Va mai aduceti aminte de invitatia noastra de a gati pentru prieteni? Iata ca avem deja lista finala cu fetele care au spus da provocarii si ne-au incantat nu numai cu poze superbe dar si cu povesti calde si pline de emotie. Fac pentru prima oara parte dintr-un juriu si va spun cu mana pe inima: va fi cumplit de greu sa alegem, pentru ca fiecare poveste e incarcata de ganduri bune, fiecare poza arata grija si pregatire… of. Grea viata.
Eu vreau sa va multumesc fetelor pentru ca m-ati bucurat peste masura cu implicarea voastra in acest proiect. Abia astept sa va vad joi! Si nu mai zic nimic, pentru ca acum e vremea voastra.
Anca – My classic cuisine
Masa cu prietenii
“Bucuria omului e omul. Intre ei se infiripa prietenia, care umple cel mai intins desert al sufleului nostru. A iubi si a fi iubit, iata taina fericirii!” (Bossuet)
Am prieteni vechi, din copilarie si am prieteni noi, atat in viata reala cat si cea virtuala. Am prieteni de a caror prietenie m-am bucurat mai mult sau mai putin. Am prieteni buni pe care ii vad des si prieteni dragi pe care ii vad prea rar. Am prieteni cu care am creat legaturi pe viata si prieteni cu care nu am mai vorbit deloc, care m-au uitat. Am prieteni care ma suna de ziua mea si prieteni care imi trimit mesaje. Fiecare prieten inseamna o poveste, in majoritatea cazurilor, una fericita.
Sunt toti insa prietenii mei, cei care imi amintesc in permanenta ca sunt bogata, speciala si care, in timp, au contribuit in mare masura la devenirea mea si carora nu ezit sa le multumesc. Viata fara ei ar fi trista si lipsita de culoare.
In esenta, prietenie inseamna a oferi, fara a cere ceva in schimb.
Masa cu prietenii, fie ca este vorba despre pranz sau cina, aduce pentru mine, invariabil, o stare de bucurie, veselie si emotie. Emotie pentru ca imi sunt extrem de dragi. O emotie constructiva care se transforma de fiecare data intr-o noua provocare pentru mine si se materializeaza in pregatirea unor retete speciale, indiferent de locul unde se desfasoara intalnirea, la mine sau la ei. O sarbatoare in toata regula, asezonata de cele mai multe ori cu preparate la gratar, limonada proaspata si deserturi fine pregatite cu drag.
Intalnirile noastre sunt de fiecare data pline de entuziasm si am grija sa le arat aprecierea mea, chiar si printr-un desert pe care il prefera, un gest simbolic minor comparativ cu ceea ce imi ofera ei prin prietenia lor care inseamna atat de mult pentru mine.
Astfel cladim amintirile noastre, acele sertarase pline cu momente ce ne vor pansa sufletele la batranete.
Andreea – Taste Bazaar
Pentru mine nu e nimic mai placut decat sa gatesc pentru cei dragi. Mesele alaturi de prieteni sunt o ocazie perfecta de a ne aduna si a sta la povesti dupa mult timp in care nu ne-am vazut.
De obicei, cu o saptamana inainte de eveniment, nu am liniste. Caut retete noi si deosebite, ma gandesc la cum va arata masa si ce bauturi se potrivesc cel mai bine.
De multe ori aleg feluri de mancare pe care nu le-am mai incercat asa ca trebuie sa imi fac timp sa le si testez inainte.
Ziua cinei este intotdeauna mai scurta decat imi imaginam si de multe ori prietenii ma gasesc inca in bucatarie. Totul trebuie sa fie perfect, pregatit exact inainte de servire, ca sa nu se raceasca sau sa-si modifice aspectul proaspat.
Cina de care imi amintesc cu mare placere a fost alaturi de doi noi prieteni, cu care convenisem sa facem un fel de “cina prin rotatie” in care sa gateasca fiecare.
Eu am ales sa fiu prima si am avut mari emotii. Am vrut sa pregatesc o cina usoara dar deosebita, asa ca am ales sa fac un aperitiv cu rulouri din dovlecei cu ricotta si seminte de pin si rulouri din ardei copti cu branza de capra si rucola.
Pentru felul principal si desert m-am inspirat de la Gordon Ramsay si am pregatit un somon intreg la cuptor cu ierburi si sos olandez cu garnitura de pastai verzi cu nuci si un sufleu de zmeura cu pricomigdale.
Sufleul mi-a dat ceva batai de cap si desi l-am testat cu o zi inainte, am vrut sa fiu prevazatoare, asa ca am mai pregatit pentru desert si o tarta cu mere si dulce de leche facut din lapte proaspat.
Pana la urma, sufleul copt chiar dupa felul principal, n-a crescut asa cum imi doream, insa a fost apreciat si mancat pana la ultima lingurita. Cu toate astea, am servit si tarta cu mere care a avut mare succes.
Masa am aranjat-o destul de simplu, am avut grija fiecare invitat sa aiba toate tacamurile si paharele de care ar putea avea nevoie. Am servit limonada proaspata indulcita cu sirop de soc sau sirop de brad si vin roze. In mijlocul mesei mici am facut loc unui element obligatoriu – o vaza cu flori, mai exact, cateva fire de floarea soarelui.
A fost o cina tare placuta, ne-am simtit foarte bine si evident ca mancarea a fost una din principalele teme de discutie. Cu toata munca de dinainte si de dupa o astfel de masa, nu as renunta niciodata la cinele alaturi de prieteni.
Cristina – Life and coffe beans
Nu am o istorie prea lunga in postura de bucatar amator si blogger culinar. Am inceput sa gatesc serios in anul 2008 cand m-am casatorit.
Pana atunci bucataria era taramul misterios si plin de surprize al mamei. Nu mi-a placut sa stau si sa observ ce face si nici sa-i ascult sfaturile pentru ca mereu am considerat ca nu ma reprezinta stilul acela de a gati. Dupa ce m-am mutat impreuna cu sotul meu a urmat o perioada in care descopeream zilnic lucruri noi. Am facut multe incercari, unele reusite, altele adevarate dezastre. De fiecare data mi-au fost alaturi prieteni care m-au inteles si familia care m-a sustinut.
Prima masa organizata pentru prieteni a fost intr-o zi superba de iulie. I-am avut ca invitati pe cei mai buni prieteni din copilarie ai sotului meu. Nu se vazusera de foarte mult timp si se ivise ocazia pe neasteptate asa ca nu am stat pe ganduri si m-am apucat sa pregatesc un desert si o placinta cu legume.
Am aranjat masa in culori pastel si am pregatit cel mai frumos set pentru desert pe care-l aveam, de altfel singurul.
Nu am putut niciodata sa respect o reteta 100%, asa ca placinta mea cu legume a devenit cu legume si branza proaspata de capra. Pentru desert am ales un cheesecake cu zmeura si biscuiti digestivi. Am avut o mare problema cu gasirea ingredientelor deoarece locuind intr-un oras de provincie furnizorii aduc o gama foarte limitata de produse. Asa ca cheesecake-ul meu cu zmeura a fost facut in final cu urda proaspata de la Sibiu, biscuiti digestivi si zmeura micuta de gradina.
Dupa ce am terminat de pregatit totul si am vazut ce am reusit sa fac, mi-au dat lacrimile. Am avut un sentiment de neputinta, deznadejede si dezamagire cum nu mai avusesem niciodata. Era prima data in viata mea cand nu reuseam sa fiu perfecta. Retetele dupa care gatisem erau ilustrate cu imagini minunate, luminoase, cu ingrediente ce aratau perfect. Ale mele nu erau nici pe departe asa… Am fost mahnita si trista dar nu am lasat sa se vada si mi-am primit musafirii asa cum se cuvenea. A fost o seara frumoasa alaturi de oameni frumosi, cu povesti de viata impresionante, cu multa voie buna.
Timpul a trecut iar mesele de acest fel alaturi de acei prieteni au loc destul de des. Anul trecut unul dintre ei si-a adus aminte de prima masa pe care am pregatit-o pentru ei. Speram sa o fi uitat sau sa fi reusit sa estompez acele amintiri cu ajutorul altor mese mai elaborate, unele chiar spectaculoase. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi-a spus ca atunci a gustat cel mai bun cheesecake din viata lui si ca asteapta de fiecare data cu mult drag mesele organizate la noi. Am inteles ca e important pe cine ai in jurul mesei si ca de cele mai multe ori prietenii tin minte lucrurile frumoase si bune si nu amanuntele.
Daiana – Simplu si bun
Nu stiu altii cum sunt , dar noua ni se intampla destul de frecvent sa avem prieteni in vizita , mai mult sau mai putin anuntati , dar pentru ca programul nostru este oricum unul destul de incarcat , in final nici nu mai conteaza ca vizita nu a fost programata , pentru ca oricum nu am fi avut timpul necesar sa pregatim cate ceva in avans.
Asa ca , in frigiderul din dotare (care a crescut considerabil in volum de cand avem pasiuni painoase si tortoase) se gasesc in orice moment al saptamanii cateva ingrediente care ne ajuta sa pregatim in cateva minute , ceva de pus pe masa , simplu si bun (dar asta stiti voi deja) si sa incropim un meniu rapid , idee pe care v-o recomand si voua cu cea mai mare caldura.
Sa vedem , ce facem de obicei?
Pentru aperitiv merge intotdeauna la fix un platou rece cu diferite branzeturi , nuci , speck sau crudo , rosii uscate , un minunat ulei de masline si nelipsita paine cu maia , care astampara putin foamea pana cand scot din frigider vreo 2-3 bile de aluat pentru pizza (tot productie proprie si tot cu maia) pe care punem din abundenta ori sos de rosii cu mozzarela , ori ulei de masline , rucola si speck si uite asa in 12 minute avem un fel principal care nu este numai cald , dar atat de bun incat nu stiu pe cineva care poate sa-i reziste.
Am uitat ceva?
Cu siguranta, ceva dulce nu-i asa?
Daca nu avem cumva un tort ciocolatos in frigider , cu sigurata avem ingredientele pentru reteta urmatoare , pe care nu exagerez daca va spun ca o puteti face in 15 de minute de la cap la coada , cu un efort minim si cu rezultate mai mult decat surprinzatoare .
Deci , sa incepem cu reteta originala la care singura modificare pe care va sfatuiesc sa o faceti este sa mariti cantitatea de vreo 4 ori , nu de alta dar sa nu plangeti in fata platoului gol din cauza vitezei cu care vor disparea prajiturelele de pe masa , in aceasta varianta veti obtine vreo 8-14 bucati…
- 2 lg zahar brut
- 2 lg unt gras , moale
- 1 ou bine batut
- 1/2 cana faina bio Terra Natura
- 1 vf. de cutit de sare de Himalaya
- 1 vf. de cutit de scortisoara
- 2 vf. de cutit de nucsoara
- 1 lingurita de seminte de chimion (optional in reteta , dar obligatoriu din punctul meu de vedere)
Se freaca untul cu zaharul si se bate oul tare, dupa care se adauga in faina toate ingredientele prafoase. In final se amesteca toate ingredientele , viguros , si cu ajutorul a doua lingurite se formeaza prajiturelele si se pun in tava tapetata cu silicon special pentru patiserie, la distanta una de alta , in varful fiecareia potrivind cate o jumatete de fistic si cateva cristale de zahar brun. Se dau la cuptorul preincalzit la 200 °C timp de 8 minute, dupa care se mananca cat ai clipi din ochi, cred ca totusi muuult mai repede decat se fac!
Daciana – Bucataria cu mirodenii
Gabi – Bucatareli la borcan
Fursecuri, gem si un pretext de carte pentru inima, minte și stomac
Lavinia – Cakes’n Buttons
« Pentru torturi şi nugale fusese chemat anume un cofetar din Yvetot. Cum el lucra pentru prima oară prin locurile acelea, făcuse totul cu multă îngrijire, şi la sfârşitul mesei aduse chiar el un tort grandios, care stârni strigăte de admiraţie ». Ei, cam asa incepe povestea mea. Un pasaj din Madame Bovary a contruit in mintea mea imaginea unei mese perfecte. Un meniu simplu, caruia i-am dat un aer usor dandy, aduna in jurul mesei mele, in fiecare duminica, negresit la ora 5 dupa-amiaza, prieteni si deopotriva cunoscuti. Constat cu placere ca, desi ma cunosc foarte bine si, cred eu, nu-i mai pot uimi cu nimic, prietenii mei nu si-au pierdut interesul pentru five o’clock’ul meu. Unii vin din curiozitate – Hai sa vedem ce-ai mai facut de data asta ! – altii din amuzament – se distreaza teribil vazandu-mi intreg arsenalul de farfurii cu margini aurite (unele din timpuri memorabile) etalate pe masa la distante egale, parca de mana unei madame simandicoase, atenta la detalii. Mai exista si o a treia categorie, acei dragi prieteni care stau cateva minute in fata mesei inainte de a se aseza, sa contemple imaginea de ansamblu. Ei , aceia sunt cei mai norocosi, pentru ca stiu ca nu vor rata niciun detaliu : )). Imi place sa complic lucrurile, recunosc ! Si toate acestea ca sa-mi fac prietenii fericiti. Ei stiu ca doar la mine pot deveni pentru cateva ore cavaleri, printese, filozofi, pictori, personaje din cartile preferate sau, de ce nu, pot redeveni copii, intr-o calatorie gastronomica initiata de mine si continuata de ei. In fiecare duminica ei gusta pe rand specialitati alsaciene, ratatouille-ul provensal, ajung de multe ori in Bourgogne, de fiecare data cand imi cer sa guste, iar si iar, coq au vin, iar mai apoi trec la tarte, prajituri si cate alte delicaterii. Nu va imaginati ca sunt de fiecare data pretentiosi :D Avem momentele noastre, cand furculitele de argint din tacamul vechi al bunicii (va imaginati asa ceva ?! : ))) sunt inlocuite de degetele curioase. Depinde de stare. Putem fi oricine, iar eu le pot gati orice-si doresc ei. Sunt fericita ca le pot crea povestea si ca ei…ei bine, ei o savuroasa cu cea mai mare pofta !
Monica – Eat, love and be happy!
Fursecuri pentru ceai cu cremă de mascarpone & dulceață de smochine
“Doar niște fursecuri?”. Cine iubește mâncarea nu va gândi niciodată un lucru precum acesta. Dacă iubești mâncarea, nu vei simți niciodată că un anumit fel este mult prea simplu sau mult prea banal, caci vei ști că orice ingredient, oricât de mărunt, are potențial infinit de a deveni ceva savuros, ceva cu capacități vii de a-ți bucura un anume moment, ție și oamenilor dragi.
Așa am învățat de la mama, o femeie ce ne cheamă întotdeauna la masă în acest fel: “Am pregătit ceva ce nu ați mai mâncat niciodată! Atât este de bună mâncarea asta!” Și așa
începe fiecare masă în familie, mai restrânsă sau mai bogată în prezența oamenilor dragi nouă. Am crescut învățând să iubesc mâncarea pentru ritualul intim și plin de semnificații pe care îl aduce la fiecare masă, căci masa în familie, în special în zi de duminică, era și este ceva cu o anumită însemnătate. Iar cele mai frumoase mese de duminică sunt cele de la bunica de acasă, unde, când ne strângem cu toții, familie și prieteni, prânzul se întinde până târziu în orele după-mesei, cu cafea și prăjituri de casă și mai ales cu povești ce se încep, parcă, una pe alta, într-un refuz puternic de a ne lăsa să modificăm cadrul cald și plăcut.
Mama m-a învățat să-mi laud întotdeauna mâncarea, mai ales cea pregătită pentru oaspeți, chiar și dacă mă aud doar eu, acolo, în bucătărie,. Căci cum altfel vor simți ei că le ofer ceva făcut cu drag? Când scriu asta, îmi amintesc de rețeta tortului de portocale descoperită de mama cu mulți ani în urmă și pregătită în Ajunul fiecârui Crăciun. Dar nu rețeta este vedeta amintirii mele, cu toate că gustul acelui tort nu permite minimalizări, ci mult mai pregnant decât rețeta îmi vin în minte momentele în care tortul era cel mai așteptat fel de la masa de sărbătoare, de noi, ai casei și de prietenii cu care ne petreceam acea seară frumoasă. Cu toții știam că mama va pregăti tortul de portocale iar momentul aducerii lui pe masă era defapt o exclamație în cor a poftei și a nerăbdării noastre de a-l gusta. Ori de câte ori îmi amintesc de acest tort minunat, nu pot să nu mă gândesc la oamenii dragi nouă, oameni care iubesc rețeta aceasta la fel de mult și, mai mult decât atât, iubesc ceea ce reprezintă servirea acestui desert și anume un moment împreună. Mă amuz în sinea mea când îmi amintesc că a fost o vreme bună când, prietenii care nu ne puteau fi alături în seara de Ajun din cauza distanței sau poate din alte cauze, pregăteau acest tort și îl serveau cu cei dragi lor. Nu găsesc amintire mai frumoasă decât aceasta atunci când mă gândesc la mâncare, dragostea față de mâncare și felul în care ne leagă ea de oamenii din jurul nostru.
Am crescut învățând să iubesc mâncarea. Am crescut învățând să iubesc chiar și un simplu fursec, pentru simplitatea lui, pentru bucuria pe care acea îmbucătură fragedă mi-o
oferă, dar cel mai mult pentru zâmbetul de pe chipul celor dragi cu care îl împart. Un fursec nu e doar un fursec! E o bucățică dulce ce ascunde în fiecare frimitură un
infinit prilej de a dărui sau de a împărți un moment frumos cu cineva drag!
Sidy – Sidy’s Kitchen
Acum multi ani, dupa ce m-am maritat, am organizat prima mea masa mare in familie.Urmau Pastele, asa ca m-am apucat de munca.
Simona
Si eu va multumesc foarte mult pentru ca odata cu lansarea acestui concurs mi-am amintit cu drag ce insemna prietenia! Felicitari atat voua cat si participantelor! A fost un concurs cu adevarat deosebit!
Minunat! Fabuloase povesti, nu mai zic de bunatatile pregatite….Succes tuturor doamnelor inscrise la concurs.