Pana de curand credeam ca nu stiu sa fac paine – avusesem doua incercari care m-au demoralizat complet, pentru ca rezultasera in patru ghiulele cu care puteam sparge geamuri si capete. De curand insa, mi-am luat inima in dinti si mi-am zis sa mai dau o sansa painii. De fapt, daca nu as fi dat astazi peste un anticariat grozav cu literatura straina, si, printre altele, cu trei rafturi cat mine de mari de carti de gatit in engleza, nu cred ca as fi fost asa pornita pe treaba. Asta, si faptul ca salvia mea s-a decis sa moara, lasand in urma o mana de frunze inca verzi, pline de speranta mancatului.
Vorba lunga saracia omului, iata reteta:
450 g faina alba
1 pliculet de drojdie uscata (7 g)
1 lingura sare
75 g cascaval ras
300 ml apa calduta
1 praf zahar
1 ceapa rosie, taiata marunt
1 lingura ulei floarea soarelui
o mana de salvie proaspata, maruntita
Drojdia si praful de zahar se toarna peste apa calduta si se amesteca bine; se lasa sa stea 10 minute. Intre timp, calim ceapa rosie in ulei pana devine moale. Intr-un bol mare cernem faina si sarea, amestecam trei sferturi din cascaval si salvia si facem o gaura in mijloc, in care turnam amestecul de drojdie si apa dar si ceapa calita impreuna cu uleiul din tigaie. Amestecam bine pana obtinem o coca elastica (aproximativ 5 minute). Daca este nevoie, mai adaugam apa calduta. Formam o bila de coca si o lasam in bol la crescut, acoperita cu servet, undeva la caldura, timp de 2 ore.
Dupa doua ore luam din nou coca, o impartim in doua si formam doua baghete pe care le acoperim cu cascavalul ramas si le punem in tava, pe hartie de copt si acoperite cu servet, inca 30 minute la crescut.
Apoi dam la foc aproximativ 20-25 minute si… avem cea mai gustoasa paine posibila! Noi am papat-o cu burgeri vegetali si castraveciori in otet. O nebunie, o nebunie! Din pacate, pozele neprofesioniste nu ilustreaza maretia si mai ales savoarea acestei paini… Se poate manca si asa, pur si simplu, pentru gustul ei minunat!
Pana de curand credeam ca nu stiu sa fac paine – avusesem doua incercari care m-au demoralizat complet, pentru ca rezultasera in patru ghiulele cu care puteam sparge geamuri si capete. De curand insa, mi-am luat inima in dinti si mi-am zis sa mai dau o sansa painii. De fapt, daca nu as fi dat astazi peste un anticariat grozav cu literatura straina, si, printre altele, cu trei rafturi cat mine de mari de carti de gatit in engleza, nu cred ca as fi fost asa pornita pe treaba. Asta, si faptul ca salvia mea s-a decis sa moara, lasand in urma o mana de frunze inca verzi, pline de speranta mancatului.
Vorba lunga saracia omului, iata reteta:
450 g faina alba
1 pliculet de drojdie uscata (7 g)
1 lingura sare
75 g cascaval ras
300 ml apa calduta
1 praf zahar
1 ceapa rosie, taiata marunt
1 lingura ulei floarea soarelui
o mana de salvie proaspata, maruntita
Drojdia si praful de zahar se toarna peste apa calduta si se amesteca bine; se lasa sa stea 10 minute. Intre timp, calim ceapa rosie in ulei pana devine moale. Intr-un bol mare cernem faina si sarea, amestecam trei sferturi din cascaval si salvia si facem o gaura in mijloc, in care turnam amestecul de drojdie si apa dar si ceapa calita impreuna cu uleiul din tigaie. Amestecam bine pana obtinem o coca elastica (aproximativ 5 minute). Daca este nevoie, mai adaugam apa calduta. Formam o bila de coca si o lasam in bol la crescut, acoperita cu servet, undeva la caldura, timp de 2 ore.
Dupa doua ore luam din nou coca, o impartim in doua si formam doua baghete pe care le acoperim cu cascavalul ramas si le punem in tava, pe hartie de copt si acoperite cu servet, inca 30 minute la crescut.
Apoi dam la foc aproximativ 20-25 minute si… avem cea mai gustoasa paine posibila! Noi am papat-o cu burgeri vegetali si castraveciori in otet. O nebunie, o nebunie! Din pacate, pozele neprofesioniste nu ilustreaza maretia si mai ales savoarea acestei paini… Se poate manca si asa, pur si simplu, pentru gustul ei minunat!
