Am văzut acum ceva timp un videoclip cu o doctoriță care mi-a rămas pur și simplu în cap și la care revin constant. Femeia afirma că primul simptom al premenopauzei este senzația care îți apare în corp și te face să te simți că nu mai ești tu însăți. I don’t feel like myself (IDFLM). Parcă m-a lovit ceva când am auzit și apoi mi-am dat seama: m-a lovit pentru că e adevărat, chiar nu mă mai simt eu în corpul meu de la o vreme.
Fraza asta, atât de simplă, comprimă un mix extrem de divers de simptome fizice, emoționale și cognitive care nu pot fi descrise cu adevărat până nu le trăiești. Pe care partenerii de viață și doctorii au dificultăți în a le înțelege pentru că nu indică o patologie clară. Pe care tu însăți nu știi cum să le clasifici și ai senzația că o iei razna uneori.
Cum începe
Experiența multor femei arată că premenopauza începe pervers. Te simți mai emotivă, mai sensibilă, mai obosită, mai puțin motivată. Ești mai iritabilă și țipi mai des la cei dragi, uiți de ce ai intrat într-o cameră, nu mai găsești aceeași bucurie în lucrurile care îți plăceau, nu mai reușești să faci totul cu aceeași ușurință. Mintea ta parcă nu mai ține pasul ca înainte, dar pui totul pe seama stresului și a schimbărilor din viața socială specifice vârstei (de obicei copii care cresc și părăsesc căminul, părinți care îmbătrânesc sau care au probleme de sănătate etc.). Ești într-un rollercoaster emoțional, somnul începe să o ia razna, nivelul tău de energie pe parcursul zilei fluctuează, iar corpul tău se simte diferit în moduri foarte subtile. Încet, foarte încet, simți că nu te mai poți baza pe tine.
Cum a fost
De-a lungul istoriei, femeile care au manifestat aceste simptome au fost diagnosticate cu isterie, nevroză sau neurastenie și au primit cele mai nebunești tratamente, din care am plăcerea să enumăr: statul la pat săptămâni întregi fără contact social, citit sau scris; internarea la azil, uneori împotriva voinței proprii; masaje pelvice care urmăreau să declanseze orgasme și astfel să scurgă energia nervoasă în exces (și uite așa au apărut vibratoarele); sedative; băi reci (e ok, acum unii le fac voluntar); șocuri electrice și evideeent educație și îndrumare morală. În ziua de azi nu mai suntem nici isterice nici nevrozate, suntem stresate. Nici atitudinea societății față de premenopauză și menopauză nu s-a schimbat prea mult: toată lumea se așteaptă să rămânem cuminți, tăcute, devotate și ascultătoare și să navigăm etapa asta a vieții noastre fără prea mult zgomot. Oricum e doar în capul nostru, nu?
Cum este
Realitatea e că simptomele premenopauzei și menopauzei sunt extrem, dar extrem de diverse și variază enorm de la femeie la femeie. Un procent mic reușește să navigheze prin această perioadă fără schimbări majore, dar pentru restul este un mic iad, iadul unei broscuțe fierte la foc mic. Majoritatea oamenilor asociază premenopauza/menopauza cu bufeurile, transpirațiile nocturne, osteoporoza și simptomele urinare, dar astea sunt doar cele mai cunoscute simptome. Există multiple probleme care încep să apară și pe care de obicei le asociem cu înaintarea în vârstă (da, într-un fel sunt legate) dar care au un puternic fond hormonal. De la lucruri simple, fizice, precum durerile de sâni, subțierea părului sau unghiilor, uscăciunea pielii, creștere în greutate în special în zona abdomenului, dureri articulare, palpitații, creșterea colesterolului rău, până la probleme emoționale și cognitive: ceață mentală, dificultăți de concentrare și memorie, modificări crunte de dispoziție, anxietate, atacuri de panică, depresie, oboseală accentuată, insomnie sau scăderea libidoului.
Ai zice că e deja destul de rău, dar lucrurile nu se opresc aici. Mai multe afecțiuni par a fi de fapt relaționate schimbărilor hormonale din această perioadă, menționez câteva: refluxul gastric, acneea, artrita, accentuarea sau apariția bolilor autoimune, problemele digestive, mâncărimi și eczeme, uscăciunea ochilor, tinitus, fibromialgie, tendonită, umăr înghețat, sarcopenia, boala ficatului gras nonalcoolic, vertij, probleme de echilibru, migrene, rezistență la insulină, IBS, mâncărimi în urechi, apnee și lista poate continua.
Uneori simptomele apar ușurel, unul câte unul, mai vin, mai pleacă, alteori se declanșează de parcă cineva ar fi apăsat pe un buton. Pentru mine, unul dintre lucrurile cel mai greu de gestionat și înțeles în această perioadă este anxietatea generalizată și paralizantă. Sună dubios, dar o simt în corp aproape ca pe un proces chimic, care nu are legătură cu mintea mea rațională. Este prezentă peste tot într-un mod aproape debilitant, fără a fi justificată rațional sau factual. Și totuși este, și totuși eu trebuie să trăiesc cu ea, să fac ceva din ea în timp ce încerc să devin din nou eu.
Ce trebuie să faci tu?
Să știi că dacă ai 35 ani + și nu te mai simți tu însăți în pielea ta, nu e neapărat de la stress. Să știi că e posibil să fie de la premenopauză, să știi că trebuie să te pregătești. Să știi ce te așteaptă. Să nu lași medicii și oamenii din jurul tău să te convingă că ești nebună sau să-ți minimizeze experiențele.
Trebuie și să înveți să ai grijă de tine. Să știi că ridicatul de greutăți sau orice sport care construiește masă musculară la modul serios este aliatul tău numărul 1 pe acest traseu. Să știi că trebuie să mănânci PFF (proteine, grăsimi, fibre) în cantități mai mari decât ai făcut-o până acum, și să o lași moale cu junk food și mâncarea slab nutrițională. Să știi că trebuie să faci ce poți tu mai bine să dormi cât mai mult, chiar dacă te vânează insomniile, să exersezi igiena somnului. Să ai grijă de mintea și bunăstarea ta, prin căutarea relațiilor sociale care te vindecă, te cresc, evitarea celor nocive, reconectarea cu ritmul naturii.
Să știi că e posibil să faci totul bine și tot să fie greu. Să știi să cauți un doctor cu experiență care să te creadă, să te înțeleagă și să-ți prescrie terapie hormonală daca e sigură și necesară pentru tine. Terapia hormonală nu mai e ce a fost, nu echivalează cu cancerul, iar studii recente arată că dacă e făcută în premenopauză poate preveni substanțial declinul de la menopauză și post menopauză. Să-ți aduci aminte că 2/3 din numărul pacienților de Alzheimer sunt femei, și e posibil ca schimbările hormonale și metabolice din menopauză să contribuie la asta.
Și poate, cel mai important, să lupți pentru tine.
Love and care!
