Nu iaste nimic mai comun decat clatitele pe lumea asta romaneasca. Dupa ani de experimentat, testat si degustat, rezultatul este clar: clatitele continua sa fie desertul meu preferat. Nu stiu daca pentru versatilitate sau daca pentru faptul ca niciodata nu am reusit sa ma satur cu adevarat de ele, insa e cert: I will never say no to a good clatita romaneasca, preferabil facuta de muma mia. In special imi plac clatitele sarate, adica cu branza sarata, sau cu … zahar gol. I know, the horror. Dar trebuie sa accept odata pentru totdeauna ca sunt suma influentelor culturale si a obisnuintelor imprimate inca din copilarie, si asta e: sare si zahar ma friends. The basics. La ultima ei vizita pe la mine mama mi-a explicat ca a descoperit o reteta geniala de clatite cu.. bere, or cum asta se plia nemaipomenit pe filosofia mea de viata ca alcoolul nu se bea, se mananca, in doua minute eram in bucatarie si mesteream la minunatiile astea.
Ingrediente
- 660 ml bere cu alcool (doua sticle mici sau doua doze)
- 3 oua
- 1 praf sare
- 1 lingurita coaja de lamaie si coaja de portocala
- 100 ml ulei
- 3-400 g faina (coca trebuie sa fie ca o smantana fluida si usor curgatoare)
Metoda
- Se amesteca toate ingredientele pana la omogenizare.
- Clatitele se coc in tigaie de teflon si nu se mai pune deloc ulei la prajire, acesta fiind si motivul pentru care se pune uleiul in compozitie.
- Se toarna coca cu ajutorul unui polonic in tigaia incinsa iar clatita se intoarce cand incepe sa se arameasca pe partea de jos. Veti vedea ca nu se vor micsora in tigaie.
Clatitele ies foarte pufoase, iar grasimea nu se simte deloc. Noi le-am mancat cu un amestec de branza dulce si marar, respectiv cu serbetul meu de menta si fistic, gasit la Rasnov. Which was awesome!! Nu-mi trecuse deloc prin cap pana acum sa incerc combinatia, dar mi-a placut nespus. Evident ca voi puteti incerca chestii mult mai apetisante, dar la noi asta s-a nimerit, iar eu imediat am impartasit. Gotta love that fake green color, right?
Love and beer!
berea ca ingredient al compozitiei de clatite e un secret vechi, ca sa spun asa. unii folosesc si apa minerala. merge inclusiv la ticluirea clatitelor post-ace :). chestia ceea verzuie e foarte apetisanta… de la distanta. Rasnov, deci.
Eu nu stiam de bere. De apa minerala da, facea mama mereu. Insa berea ii da si un gust aparte, cel putin eu asa cred. Iar chestia aia verzuie cu numele conspirativ de serbet de fistic e… pfuooaaamamamamiamegageniala!!!
Ai cumva reteta de cornulete cu bere? Eu am avut-o, imi ieseau niste cornulete fragede si gustoase de-ti lingeai degetele! Problema e ca am pierdut-o si nu am gasit nicaieri pe net alta……Please, daca cineva detine asemenea comoara sa-mi dea si mie de stire.
Draga mea, nu o am, dar poate ne ajuta vreun cititor mai iscusit :)
Chiar azi am intrat in posesia acestei retete delicioase!
1kg faina, 1/2 l ulei, sare si zahar vanilat se amesteca bine.
Apoi, un cub de drojdie se topeste in 250 ml bere calduta si
se adauga peste coca, Se framanta 10 minute, se intind foi,
se taie triunghiuri si se umplu cu rahat sau gem. Dupa ce se
coc, se tavalesc prin zahar pudra. Delicioaseeeee!!!
Claudia, mi se pare mie sau reteta asta aduce putin a croissant? :) Bine, un alt fel de croissant, caci nu avem aluatul clasic cu unt, impaturit si para-impaturit :) Mi-ai facut pofta, sa stii!
wow, cata bere, hic, hic……..m-a atras “chestia” aia verde zisa si serbet. Nu l-am vazut pe nicaieri, ca tare-mi face cu ochiul.
Mihaela, tare bun. L-am luat din cetate, de la Rasnov, unul cu menta, unul cu fistic. Senzatie!
Am facut cu bere Neumarkt…Au iesit clatite cu gust…puternic si amarui…
Laurentiu – foarte tare :)))