Astazi sunt tare nostalgica. Saptamana asta obositoare s-a incheiat cu o veste trista: se inchide Casa Rawz. Casa Rawz, proiectul de suflet al Andreei Lazarescu, aka Una cu Luna, pe care daca o citesti n-ai cum sa nu te umpli de fericire, iubire si pofta de viata sanatoasa. Una este principalul promotor al miscarii raw in Romania, mamica mamicilor, care a reusit sa creeze in Bucuresti un loc frumos unde puteai sa incerci cele mai sanatoase si neasteptate mancaruri vii.
Azi, Casa Rawz a organizat Yard Sale si a pus la vanzare cam tot ce mai era prin magazin, de la mobila si accesorii de bucatarie pana la binecunoscutele bunataturi: uleiuri, seminte, fructe, condimente… Cu zambete si veselie. Am intalnit-o si pe Una, care, fara sa ma cunoasca, m-a luat in brate si mi-a vorbit ca unui prieten drag si iubit. Mi-a incalzit tot sufletul, si am inteles pe deplin de ce Una e… Una. Of.
Printre altele, tot azi am avut de dat un tort supraetajat si o pereche de cupcakesi pentru aniversarea Deliciu Mic. Fericita eu ca mi-au iesit perfect decoratiunile din fondant pentru cupcakes, dupa chipul si asemanarea celor din pasta polimerica facute de Ana, a se vedea:
mi-am zis ca totul merge struna si eram in al noualea cer. Ah, cat de putine stiam despre ce va avea sa vina! Am facut, crema ca aici, blaturile si fondantul pentru tortul aniversar cu o seara inainte de montaj, totul a iesit impecabil, m-am dus la culcare fericita, ta-nam. A doua zi, the shit hit the fan. Fondantul era umed dar casant (!?) si n-am reusit nici cu zahar pudra, nici cu grasime sa-l dreg. In disperare de cauza, l-am refacut. De doua ori. Aceeasi poveste.
Bucataria mea se transformase intr-un iad de zahar pudra, iar eu nu reuseam sa-mi dau seama ce se intampla, pentru ca niciodata pana acum nu am avut parte de asa ceva. Nu reuseam sa inteleg cum e posibil, cu exact aceleasi ingrediente si cantitati, marti sa-mi iasa perfect, vineri sa arunc toate portiile la gunoi. A fost horror. Intr-un final epuizant la miez de noapte am reusit sa incropesc un tort etajat, insa l-am simtit a fi departe de ceea ce putea sa fie:
In varf n-a avut nimic pentru ca sarbatorita si-a creat singura propria decoratie din pasta polimerica. Am vazut-o si eu: era atat de frumoasa ca mi-a venit sa dau cu tortul pe geam… da’ ce sa-i faci, omul cat traieste invata! De fapt, nu invata, ca habar n-am nici la ora actuala care a fost faza cu fondantul.
Si pentru ca saptamana comenzilor nu s-a terminat, va las in compania unui cupcake mai putin obisnuit, facut marti, pe cand inca eram vesela si fashneatza…
Love and… raw,
Bai, ce sa zic? BRAVO. Ai muncit tu de ti-au sarit capacele dar rezultatul e superb.
Ce buna esti tu, ca-mi ridici moralul :)
O sa ma fac ca nu vad grasimea si zaharul de pe fondant si nici blaturile strambe, si o sa ma bucur nitel :)
Te pup.
Chiar asa Bravo ! ti-a vazut Edi tortuletul “ce frumos e mami.. da mie de ce nu-mi faci? “… deci like ! mega like ! te pupaceste el.. ca io sunt supi acum pe tine, ca nu prea am chef de torturi dar din cauza ta va trebui sa fac ;) xoxoxo
Imi pare rau de Casa.. Pacat !
Anto, lui Edi ii fac eu tortulet, de drag! Cred ca ti-am mai zis intr-un comment, de cand l-am vazut in poze pe facebook, sunt fanul lui nr. 1. I swear. Daca voi avea vreodata un baietel, asa as vrea sa arate, numai ca de la mine n-are cum sa mosteneasca ochii aia albastri superbi..
Sunteti doi frumosi, doi frumosi!
foarte dragut tortuletul iar cupcakes-urile super sweet ♥
nu mai fi asa exigenta ;) caci asa cum bine ai zis “omul cat traieste invata” :)
Pupicei
Ai dreptate, poate sunt exigenta, dar nu ma pot abtine. Daca nu stiu eu ca toate sunt in regula, parca nu merge…
Te pup Emily, duminica frumoasa!
Tortul e tare frumos, pacat ca te-a necajit :(
Dar cupcakes-urile sunt superbeee! Foarte reusite figurinele si culorile-s superbe! :)
La multi ani!
Edith, iti tare multumesc! Adevarul e ca am muncit patru ore la cele 12 inimioare cu figurine, voiam sa iasa cat mai aproape de modelul real. A iesit bine, am rasuflat usurata… Dar treaba cu fondantul n-am avut timp s-o lamuresc de atunci. Cred ca urmeaza un post in care voi elucida misterul :)
Buna,
Am ajuns la tine afland ca tu esti viitoarea gazda la Dulce Romanie…si am gasit cupcakes-urile tale care imi plac foarte mult!
Eu ma tot incurajez sngura de ceva vreme incoace sa incerc ,dar nu am avut inca ocazia sa fac asa ceva…Cat despre bataia de cap cu torturile…nu-mi povesti stiu prea bine cum este ,ca am patimit si eu mult din cauza lor.
Te asteptam cu drag in vizita pe la noi,Daiana
Buna Daiana
Sa știi ca nu e așa complicat cu cupcakesii. Dacă faci deja torturi cu fondant ți se vor părea.. um, piese of cake :)
Sa știi ca de la tine am aflat ca voi fi gazda provocarii si abia astept, am deja câteva idei!
Te pup si te mai astept pe la mine!
Ma bucur ca eu ti-am dat vestea cea buna,sigur ca te mai vizitez si te astept cu drag si eu in vizita,Te pup,Daiana
[…] NU aruncati pulpa ramasa! Se pot face prajituri sau biscuiti din ea, iar eu va promit ca in curand se va regasi o astfel de reteta si la mine pe blog. Intre timp, va puteti inspira de unde m-am inspirat si eu pentru lapte: de la Corina Bacalu si Andreea Lazarescu. […]
[…] NU aruncati pulpa ramasa! Se pot face prajituri sau biscuiti din ea, iar eu va promit ca in curand se va regasi o astfel de reteta si la mine pe blog. Intre timp, va puteti inspira de unde m-am inspirat si eu pentru lapte: de la Corina Bacalu si Andreea Lazarescu. […]