Prajitura intoarsa cu rubarba

Nu sunteti fani rubarba? Nu stiti la ce se foloseste pentru ca in Oltenia nu se mananca prea mult (spre deloc)? E ok, va salveaza fata. Pana nu demult si eu as fi raspuns nu la primele doua intrebari, in special la prima, dar cu reteta asta o sa va fac sa iubiti rubarba, promit. Eu cred ca secretul sta in a gasi combinatia corecta de rubarba-zahar, pentru ca e destul de acrisoara si daca nu o balansam corect s-ar putea sa ne dezumflam de la acreala.

Stiu ca e greu sa inveti sa iti placa rubarba, mai ales daca nu esti obisnuit cu ea. Eu cand ma uitam la poze vedeam doar o tulpina atoasa care nu ma indemna la nimic, cam ca in poza de mai jos. M-am inselat rau si nu vreau sa va las sa comiteti aceeasi greseala. Acum vad doar deliciosenie parfumata si racoroasa, and you will too!

De ce imi place prajitura asta?

• se face usor si rapid, cred ca e gata de cuptor in 20 minute maxim;
• e foarte pufoasa, aromata si insiropata;
• se produce intr-un singur bol + vasul de copt, adica nu-i nevoie sa murdarim o infinitate de vase;
• e racoroasa, primavaratica, de sezon iar vestea buna e ca rubarba poate fi inlocuita cu orice alt fruct zemos.

V-am convins deja? Daca nu, puteti sa va uitati in stories-urile mele de pe Instagram, ca acolo am pus reteta pas cu pas, si o sa va convingeti.

Ingrediente

• 1 ½ cana zahar alb (cana cu volum de 250ml)
• 90 g unt 80% grasime
• coaja de la 1 lamaie
• 1 praf sare
• 800 g rubarba, taiata cuburi (merge si 1 kg daca aveti mai multa)
• 4 oua
• 1 praf sare
• 120 g zahar
• 120 g faina cernuta

Metoda

1. Intr-o cratita incapatoare de otel inoxidabil sau intr-o tigaie de fonta adanca care merge si pe aragaz si la cuptor (nu cocota, ca nu o veti putea rasturna) topim zaharul cu untul, coaja de lamaie si sarea. [Cratita mea are 28 cm diametru si o capacitate de 3.3 litri si e perfecta pentru aceste cantitati.] Nu lasam sa se arda sau sa se caramelizeze, ci doar cat sa se omogenizeze. Adaugam rubarba si mermelim 5-6 minute la foc mediu-iute pana cand se inmoaie putin si lasa multa zeama, dar nu atat cat sa se dezintegreze. E foarte important sa aveti multa zeama in aceasta faza, pentru ca e esentiala pentru insiroparea ulterioara a prajiturii. Dam deoparte.
2. Separam albusurile de galbenusuri si batem albusurile spuma cu un praf de sare. Cu mixerul mergand, adaugam zaharul in ploaie, lingura cu lingura, apoi galbenusurile unul cate unul. Peste acest amestec omogen turnam faina cernuta si inglobam cu o spatula cu miscari circulare, de sus in jos.
3. Turnam compozitia de blat peste cea de rubarba si dam la cuptorul preincalzit la 180C fara ventilatie timp de aproximativ 40-45 minute, pana cand ne iese testul cu scobitoarea. Scoatem din cuptor si lasam la racit 5-7 minute.
4. Pentru a rasturna prajitura, punem un platou mare peste cratita, orientat cu fata spre interiorul acesteia, si cu ajutorul manusilor de bucatarie apucam concomitent platoul si manerele cratitei si cu un gest hotarat intoarcem cratita. In acest fel, toata zeama din prajitura o sa se scurga si o sa fie absorbita de blatul pufos.

Vreau sa va marturisesc ca in ciuda postului meu intermitent si a dorintei de slabire, am mancat doua felii semi-calde pe nerasuflate. Nu am putut rezista! Blatul s-a insiropat PERFECT cu zeama lasata de rubarba, iar cantitatea de zahar de la inceput, chiar daca mare, a echilibrat PERFECT acreala rubarbei, astfel incat am obtinut o prajitura diafana, moale, nici prea dulce nici prea acra, dar in mod cert racoritoare! Se topeste pur si simplu in gura si e genul ala de comfort food de vara care iti gadila toate radacinile romanesti. Eu una asa am simtit.

Sper sa va faceti timp sa o incercati si daca da, lasati-mi un mesaj aici pe blog sau dati-mi tag pe Insta, sa vad si eu ce a iesit!

Love and rhubarb!