Astazi ar fi trebuit sa va inveselesc cu un post amuzant si distractiv. Dar nu pot. Evenimentele din ultimele zile m-au cam redus la tacere si m-au facut sa ma gandesc mai mult la drumul nostru in viata asta, la viata asta pe pamantul asta, la efemeritate, rost, sfarsit, spirit, sine, intregire, despartiri. N-am gasit niciun raspuns, nicio certitudine. Am gasit doar franturi de viata intr-un cuib de oameni la marginea unei paduri.
To be continued…
Foarte dragute fotografiile si comentariile!
Si mie imi plac, ca s-a umflat mandria nationala in mine :) Te pup Gabi!
wow.. ultima poza cu cladirea ( cred ca inauntru este un izvor ??)… pai ce amintiri mi-ai bagat in casa… asa cu eruptie. Mi-e frica sa fac socoteala cand am fost ultima oara pe acolo
Da, izvorul 24. De la care beau eu apa seara :) E frumos mai, la fel de frumos si pur aici. Poate da Dumnezeu si mai ajungi :)