Cronica sfarsitului de vara indiana

3

Sunt atat de in urma cu vestile incat nu stiu de unde sa incep. Intotdeauna cand am dilema asta, o iau cronologic, asa ca here it goes. Acum ceva timp, cu atat de mult timp in urma incat am uitat si data, am pus-o de cateva ateliere raw in cadrul Tea & Coffee Festival, alaturi de dragii prieteni de la Incubator. Mai, v-am mai povestit cat de mult imi plac mie atelierele? Foarte mult, pentru ca imi place sa va cunosc si sa stam de vorba, iar voi, astia care n-ati venit, nici nu stiti ce ati pierdut. Dar pentru ca sunt foarte draguta si norocul a dat peste mine in persoana talentatului fotograf Mircea Lazarescu, iata ca va pot prezenta si poze.

Am facut raw laddu la cele doua ateliere si a fost senzatie. Imi place foarte mult desertul asta pentru ca se face repede, ingredientele nu mai sunt asa greu de gasit, iar modalitatea de preparare e la indemana oricui, putand fi facut impreuna cu cei mici chiar. In prima seara, la Ramayana Cafe, a fost super plin, atat de plin incat aproape ca nici nu aveau loc oamenii in sala. Locatia a fost superba, intr-un separeu al curtii frumos luminat de lampioane, cu masute si scaunele romantice, ce sa mai, m-am indragostit de cafeneaua aia! Am primit foarte multe intrebari, si in timp ce pregateam dulciurile incercam sa raspund cat mai bine si mai convingator :) Insa una din intrebarile care mi-au ramas in minte a fost asta: “dar nu e cam scump sa mananci raw? Chiar ingredientele folosite in acest desert sunt foarte scumpe!” Nu am putut sa raspund cu nu la aceasta intrebare. Nu prima facie (iara sarira juristul din mine si expresiile in latina!). E adevarat, 1 kg de caju costa 55 lei, 1 kg de migdale crude 40 lei, 1 kg fistic decojit 90 lei, si tot asa. Insa ce nu va spune nimeni este cat costa o operatie de cancer la colon la 44 ani, tratamentul de dupa, dezumanizarea, chinurile ingrozitoare, improbabilitatea supravietuirii si trauma nevindecabila cauzata familiei. Ca in reclama la Mastercard – toate astea sunt priceless.

Dupa cum stiti, eu nu sunt raw vegan si e putin probabil sa devin. Cei care ma cunosc mai indeaproape stiu ca nici macar militant agresiv pentru vegetarianism nu sunt – eu folosesc metode subversive prin care demonstrez subiectilor ca veg = fun si ii conving ca e ideea lor sa traiasca mai sanatos :))) Ca urmare, paragraful de mai sus nu incearca sa convinga pe nimeni sa treaca pe seminte, ci cumva sa demonstreze ca intrebarea nu a fost bine formulata. Nu cred ca putem pune un pret pe sanatatea noastra insa cred ca putem fi mai atenti la ceea ce ne hraneste, ca putem sa fim putini mai selectivi si mai inclinati catre lucruri ce ne fac bine, chiar daca asta inseamna o zi de post, doua zile de veganism si 5 mese crude pe saptamana. Atunci n-o sa fie chiar atat de scump, iar corpul nostru ne va multumi din toate celulele lui. In plus, am citit ca raw veganii vechi nu mai simt aceeasi nevoie de a manca atatea nuci si seminte, pentru ca dupa perioada initiala in care mancarea clasica trebuie inlocuita cu ceva puternic nutritional si asemanator la gust organismul lor se transforma si incepe sa prefere legumele. Ceea ce pentru mine are tot sensul din lume, pentru ca eu am trecut prin fix aceeasi faza cu branza – intr-o prima faza de vegetarianism am inlocuit carnea cu branza (which was bad, bad!), iar apoi corpul meu s-a obisnuit si usor usor a ajuns in parametrii normali. Zic si io.

***

 Si ca sa ne mentinem pe aceeasi linie orientala, joia trecuta am avut parte de o alta surpriza placuta: Casa Satya ne-a invitat pe noi, bloggeritele, sa petrecem o seara minunata la re-lansarea ceainariei din Banu Manta. Tulai ce mi-a placut! M-am intalnit cu fetele mele frumoase si talentate foc (Andruta, Catalina, Lavinia, Gabriela, Georgiana, Edith, Andreea, Roxana – le veti recunoaste voi din poze), le-am bagat aparatul in fata si le-am ponit pe toate intre ochi cu blitzul lui Cata (caci al meu a stat bine mersi acasa), apoi am mancat nenumarate feluri de mancare, unele dupe altele, de nici nu mai aveam unde sa mai bag atatea minunatii: avocado umplut (raw), falafel, sos tahini, salate, placinte, gris cu fructe, kombucha si.. senzatia serii, sucul de mere cald care a facut adevarate victime intre fete!

PS Uitati-va numai la privirea Gabrielei – draga mea, si eu ti-as face patru copii!!! :))

Biletelele noastre cu invataturi… tare la fix s-au potrivit!

Nu stiu daca ati mai fost pana acum la Casa Satya, dar e ca un colt de paradis neverosimil in Bucurestiul asta haotic. De cand intri te primeste o curte mare si incapatoare, un spatiu decorat in stil indian, cu scaune primitoare si un perete imens plin cu iedera! Looove it! Inauntru nu va mai zic – pe langa magazinul de la care puteti cumpara produse naturiste de tot felul, exista si sali pentru diferite cursuri printre care si belly dance! Vechea mea pasiune, parca imi vine sa ma reapuc :) Ce sa mai – daca aveti nevoie de un moment de relaxare si destindere cu mancare buna si sanatoasa, asta e un loc pe care vi-l puteti trece in agenduta voastra. Noi ne-am simtit tare bine si ne-am propus sa ne mai intoarcem si in alte scopuri :)

***

Si pentru a incheia seara intr-un ton festiv, va anunt cu mare drag si mandrie nationala ca am castigat locul doi la concursul de Food Photography organizat de F64, Lumea Retetelor si Restaurantul Barbizon!! Parteeeey! Sa traiesc sa-mbatranesc tare ca piatra iute ca sageata!!! Sunt foarte fericita dupa cum va puteti da seama si va promit in curand multe nebunii… foto-culinare :)

Love and veg fun!

Aboneaza-te si primesti gratuit:

- un eBook cu 20 retete vegetariene delicioase + un ghid complet de planificare a meniului saptamanal
- un digest saptamanal cu toate retetele si articolele publicate, astfel incat sa afli toate noutatile fara a-ti incarca prea mult inboxul.

SHARE

3 COMMENTS

  1. Felicitari pentru premiu Andreea!Meriti cu varf si indesat:D….si la mai multe!
    Tare frumos a fost la Casa Satya,sa tot avem zile asa…..dirli,dirli,dirli da:)
    pup

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here