om cu o creativitate si un talent atat de mare incat sa imi poata dovedi contrariul, sa imi poata dovedi ca omul e mai puternic decat masina. Dar poate ca cer prea mult de la un tort cu fondant… :)

Love and a cup of hot tea for me,

Andie

Aseara am constatat ca am ramas fara paine si tare mi-a fost pofta de una proaspata. Am vrut ceva simplu si bun, asa ca am incropit repede o paine cu seminte de in si faina integrala. Intrucat am cuptor cu gaz, clasic, fara nimic special in el, am ales sa pun inauntru inca din faza de preincalzire o tava cu apa, pentru a genera aburi si crea un mediu umed si prietenos pentru painica.

Ingrediente

500 g faina (250 alba, 250 integrala)

300 ml apa calda

1 plic drojdie uscata (7 g)

1 lingura generoasa de miere

1 praf de sare

3 linguri seminte de in

1. In cana cu apa calda topim mierea si adaugam drojdia. Lasam la crescut cam 10 minute.

2. Intre timp, strecuram faina si sarea intr-un bol mare si facem o gaura in mijloc. Cand drojdia a crescut, adaugam amestecul peste faina si mestescam usor pana obtinem o coca, pe care o framantam aproximativ 10 minute, sa dam o sansa glutenului sa actioneze :) Eu o si trantesc de masa de vreo 50 ori inainte, sa prinda aer si avant :)

3. Acoperim cu un servet si dam la crescut in loc cald si ferit de curent 1.5 – 2 h sau pana isi dubleaza volumul.

4. Cand e gata, dam drumul la cuptor, sa-l preincalzim, apoi mai luam coca crescuta inca 2-3 minute la framantat pana devine elastica si cuminte; o asezam in tava unsa cu ulei, si o mai lasam la crescut vreo juma de ora, apoi dam la copt.

Eu coc painea la foc mic, pentru ca nu-mi place sa se arda pe fund. Mirosul si culoarea painii va vor spune cand e gata :) A mea a iesit frageda, cu coaja subtire si imbietoare; am mancat-o calda.

* * *

Acuma sa va spun de ce sunt trista. Tot aseara am dat intamplator peste un blog romanesc cu torturi cu fondant si decoratiuni aferente. La prima vedere am ramas socata de perfectiunea si arta decoratiunilor, si am vrut sa ma tarasc in genunchi in fata autoarei, numa’ sa-mi spuna si mie cum face pasta de zahar (fondantul) atat de fin, lucios si usor de modelat, cum reuseste sa sclupteze forme perfecte si, mai ales, cum reuseste sa coloreze fondantul in rosu si negru perfect. Daca ati lucrat vreodata cu pasta de zahar facuta in casa, atunci stiti ca cele enumerate mai sus sunt principalele provocari de care va veti lovi: fondant casant, greu de modelat, care se intareste usor, imposibilitatea obtinerii nuantelor de negru si rosu, imperfectiunea detaliilor in cazul figurinelor modelate manual, etc.

La o privire mai atenta (da, devin compulsiv obsesiva cand imi place ceva), am facut o descoperire care m-a facut sa cad de la etajul 150 al turnului meu cu vise despre stapanirea perfecta a decorarii torturilor. Ca sa intelegeti, eu pana acum am pornit de la premisa ca doua maini talentate si multa rabdare sunt suficiente pentru a realiza orice tort, orice model. Ce dezamagire crunta.

Doamna respectiva are acasa intreg magazinul Wilton, plus un Kitchen Aid. Pentru cine nu stie, Wilton este producatorul american de instrumente si accesorii pentru decorarea cu fondant/martipan, iar KA este cel mai puternic mixer de masa creat eva’. Practic, cu aceste instrumente si doua saptamani de training pe YouTube, oricare gospodina cu oarecare inclinatie spre gatit poate realiza tortul perfect. De ce spun asta? Sa vedem.

In primul rand, fondantul folosit pentru figurine si alte decoruri este intotdeauna cumparat, sau este folosita gumpaste (tot un fondant, dar care are ca ingredient secret GUMTEX, o guma elastica), ceea ce presupune din start o materie prima de calitate superioara, mult mai usor de modelat, cu efecte estetice remarcabile. Acelasi lucru este valabil si pentru fondantul rosu sau negru. Figurinele sunt realizate folosind matrite (in care impingi bila de fondant si scoti figurina), pentru modelat o cutie speciala cu instrumente, pentru flori si frunze exista o mie de decupatoare, pentru imprimeuri exista alte texturi sau sucitoare cu model, etc. etc. Pana si pentru mutat tortul exista o spatula speciala (link-urile sunt cu titlu exemplificativ, nu este vb de reclama).

Desi nu contest ca lucruri minunate se pot realiza si manual, trebuie sa recunosc ca exista o limita (inclusiv psihica, daca vreti) pana la care se poate ajunge doar asa, cu home-hand-made. Perfectiunea pe care o vedeti in torturile de pe net este una ce are ca temei nu atat indemanarea, cat dotarea tehnica. Nu va spun asta pentru a minimiza munca, efortul sau talentul celor care folosesc aceste instrumente, sau pentru a argumenta impotriva folosirii lor. Din contra. Vreau doar sa impartasesc cu voi doua idei:

1. Perfectiunea in decorarea cu fondant se atinge doar cu ajutorul “automatizarii”, in care trebuie sa faceti investitii financiare solide, de ordinul zecilor de milioane;

2. Daca aveti asigurata baza dotarilor de mai sus si o legatura solida la internet, in cel mai scurt timp oricare dintre voi poate deveni maestru.

Imi doresc mult sa ma contraziceti, imi doresc mult sa gasesc intre voi un om cu o creativitate si un talent atat de mare incat sa imi poata dovedi contrariul, sa imi poata dovedi ca omul e mai puternic decat masina. Dar poate ca cer prea mult de la un tort cu fondant… :)

Love and a cup of hot tea for me,

Andie