Inainte de Craciun (sarbatoarea, nu Andreea) am primit un Panettone. Vazusem prin Good Food o reteta de tort ce includea un panettone si mult mascarpone si-mi propusesem s-o fac. Dar hai sa fim realisti – eu, la magazin, planuind dinainte o reteta de prajitura? Not likely. Asa ca vedeta noastra, panettonele, si-a continuat linistit existenta in camara pana in seara asta, cand am dat de Ultimate Cake Off pe TLC. Dupa 45 minute de salivat in fata televizorului m-am hotarat: cake must have I! Am mai pierdut 45 minute cautand retete de torturi pe net, ca sa constat ca oricum n-am in casa ingredientele.
And then, the idea dawned on me: I could finally do the panettone!! Zis si facut – numa’ ca n-aveam mascarpone, n-aveam lapte, n-aveam frisca. Cu panica si rauri de adrenalina in sange, am deschis frigiderul, am insfacat galeata cu smantana (din care, intre noi fie vorba, mai ramasese doar jumatate – 450 ml) si am aruncat in ea 2 oua, 4 linguri de zahar alb, 2 linguri zahar pudra, 20 ml esenta rom. Apoi am amestecat cu indarjire, visand la o crema ferma, alba si imbietoare. Crema a iesit, alba da, imbietoare si mai si. Numai ferma nu, ceea ce era de asteptat. Nu, nu m-am descumpanit. I-am aratat eu lui, panettone-ului.
Intr-un vas ceramic l-am asternut, in valuri succesive de smantana l-am imbracat, cu furculita l-am intepat si uite-asa eu l-am mancat! Ce? Ari fi mers si niste ciocolata rasa? Nu… mai bine nu….
Ha! Die mascarpone, die, die!
