Sunt fotograf profesionist

20

Incepand de asta seara, 12 februarie 2015, am devenit fotograf profesionist. Ma recunoaste Ministerul, m-am calificat, acum pot sa intru-n clasa muncitoare. Sunt foarte, foarte, foarte fericita. Nu pentru diploma in sine, ci pentru ca mi-a dat Dumnezeu minte sa ma duc la cursul asta si sa intalnesc un om si un profesor deosebit, pe dl. Radu Grozescu.

Trebuie sa va spun ca eu tot ce am invatat despre fotografie a fost de pe net si de pe la diferiti prieteni insa, in marea lor majoritate, pozele mele au fost obtinute in urma unui proces de incercari-rateuri-uneori succese destul de indelungat. Am inceput cu telefonul, apoi cu o sapuniera, apoi cu un D5000 si am ajuns la actualul meu D7100; am invatat cat am putut si cat mi-a fost nevoie insa acest proces a fost tare indelungat si dificil. De multe ori nu reuseam sa ating rezultatele pe care mi le doream si renuntam, ceea ce poate fi extrem de frustrant in procesul creativ.

Cand am ajuns la acest curs nu era ca si cum nu stiam ce e diafragma, timpul de expunere sau ISO sau care este relatia dintre ele. Nu despre asta a fost cursul asta pentru mine – desi, daca nu sti ce sunt cu siguranta vei pleca de acolo foarte lamurit. Cursul asta a fost exact ce aveam nevoie ca sa imi acopar lacunele de teorie si practica pe care experienta de zi cu zi si explicatiile cautate de pe net nu reusisera sa mi le acopere. Cursul asta a fost exact ceea ce aveam nevoie pentru a intelege si mai bine ceea ce practicam de atatia ani, de a aseza informatia coerent si legat in sertarasele mintii mele, de a interioriza etapele actului fotografic intr-un mod in care nu reusisem sa o fac pana atunci. Nu am plecat cu nicio intrebare neraspunsa, cu nicio nelamurire neclarificata.

Au fost nenumarate momentele in care am scos exclamatii de uimire pentru ca fie aflam metode prin care imi puteam usura viata si workflowul foarte mult fie gaseam explicatii pentru probleme prezente sau demult ingropate. De multe ori a staruit in mine senzatia ca daca as fi facut cursul asta acum doi ani as fi evitat atatea probleme! De nenumarate ori m-am regasit in exemplele de greseli enumerate de dl. Profesor, de nenumarate ori mi-am spus in cap “ah, deci asta era explicatia!”, de nenumarate ori am ramas uimita cu cata naturalete si generozitate ne impartasea mici sfaturi si secrete ale meseriei pe care nu stiu ce alt fotograf ar fi dispus sa ti le puna pe tava. Poate pentru cineva care nu a trecut prin toate problemele astea cuvintele dlui Profesor au ramas abstracte, dar pentru mine, care le-am trait pe toate dureros pe pielea mea, au fost ca niste perle pretioase.

La acest curs mi-am infruntat cea mai mare frica, cel mai mare monstru de sub patul meu: lumina artificiala. Desi mi-am cumparat flash acum vreo doi ani, recunosc ca pana sa vin la acest curs l-am folosit maxim pe modul automat, pe aparat in TTL. In putinele incercari cand am vrut sa il folosesc ca slave (adica sa il folosesc in afara aparatului, nu pe body), am dat dovada de o neindemanare uriasa, atat de mare incat aproape m-am convins singura ca… tineti-va… flash-ul e de vina, desi era topul din gama lui. Si vin eu la prima ora de la cursul dlui. Grozescu. Si ma asez in ultimul rand si incepe sa ne vorbeasca despre flashuri si lumina artificiala. In trei ore am plecat de acolo stiind TOT ce aveam nevoie sa stiu, cu o claritate uimitoare, aproape incredibila. Am venit acasa ca o furtuna, si-a iesit asta:

_DSC1835

Fara softbox, fara umbrele, fara stativ. Un flash, un perete alb, o farfurie. Daca voi puteti spune ca aceste fotografii sunt mai prejos decat cele facute tot de mine cu lumina naturala, atunci poate ca nu trebuie sa continuati sa cititi restul articolului, dar eu nu cred ca veti putea spune asta. Eu sunt vrajita si subjugata de noua mea descoperire, de usile enorme care mi s-au deschis in fata dupa numai trei ore intr-o sala de curs. Au urmat apoi multe, multe alte ore de informatii transmise cu precizie si daruire, pentru care eu nu ii voi putea multumi suficient de mult dlui. Profesor. _DSC1836Multi se plang ca primesc prea multa informatie. Pentru mine nu a fost deloc asa, eu – ca in banc – m-as mai fi dus si maine si poimaine. Pentru mine nimic nu a fost in plus si parca totul a fost prea putin, parca as mai fi vrut inca vreo cateva luni de curs. Stiu ca nu a fost timp suficient sa asimilam tot ce am fi putut invata; insa cel mai important mi se pare ca am primit o baza extrem de solida, de la care se poate pleca si de la care se poate construi orice. Cursul este despre fotografie, nu este despre Photoshop, este despre cum sa faci poze bune si corecte cu echipamentul pe care il ai, nu pe care il visezi, este despre tine si aparatul foto, nu despre brandul X sau Y sau Z. Este despre tine si pasiunea ta si despre ce vrei sa faci din ea.

Cel mai probabil ca nu voi folosi informatiile referitoare la fotografia de eveniment sau nocturna, dar daca vreodata voi vrea sa fac o fotografie unei cladiri noaptea, fara trepied, voi sti exact ce am de facut si care sunt limitarile mele. Si daca voi vrea sa fac fotografia perfecta, acum stiu si ce trebuie sa exersez pana cand reusesc. Asta este mai mult decat orice as fi putut primi.

Sper ca lunile si anii ce vor veni sa va dea masura progresului meu si sper sa va pot bucura din ce in ce mai mult cu imagini si proiecte frumoase.

Multumesc F64 pentru modul in care ati organizat acest curs, multumesc Alina pentru sprijinul pe care mi l-ai acordat ca sa ma pot alatura cursului si, cel mai mult, multumesc dle. Profesor pentru ca m-ati facut sa simt ca acum nu mai am limite. Va raman profund indatorata!

Love and photography!

SHARE

20 COMMENTS

  1. Felicitari Andie! Pare (si cred ca este) un vis implinit pentru tine. Acum poti sa spui ca faci asa poze faine pentru ca esti fotograf profesionist. ;) A, si ptr ca ai un aparat foto bun. :)))
    Inca o data felicitari draga mea!

  2. Felicitari draga Andie!
    Atat pentru diploma, cat mai ales pentru dedicatia si pentru talentul tau! You’re an inspiration!

    Huge hugs! :*

  3. Felicitari Andie! :)
    Superbe pozele si intr-adevar zici ca-s facute la lumina naturala.
    Nu stiu daca o sa ajung vreodata la performantele tale in ce priveste arta fotografica dar un lucru stiu si imi tot spun: daca tu ai putut, pot si eu :)
    Si visez la ziua cand, poate, voi putea face si eu fotografii asa frumoase ca ale tale.
    Succes in continuare!

    • Multumesc Claudia! Permite-mi sa merg si mai departe si sa spun: daca eu am putut, poate oricine! Este nevoie de rabdare si perseverenta. Cum sa zic: 1% inspiratie, 99% transpiratie.

  4. Buna Andie,

    Iti urmaresc de mult timp blogul dar nu am ‘vorbit’ niciodata. In primul rand felicitari pentru inca o reusita frumoasa :) Citesc (si aplic) cu drag retetele tale delicioase si scrise la fel de savuros. Dar imi creste putin inima in mine si cand dau de vreo postare despre inca un tel atins, o incercare depasita cu succes, a unui om bun si muncitor si atat de luminos.

    O singura nelamurire am legata de cursul acesta de fotografie – care e relevanta acreditarii si unde (daca) este necesara? :)

    Spor in continuare la toate!

    • Monica, multumesc pentru cuvintele frumoase si mai ales pentru ca te-ai hotarat sa spargi bariera si sa “vorbim” :) Si eu ma simt tare fericita cand vad cate am realizat in ultimul an, si mi-as dori ca toata lumea din jurul meu sa poata taia obiective de pe lista cu aceeasi bucurie, sincer!
      Acreditarea iti foloseste pentru un singur motiv: poti infiinta PFA/firma sau poti sa fii angajat pe aceasta pozitie de o companie, avand calificarea corespunzatoare. Cu alte cuvinte, poate deveni meseria ta asa cum e si cea de cofetar-patiser, de pilda, pe care nu o poti face daca nu ai diploma sau calificare. La asta iti foloseste si cam atat.
      Mie imi foloseste mai mult sa simt ca am inceput si terminat ceva pentru care am muncit 5 ani. Sunt fericita :)

      • Gata, acum sunt lamurita :))

        Bravo din nou si abia astept sa vad urmatoarele articole cu poze post-curs si acreditare ;)

  5. Draga Andie,
    Felicitari! sa stii ca razbate pasiunea ta pentru fotografie din fiecare rand, din fiecare poza. Erai un fotograf excelent si inainte de a primi aceasta diploma care a venit acum doar ca o noua confirmare a priceperii si talentului tau. Astept cu drag sa vad in continuare cum arata lumea vazuta prin obiectivul tau.
    Ela

    • Ela, multumesc pentru cuvintele frumoase! Adevarul e ca nu stiu sa fiu mai fericita facand altceva. Sunt printre putinii oameni norocosi care fac ceea ce le place si multumesc mereu universului pentru asta.

  6. Andie, am bucur nespus pentru realizarea ta! Te-am urmarit de-a lungul timpului si pozele tale sunt din ce in mai profi :)
    Si eu ma lupt de multa vreme si ma enervez ca nu imi ies pozele cum vreau si cum le am in minte. De curand am trecut si eu in randul lumii si mi-am luat un D5100 si m-am inscris si eu la cursul pro de la F64. In martie o sa iau si eu cuminte loc la curs si o sa ma las invadata de multitudinea de informatie ca sa dau fuguta acasa sa pun in practica. Am emotii! :)

    • Gabi, vei vedea, te va ajuta foarte mult acest curs. In plus, vei castiga un prieten, pe dl. Profesor, care iti va raspunde la toate intrebarile tale chiar daca par uneori stupide (eu m-am simtit de multe ori stupid punand multe intrebari, dar dl. Profesor mi-a aratat ca nu exista intrebare stupida si ca e foarte natural sa ai anumite nelamuriri). Atmosfera de acolo e foarte calda si prietenoasa si te imping sa ai curajul sa intrebi orice iti trece prin cap, sa expui orice problema cu care te confrunti. Daca nu faci asta, nu are nimeni cum sa te ajute. Imbratisari si mult succes pe acest drum!

  7. Draga Andreea,

    Felicitari pentru reusita si pentru articol!
    Iti impartasesc aprecierea pt Dl Grozescu, am participat la cateva cursuri de-ale sale si intr-adevar este un profesionist desavarsit.
    Cochetez si eu cu fotografia de food, asa ca stiu bine cat de frustrant e sa “nu te asculte” aparatul. :)
    Cat despre pozele din articol.. imi vine sa zic..: care flash? arata ca lumina naturala :))

    Asteptam sa ne delectezi cu cat mai multe poze frumoase!

    Cu drag,
    Anca

    • Asa-i? Care flash?? Abia astept sa incep sa explorez lumina artificiala si tot ce imi poate aduce. I’m ready!

  8. Felicitari, Andie! Fotografiile tale sunt de multa vreme frumoase si din ce in ce mai frumoase. Dar chiar stiu ce vrei sa spui cand afirmi ca ti s-au deschis usi si au cazut bariere. Am inceredere ca de acum inainte ne vei bucura retina cu imagini inca si mai frumoase (se poate, oare?). Te imbratisez cu drag!

    • Si eu multumesc! Si da, oh, cat se mai poate… Poate parea ciudat sa spun asta, dar simt ca abia acum incepe drumul meu. Cred ca e vorba de o claritate mai mare pe care simt ca am dobandit-o in ultimul timp. Abordez fotografia intr-un mod diferit, mai constient, mai planficat. Lucrurile bune nu se mai intampla ca urmare a unui noroc sau a unui accident, se intampla ca urmare a intentiei mele iar asta e foarte empowering asa.
      Doamne-ajuta si lumina buna tuturor!

    • Anca, n-am facut chiar mereu poze frumoase. Daca te uiti la primii doi ani de blog te crucesti. Dar eu sunt mandra si de ele, arata evolutia mea :) Te pup!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here