Concursul de gatit pentru prieteni, inspirat de retetele din anii '20 ale strabunicii lui Elizabeth Gilbert, Margaret Yardley Potter si de "Cartea de bucate, ospitalitate si povesti minunate"

Concursul de gatit pentru prieteni, inspirat de reţetele din anii ’20 alestrăbunicii lui Elizabeth Gilbert, Margaret Yardley Potter şi de Cartea de bucate, ospitalitate şi poveşti minunate.

Îţi aminteşti când ţi-ai chemat prietenii pentru prima oară la tine la cină? Cum ai aranjat totul? Ce ai pregătit?

Trimite pana pe 18 martie, ora 21.00, povestea ta însoţitaă de fotografia uneia dintre reteţele de mai jos din cartea de bucate a strabunicii lui Elizabeth Gilbert pe urmatoarele adrese de e-mailcookingwithmysoul@gmail.com si vreaucupcakes@gmail.com.

Cele mai apetisante 3 fotografii însoţite de poveştile voastre vor intra în clipul de prezentare a cărţii, în compania unei descrieri de scriitor şi strănepoată făcută de Elizabeth Gilbert, şi vor primi cartea, precum şi un voucher de la Librariile Humanitas şi discounturi de la Băcănia Veche.
Filmuleţul va fi proiectat odată cu lansarea de pe 21 martie, ora 19.00, într-o Joi a linguritelor dedicată străbunicii lui Elizabeth Gilbert, Margaret Yardley Potter şi jurnalului ei culinar Cartea de bucate, ospitalitate şi poveşti minunate.
Juriul e format din: bloggeriţele Brindusa Scheaua de la Cooking with my soul, Andreea Crăciun de la Andie’s Veggies si Marius Tudosiei de la Băcănia Veche.

PASTĂ DE BRÂNZĂ NR. 1. Reţeta de faţă am obţinut-o cu ani în urmă, prin dare de mită, de la bucătarul unui hotel celebru, unde feliile din preparatul minunat şi foarte scump stau şi azi în fruntea listei cu
aperitive. Într-un castron cu fundul rotund, mărunţiţi şi frecaţi cu o furculiţă de argint 120 de grame de brânză Roquefort bine maturată până nu mai rămâne nici o bucăţică întreagă. Amestecaţi în ea două
linguri de arpagic tocat mărunt sau o jumătate de linguriţă de ceapă dată pe răzătoarea mică. Adăugaţi două pachete mici, sau 120 de grame, de cremă de brânză şi omogenizaţi bine, apoi subţiaţi cu o jumătate
de cană de sherry sec. Adăugaţi o jumătate de linguriţă de sare, un sfert de linguriţă de piper negru proaspăt măcinat, un pic de boia iute şi o lingură de boia dulce ungurească, pe care, la nevoie, o puteţi înlocui
cu o marcă locală. Amestecaţi bine, faceţi un rulou, înfăşuraţi-l în hârtie cerată şi lăsaţi-l la frigider peste noapte, ca să se întărească şi să se întrepătrundă aromele.
PASTĂ DE BRÂNZĂ NR. 2. Amestecaţi aceeaşi cantitate de cremă de brânză ca mai sus cu o lingură de pastă de anşoa. Se poate servi imediat, ca      şi PASTA DE BRÂNZĂ NR. 3, pentru care crema de brânză
se amestecă bine cu o jumătate de cană de arpagic tocat mărunt şi se asezonează cu sare şi piper negru.

Fursecuri pentru ceai rapide

Ies 8-12 fursecuri.
2 linguri zahăr brun (şi încă puţin pentru pasul 2)
2 linguri unt moale
1 ou bătut bine
½ cană făină cernută
1 vârf de cuţit sare
1 vârf de cuţit scorţişoară
2 vârfuri de cuţit nucşoară
1 linguriţă seminţe chimion
(opţional)

1. Frecaţi spumă untul cu zahărul. Adăugaţi oul, făina, sarea, scorţişoara şi nucşoara şi amestecaţi viguros.
1a. În acest moment Gima spune să adăugaţi seminţele de chimion „dacă vreţi o aromă de modă veche“.
2. Puneţi linguri mici, rase de aluat, lăsând destul spaţiu între ele, pe o hârtie de copt unsă. Presăraţi pe fiecare fursec puţin zahăr brun şi coaceţi 8 minute la 200°.
2a. Puteţi adăuga de asemenea în mijlocul fiecărui fursec o jumătate de alună de pădure sau o migdală rumenită puţin şi tăiată feliuţe.

Observaţiile lui Liz
Nu este vorba de ceea ce numim de obicei, în ziua de azi, fursecuri. Sunt mai curând nişte prăjiturele bune de mâncat imediat ce au fost scoase din cuptor.

Cartea de bucate, ospitalitate şi poveşti minunate de Margaret Yardley Potter, prezentată de Elizabeth Gilbert, strănepoata autoarei

Savuros amestec de reţete culinare, sfaturi practice şi poveşti de familie, cartea lui Margaret Yardley Potter – Gima, cum i se spunea în familie – şi-a păstrat prospeţimea, în ciuda vârstei sale venerabile (prima ediţie a apărut în 1947).

„Am deschis cartea de bucate a Gimei abia anul acesta în primăvară… Am deschis-o şi am stat s-o citesc de la cap la coadă, fascinată. Nu, nu e tocmai adevărat: de stat n-am stat, sau în orice caz nu multă vreme. După primele câteva pagini, am sărit în sus şi-am fugit să-l găsesc pe soţul meu ca să-i citesc fragmente: Ascultă aici! Ce umor! Ce spirit de observaţie! Cât rafinament! Apoi m-am ţinut după el prin bucătărie cât timp a gătit (pulpă de miel), citindu-i în continuare în timpul mesei. După care am stat amândoi ore în şir printre vasele murdare, am terminat sticla de vin şi ne-am citit cu rândul pasaje unul altuia, la lumina lumânării.
La sfârşitul serii, deja eram trei la masă.
Gima ni se alăturase, era o minune de femeie, iar eu mă îndrăgostisem de ea.
Străbunica mea cea creativă, dar greu încercată nu era nici prima, nici ultima femeie din istoria suferinţelor feminine care se refugia în mâncare.
Ar trebui să spun de fapt că se refugia în mâncare şi în scris, fiindcă vocea care răzbate din paginile următoare este o încântare în egală măsură literară şi culinară. Gima nu se mărgineşte la a-şi înşirui reţetele, ea ni le povesteşte cu un simţ ascuţit al umorului şi o încredere în sine care o fac să sune ca un amestec de Dorothy Parker şi M.F.K. Fisher.“ (Elizabeth GILBERT)