Foarte multi dintre voi mi-ati cerut sa scriu articole despre fotografie. Despre cum fac pozele mele, ce kit folosesc, sa dau tips and tricks pentru poze cu mancare reusite. Va spun cu mana pe inima ca pana acum m-am ferit sa dau sfaturi in aceasta materie ca necuratul de tamaie, pentru ca … eu nu sunt un fotograf cu scoala, nu sunt nici macar un fotograf autodidact cu o cunoastere tehnica solida si atotcuprinzatoare. Experienta mea de invatare a fost organica, intuitiva si foarte personala, de aceea nu am toate cuvintele si explicatiile la mine atunci cand vine vorba de procesul de fotografiere. Sa ma iertati, deci, si sa acceptati acest articol ca pe o confesiune pe care o fac dupa mai bine de patru ani de practica a acestei minunate arte.
Despre kit-ul meu (body + obiective + accesorii)
Am inceput sa fotografiez mancarea cu telefonul. Apoi cu o compacta trista. Le-am facut pe toate: poze la bec ambiental, poze cu blitzul direct peste mancare, macro pe textura mancarii de nu-ti mai dadeai seama despre ce e vorba, puncte de statie complet aiurea care deformau obiectul pozat, si, peste toate, domnea suprema orice lipsa de constientizare a modului in care trebuie incadrata mancarea. Si toate, absolut toate, mi se pareau arta. Cum faceam cate o poza noua, aveam senzatia ca “m-am depasit” si ma uitam la ea cu mandrie minute intregi. Trist, dar adevarat.
Dupa mai bine de un an mi-am luat primul DSLR, un Nikon D5000 pe care il am si in prezent – un refurbished adus din State cu un obiectiv de kit (18-55) tot refurbished. Saltul calitativ pe care l-am vazut atunci a fost fantastic, pentru prima oara aveam si eu poze cu DOF (in care obiectul interesului meu era separat de fundal si iesea frumos in evidenta). Strategia mea a fost intotdeauna sa nu imi cumpar echipament sau accesorii pana 1. nu sunt sigura ca am 100% nevoie de ele si 2. pana nu am scos si untul din ce aveam pana atunci. Zis si facut.
Am inceput sa fac poze cu noul meu DSLR si, desi eram incantata de diferenta, pozele mele aratau inca foarte prost. Nu aveau lumina suficienta si parca nu erau nici destul de clare. Asa am aflat ca exista obiective mai luminoase (care pot sa deschida mai mult diafragma, sau, cu alte cuvinte, care au un numar f cat mai mic – f 2.8, f 1.4) si obiective mai putin luminoase, cum era 18-55-ul meu pe care nu prea puteam sa-l scot din f 4-5. Dupa destul de mult timp de chinuiala, am facut unul din pasii care mi-a schimbat cu totul si cu totul modul de a fotografia: mi-am luat un trepied. Un ieftinache trist, care mi s-a stricat destul de repede, dar din fericire era inca in garantie – asa ca cei de la F64 mi l-au schimbat cat ai clipi si de atunci tot pe el il folosesc, desi imi dau seama ca pentru fotografia pe care o fac eu mult mai degraba am nevoie de un trepied solid cu pozitionare pe orizontala si picioare independente (ca sa nu iti intre picioarele in cadru si sa poti face cadre de sus). Pana la Craciun sau urmatoarea aniversare mai e :)
Din punctul meu de vedere, trepiedul este esential in fotografia de produs/mancare, mai ales daca ai maini care iti tremura sau pe care esti nesigur. Pe langa faptul ca ofera stabilizarea imaginii, trepiedul mai face o chestie esentiala: atunci cand lumina e putina, iti permite sa faci poze luminoase prin marirea timpului de expunere. Desi acest articol nu urmareste sa va invete relatia de baza dintre cele trei mari elemente – ISO, viteza obturatorului si deschiderea diafragmei – cateva cuvinte tot trebuie sa spun (o voi face intr-un limbaj foarte accesibil, foarte … babesc, ca sa inteleaga aproape oricine citeste).
ISO este sensibilitatea filmului la lumina (desi noi acum tragem digital, dar e asa, o emulatie). Cu cat ISO este mai mic (100 – 200) pozele vor avea mai putin noise (purici) dar si mai putine detalii in umbra; cu cat ISO este mai mare, cu atat avem mai mult noise dar mai multe detalii in umbre. Atunci cand faceti poze inauntru sau e foarte intunecat afara e posibil sa vreti sa cresteti ISO ca sa se vada ceva in poza, si nu un ecran negru :)
Viteza obturatorului (shutter speed) este timpul cat sta deschisa diafragma. Poate sa fie o secunda, daca vreti sa surprindeti lumini difuze pe timp de noapte, sau poate sa fie 1/500 daca vreti sa surprindeti stropi de apa in aer sau un sportiv care sare, cu mare claritate.
Diafragma (aperture) este “irisul” obiectivului foto. Daca scoateti capacul si va uitati in obiectiv veti vedea in mijlocul lui o gaura ce poate fi mai mica sau mai mare (deschiderea diafragmei). Cu cat diafragma este mai deschisa (f mai mic – f 1.4, f 2.8) cu atat va intra mai multa lumina in obiectiv si pozele vor fi luminoase, cu cat ea este mai inchisa (f mare – f 8-11) cu atat va intra mai putina lumina si poza va fi mai intunecoasa dar, atentie!, mai clara in toate detaliile. De ce? Pentru ca de deschiderea diafragmei depinde un alt efect: DOF-ul (depth of field) sau profunzimea de camp. Adica acea parte din fotografie care este clara, ale carei detalii se vad bine, care nu este in ceata. Cu cat diafragma este mai deschisa (f mic), cu atat aceasta portiune de claritate in fotografie va fi mai mica; cu cat diafragma este mai inchisa (f mare) cu atat portiunea de claritate e mai mare.
E foarte important sa stapanim foarte bine aceste trei elemente, pentru ca de ele depinde totul: nu vom putea realiza efectele pe care le dorim (izolarea unui cupcake de fundal sau fotografierea unei mese de sus, in care sa se vada clar toate colturile) daca nu stim sa le combinam intre ele astfel incat sa obtinem poze expuse corect.
Aparitia trepiedului mi-a permis sa pot face poze cu diafragma inchisa (ca sa am claritate in toata poza), cu ISO mic (ca sa nu am noise) dar cu viteza obturatorului mica (1 secunda and such). Astfel, chiar si cand nu aveam lumina prea buna, puteam obtine orice efect imi doream. Astea sunt motivele pentru care consider ca un trepied nu poate lipsi din kitul unui fotograf de food.
Insa saltul cel mai mare l-am avut atunci cand mi-am luat primul obiectiv prime: un Nikkor 35 mm fix. Am ezitat foarte mult intre obiectivul asta si un Nikkor 50 mm fix, dar am optat pentru 35 pentru ca era mai wide, adica imi permitea sa am in cadru mai multe elemente decat 50-ul. Daca voiam sa fac focus pe un anumit element, puteam oricand sa fac un pas in fata si sa obtin acelasi efect ca la 50, pe cand cu 50-ul nu ma puteam departa atat de mult, tinand cont ca fac pozele pe 1 mp dintr-un apartament inghesuit. Obiectivele prime nu au zoom, adica nu puteti roti din inel si apropia sau departa subiectul, trebuie sa faci asta cu propriile picioruse :) Insa sunt mult mai luminoase decat zoom-urile si sunt foarte sharp (adica foarte clare). Imi aduc aminte si acum cand am facut prima poza cu obiectivul meu de 35 mm unui chilli de fasole neagra. A fost socant, pentru ca am facut una, cu fix aceleasi setari, si cu 18-55-ul. Imi pare rau ca nu mai am decat poza cu 35-ul, dar va jur, cea cu 18-55-ul arata de parca avea un val de ceata asternut peste. Cu 35-ul acest val de neclaritate nu mai exista, iar diferenta era atat de puternica incat m-a marcat. Acela a fost momentul de sfarsit al lui 18-55, care nu a mai fost pus niciodata pe aparatul meu.
Am lucrat mult timp cu obiectivul fix. Un an, doi? Abia dupa ce am simtit ca nu mai am ce sa scot din el, ca am invatat si mai mult despre fotografie si ca pot trece la alt nivel, mi-am luat 60 mm fix macro. Acest obiectiv este o bestie si il ador. Fiind un macro, te poti apropia oricat de subiectul tau, la doar cativa cm, si va focaliza si-ti va face o poza care sa scoata toate detaliile in evidenta!
In plus, are un bokeh incredibil. Bokeh-ul, in termeni populari, e partea in ceata a fotografiei, cea care da finete, cremozitate, feeling pozei. Pentru prima oara, cu acest obiectiv, am inteles ce inseamna un bokeh misto. Nu am optat pentru creme de la creme in materie de obiective macro, pentru 105-ul fix, pentru ca trebuie sa te afli la distanta mare de subiect ca sa il poti incadra cum trebuie, iar eu nu am atata loc la mine in apartament. Sunt curioasa cum e 85-ul, dar poate intr-o zi voi experimenta si cu el :)
In timp, in kitul meu s-au mai adaugat o telecomanda, fara de care nu as fi putut sa fac niciuna din pozele in care apar eu tinand, turnand sau lingand mancarea:)
o blenda mare cu cinci fete, care este foarte usor de transportat si nu se compara cu nimic atunci cand vine vorba de reflectat lumina, cateva carduri de memorie pe care sa stochez pozele si pe care sa le schimb, un obiectiv all around Sigma 17-70 macro, precum si un cablu de tethering. Cam asa arata maretul meu kit si studio foto:
Tethering-ul e operatiunea prin care, atunci cand faci poze, iti conectezi aparatul la un calculator iar pozele nu se mai salveaza pe cardul de memorie interior al camerei foto, ci direct in calculator, ele fiind afisate pe intreg ecranul in timp real. Aceasta tehnica iti permite sa vezi imediat daca poza e in focus, daca e expusa corect, iti permite sa vezi mici detalii care pe ecranul minuscul al body-ului nu sunt vizibile si te ajuta foarte mult sa iti dai seama ce trebuie sa corectezi. Pentru mine tetheringul a devenit o necesitate.
In aceasta perioada am mai achizitionat si un softbox de 60×60 cu lumina continua si stativ (cele mai ieftine pe care le-am gasit la F64, nimic fancy) pentru zilele in care lucram pana tarziu si nu aveam lumina. Il folosesc extrem de rar, pentru ca trag, in 99% din cazuri, cu frumoasa lumina naturala. In kitul meu se mai gaseste si un blitz Nissin Digital Speedlite Di866 Mark II cu care nu m-am inteles deloc si pe care abia astept sa-l vand, de asemenea, folosit rareori, la pozele din interior la diferitele evenimente la care am fost.
Ce-mi doresc pe viitor? Un trepied mai bun si … cam atat. Inca mai am de lucrat cu ceea ce am, nu simt ca am ajuns la alt nivel :) Sper ca acest articol v-a fost util si, daca da, voi continua in perioada urmatoare si cu alte articole interesante despre lumina, compozitie, procesare, etc. Astept feedback-ul vostru!
Love and photography!
Multumim Andie! Chiar zilele astea ma gandeam sa iti cer niste sfaturi. Ca sa vezi, le-am gasit aici. Still my Guru. Live&big hugs. Praji :*
Ce ma bucur! Oricand ai intrebari, here I am!
Foarte frumos articolul tau :)
Multumesc Narcisa!
[…] Kit și sfaturi pentru fotografia culinară; […]
Vaaai, trebuie sa citesc articolul tau inca de vreo 10 ori pentru ca mintea mea sa il poata cuprinde :)
Multumesc frumos pentru el. E foarte util, intr-adevar.
Anki, ma bucur tare mult. Sper ca si articolul nou sa iti fie la fel de util.
Foarte util articolul si chiar este scris si pe intelesul meu :) Multumesc!
Cu drag, sper sa va fie utile si viitoarele articole :)
Yay, in sfarsit am inteles si eu cum e cu ISO si diafragma woohoo! thanks! faci poze minunate, but you know it already ;-)
Anca, ma bucur mult! Succes in continuare!
[…] realitate, aparatul conteaza destul de putin. Da, e important sa ai DSLR, insa si mai important e sa ai obiective bune si sa stapanesti trei elemente care mie mi se par […]
DA DA DA!!!! wow de cand astept acest articol!!! super bine explicat. la partea cu diafragma m-am lamurit complet. deci valoarea mare la diafragma+shutter speed mic duce la mai multa claritate in poza pe o suprafata mai mare.
Astept mult mai multe articole. :)
Ioana, shutter speed mic doar daca nu e lumina in camera. Daca e lumina suficienta, viteza shutter speedului poate sa creasca.
Merci mult, Andreea! O sa l citesc inca de vre o cateva ori sa inteleg si mai bine, dar deja mi e mai clar! Chiar ma gandeam sa mi iau un aparat frumos, acum am la ce visa :)
Orice DSLR e bun, o sa vezi, iti va schimba modul in care faci fotografii :)
Andi, m-a uns pe suflet acest articol. Cochetez de ceva vreme cu pozele de mancare pentru blogul meu, si la fel ca tine m-am chinuit la inceput cu niste compacte pe care le aveam de ani buni, dar pozele nu au ieseau asa cum le aveam eu in viziune. Dupa care am trecut la un DCS (pe care-l folosesc momentan), e bun, dar tot lipseste viziunea din mintea mea. Dupa ce am citit acest articol m-am horatat ca e momentul sa trec la un alt nivel si sa achizitionez un DSLR. Acum imi doresc sa fi citit un articol de genul acesta inainte sa cumpar DCS-ul care m-a costat o mica avere cei drept. Puteam sa mai astept si sa imi fac o surpriza pe cinste. Dar nu e timpul pierdut.
Iti multumesc mult pentru toate aceste informatii utile.
Numai bine!
Gabi, ma bucur ca ti-a folosit cat de cat. Daca tot ai o camera, incearca sa vezi ce poti sa scoti din ea si daca nu esti multumita, atunci treci fara regrete mai departe. Daca ai intrebari, sunt aici :)
Pentru genul de fotografie pe care il practici opinia mea este ca ti s-ar potrivi un manfroto 055 xprob sau 190 xprob. Dintre cele doua recomand 055 chiar daca este mai scump si mai greu. Chiar daca pretul pare prohibitiv iti spun ca merita fiecare leu. Eu mi-am cumparat sh (manfroto055prob) la un sfert din pretul de nou si este fantastic.
Argumentul principal in favoarea celor doua modele mentionate anterior este sistemul de prindere al coloanei reversibil in 3 pozitii astfel incat poti fotografia din orice pozitie. Mai multe detalii poti vedea in fotografiile urmatoare: https://www.google.ro/search?q=manfrotto+055xprob&client=firefox-a&hs=l1u&rls=org.mozilla:ro:official&channel=sb&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=AK5CVK2_DLKp7AbBkIC4CQ&ved=0CEAQsAQ&biw=1280&bih=639
Nu stiu care este potentialul noilor modele manfroto prezente in oferta f64 in ceea ce priveste fotografia macro insa iti recomand sa faci un studiu serios inainte de a cumpara un trepied nou. Sunt destul de multe site-uri / forumuri despre fotografie si in mod sigur vei gasi un pasionat care sa te indrume / informeze/ sau sa te lase sa incerci un anumit model (asta daca nu il gasesti in stocul f64).
Lucian, multumesc mult! Chiar am nevoie de un trepied bun, eu nu m-am uitat cu prea mare atentie la modele, imi doream doar unul cu o coloana orizontala si fara stabilizator intre picioare – adica unul cand mai mobil si independent. Nu conteaza ca e greu, nu il car cu mine pe munti. O sa caut atent inainte si iti voi urma sfatul!
Foarte bun articolul.Maine vreau sa imi cumpar primul meu DSLR.M-am gandit la un Nikon D3200 cu doua obiective de 18-55mm si 55-200mm.Ma intereseaza cel mai mult sa fac poze in care fundalul sa fie in ceata.Crezi ca pot face cu acest aparat? Mersi mult.
Cristi, bravo! Da, un DSLR te va ajuta sa ai poze cu fundal “in ceata” (cu profunzime de camp), atata timp cat tii diafragma deschisa larg – adica un f mic (1.4-4). In ce priveste obiectivele, depinde foarte mult de genul de fotografie pe care vrei sa il faci. Eu, la produs si mancare, nu as avea ce sa fac cu niciunul din cele doua obiective pe care le cumperi tu. De fapt, daca cineva mi-ar fi spus dinainte sa imi iau primul DSLR cat de slab e 18-55-ul nici macar nu l-as mai fi luat si nu as fi pierdut nimic. Depinde insa si de buget si de intentiile tale, de cat de serios e hobby-ul tau, etc. Obiectivele pe care le vrei tu sunt bune in special afara, pentru peisaj, arhitectura, etc.
Multumesc de raspuns.Pozele pe care le voi face sunt in aer liber, peisaje, etc.Pozele tale sunt fantastice, mai am mult pana ajung la performantele tale dar cu multa munca si perseverenta sa speram :) deocamdata vreu sa vad o diferenta in calitatea pozei fata de bridge-ul pe care il am.