In primavara asta am fost la Londra intr-o mini vacanta bine-meritata, tintita exact in perioada cea mai friguroasa din Anglia de cand se fac masuratori meteorologice. How lovely. Desi frigul cumplit si vantul au fost factori destul de descurajanti, am mai scos din cand in cand aparatul sa mai imortalizez cate-o salata, o rosie, o cladire, un porumbel. Pe scurt, ce trebuie sa retineti despre Londra este ca 1) e un oras foarte scump si 2) este atat de cosmopolit incat a concentrat in el toata lumea asta mare. Toate fanteziile in materie de cumparaturi, restaurante, ingrediente, ciudatenii si frumuseti se gasesc aici; de fapt, e foarte probabil ca daca nu se gasesc aici sa nu se gaseasca niciunde altundeva :) Ei, glumesc putin, dar cert e ca valurile de imigranti au adus cu ei bogatia si diversitatea taramurilor natale, ceea ce face din Londra un oras pe care sa-l vizitezi saptamani intregi si tot sa nu te saturi.
Nu vreau sa va plictisesc prea mult cu partea de travel ca oricum nu ma pricep, asa ca trec direct la partea de mancare. Desi am batut lumea asta mare in lung si-n lat, senzatia de disperare neputicioasa, bucuria de catel pe steroizi care face pisu pe el de emotie la vederea stapanului, frustrarea profunda pe care am simtit-o in pietele si magazinele din Londra n-am mai trait-o decat o data in viata mea: in restaurantele din America de Sud cu plata la intrare (nu stiu daca stiti sistemul, acolo e des intalnit: platesti o taxa modica la intrarea in restaurant si mananci cat poti – like, pana crapi, caci au munti de bufete suedeze pline cu delicatese de toate tipurile) in care era sa-mi dau, nu o data, obstescul sfarsit pe baza de supradoza de alimente nemestecate introduse de-a valma direct in stomac. Ah, daca eram camila….
Ma, orice iti trece prin cap gasesti in Londra si fara sa alergi trei sferturi din oras si sa-ti dai tot salariul pe 100 g de ceva. Inclusiv umilele Tesco Express, niste maghernite de marketuri de la coltul blocului sunt mai bine aprovizionate decat Mega-ul unde imi fac eu cumparaturile; acelasi lucru il pot spune si despre Marks and Spencer, care la ei are si o divizie de mancare si e foarte raspandit. E drept, unele sandvisuri au gust de carton, insa ai de ales intre cincisprezece de feluri, din care minim 4-5 vegetariene, cu ingrediente care nu se rezuma la cascaval si rosii. De varietatea de legume nici nu va mai zic, dar imaginati-va toate legumele si fructele si am rezolvat-o. Si NU, avocado NU era necopt/stricat, era moale si verde-galbui si gustos direct de pe raft, manca-mi-ati sheapca si papucii voi astia de-l importati in Romania!!! Pe scurt, de fiecare data cand intram intr-un magazin cu mancare imi venea sa plang de nervi.
Si-uite-asa intr-o dimineata cu soare am ajuns eu in Covent Garden. Planuiam sa mergem sa pranzim la Jamie’s Italian (which we did) dar intre timp mi-a luat ochii piata de acolo. Mai dar ce mi-a placut. Mai micuta si mai discreta decat Borough Market, piata era pregatita de Paste (pentru ca da, am prins w/e Pastelui catolic acolo) si plina de tot felul de magazinase artizanale, in special cu obiecte decorative. Inutil sa spun ca as fi cumparat o jumatate din ele, dar am ramas tot cu uitatul, pentru ca in Londra tentatia sa cumperi e la fel de mare ca preturile, asa ca trebuie sa chibzuiesti atent la ce-ti doresti. Erau si cupcakes, dar sincer, peste tot in Anglia am observat crema aia specifica de unt cu zahar de mai bine mi-as fi infipt un pix in ochi decat sa o mananc, asa ca am zis pas. Dar sa lasam imaginile sa vorbeasca.
Daca tot eram la Covent Garden, am dat o fuga pe la Jamie’s Italian si pot spune ca a fost foarte dragut. Atmosfera de acolo e foarte relaxata, family-like, mancarea buna, ca acasa. Eu mi-am luat o portie de paste umplute cu ciuperci salbatice, o salata verde simpla, o portie de chips cu usturoi si o selectie de paini italienesti cu otet balsamic (my love) si ulei de masline; iubi a incercat un burger imens, Andreuta un risotto cu creveti si o portie de spaghetti negre, iar despre Madalin nu vorbesc ca stie el foarte bine ce a comandat :)) Usurarea cea mare a venit atunci cand am constatat ca mancarea lui Jamie are acelasi gust ca cea pe care o preparam noi in casa (does this mean we rock?). Mie personal portiile mi s-au parut insuficiente pentru a ma satura si a trebuit sa-mi iau la sfarsit selectia de paini ca sa nu simt ca am plecat nemancata, insa comesenii mei sustin ca eu sunt un porc si ca restaurantul nu poate fi judecat dupa apetitul meu scapat de sub control. Asa o fi.
Mi s-a parut totul foarte dragut, dar nimic nu putea sa ma pregateasca pentru ce avea sa vina: Borough Market. Pana de curand credeam ca Boqueria din Barcelona este museum of food porn, da’ cred ca m-am inselat: Borough Market is definitely the sh*&%. Noi am fost tot intr-o dimineata (gen 11) si era omor. Erau locuri in care pur si simplu nu puteai sa treci, nu te puteai misca. Cozile la mancare erau imense si aglomeratia pe langa tarabe la fel. Dar pe buna dreptate, caci nu stiai la ce sa te uiti mai intai: la zecile de feluri de paine cu maia, la toata puzderia de fructe si legume proaspete (rosii de tot felul, usturoi mov, trufe, galangal, morcovi mov, chard multicolor, ciuperci in 10 feluri), fleur de sel, branzeturi, o mie de tipuri de masline, dulciuri cat cuprinde, gata, ca-mi e foame de mor. It was all there.
Iar mirosurile? Mirosurile erau incredibile. Toata lumea alerga in jurul tau cu alt tip de mancare calda, de nu stiai ce ti-ai putea alege! Eu am facut eroarea maxima sa ma duc la Veggie Table, unde serveau niste asa-zisi burgeri cu halloumi, care aratau excelent. Mi-am frecat mainile a satisfactie, m-am asezat la coada inselator de mare si am cerut unul, cu gura plina si sterlici in ochi in anticiparea a ceea ce avea sa mi se reveleze. Epic fail. Nu numai ca halloumi NU exista in acel burger (numai pentru aceasta amagire ar fi trebuit sa faca ani grei de inchisoare) dar de fapt acel burger era vegan si consta in trei tipuri de varza/sfecla/telina/morcov/pana mea rase si rugate sa stea impreuna intr-o chiftea mermelita pe gratar, apoi strivita intre bratele primitoare ale unei chifle. Fuck you very much, a fost oribil, si am aruncat jumatate la gunoi, cu buza umflata si tremuranda de oftica de a fi platit 3.5 pounds pe asa ceva.
Din fericire m-am dres cu o placinta cu visine (selectionata foarte greu din multimea de ciocolaterii si dulcegarii de acolo!) care mi-a luat toata supararea si mi-a dat curajul sa sparg alti trei pounds pe o cantitate insesizabila de fleur de sel.
Nu m-am indurat sa iau fructe si legume, ca oricum ar fi putrezit pana in Romanica – asa ca am facut cateva poze, sa-mi ramana in amintire.
Cel mai mare regret pe care il am e ca nu mi-am luat si eu o plasa din asta si o paine cu maia – nu stiu cum ne-am invartit, ce-am facut, ca in graba cea mare din ziua aia am plecat din piata uitand ce trebuie sa iau. Regret maxim, I swear.
Insa probabil locul meu preferat este Portobello Road. Nu numai pentru ca aici am gasit cel mai meserias bubble tea (btw, o sa fac si eu in casa, so stay tuned), ci pentru ca sunt mare fan flea markets si antichitati si ma pasioneaza extrem sapatul printre lucruri vechi pentru a gasi comori nepretuite. E o pasiune pe care am avut-o de mica, cand ii aduceam mamei in casa toate pietrele de afara explicandu-i ca e posibil sa fi gasit un zacamant de uraniu in fata blocului. Biata mama.
Cert e ca Portobello Road e cu siguranta manifestarea fanteziilor mele in materie de flea markets: firea mea ADD-ica a fost in extaz, furata de la o taraba la alta, ba de seturi de portelan superbe, tacamuri de toate felurile, aparate foto vintage, tiparnite, tablouri, you name it. Am zburat ca un fluturas incantat si n-as mai fi vrut ca strada aia lunga si ingusta, inconjurata de cladiri mici si discrete si ciresi abia inmuguriti sa se termine vreodata. Oh dear me.
La final trebuie sa va recomand sa nu ratati nici magazinele Whole Foods, caci sunt o reeditare a lui Borough Market la puterea o mie cinci sute, in sensul ca au si produse non-food, inclusiv cosmetice bio, carti si ustensile de bucatarie. Am gasit acolo portocale rosii (really supermarkets in Romania, really?!), tofu de toate tipurile, sirop de curmale si, cireasa de pe tort, niste aparate care transformau orice tip de nuca in unt, acolo, pe loc. Deci practic iti puteai face propriul tau unt de migdale, caju, macadamia, fistic, arahide, etc, pe loc in cantitatile dorite. Let me say that again. Propriul tau unt, pe loc, sub ochii tai, in caserola ta. Eu marturisesc ca am trecut mai mult razant prin magazin, ca simteam iara cum ma cuprinde invidia si mi se infige gheara in gat.
Acestea fiind zise, va doresc din suflet sa nu ratati Acvariul din Londra si, daca n-aveti rau de inaltime, nici un tur cu Roata nu-i de lepadat…
Love and splendid London Markets!
PS Pentru o experienta intensificata si mai multe poze, va recomand sa vizualizati galeria de mai jos.
Foarte bun articolul.. eu am vizitat anul trecut Londra si nu am apucat sa vad pe indelete locurile descrise de tine – dar prin articolul tau, parca le-am exprimentat si eu. Sincer ma apuca si pe mine invidia acum ca nu avem si noi toate bunatatile alea.. si avocado-ul este crud!
Ei, in 200 ani vin si la noi :)
Foarte misto articolul!
Am ramas ca la dentist!Invidioasa foc!M-au temperat preturile insa canile acelea splendide….mi-a ramas sufletul la ele!Doamne ce locuri!Ai ramas cu niste amintiri de neuitat!
Asa e Dora, preturile sunt ca un dus rece :) Sa nu fii invidioasa. Oricat mi-ar fi placut la Londra sunt alte locuri chiar si mai misto. Uneori chiar si pe la noi prin tara.
Un singur cuvant: heaven! :)
And my heart beats so that I can hardly speak! :)
F tare, parca ma vad pe mine la Bruxelles, ma rog B. nu pare asa cool la cap. food, dar nici eu nu am cautat f mult, dar diversitate ai si asta i simply love it!!! imi place mult stilul tau de a povesti: fun and honest. de abia astept urmatoarele articole. dai dependenta :) <3
Mie Bruxelles nu mi se pare cool in general. Va rog nu dati cu pietre :) E mai bine aprovizionat ca Romanica, insa ca oras mi se pare plictisitor pana la lacrimi.
Sunt lesinaaaata, lesinata! Nu mai pot sa-mi misc degetele pe tastatura de ciuda :)
Lasa Carmencita. Strangem ban pe ban si mergem cu totii sa le invadam tara. Keep calm and carry on, cum zic ei :)
me again :) am uitat sa te intreb o chestie: vreau sa cumpar niste forme de animale -mai exact iepure, gaina, pui, maybe miel- ca sa fac biscuiti pt paste, ai idee unde sa caut? tu de unde te aprovizionezi in general la cap recuzita de bucatarie? nu chestii mari gen oale, ci de astea mai micute. thx
Draga mea, eu de obicei gasesc pe la supermarketuri – ai ramane surprinsa cate cuttere sunt acum de vanzare. Chiar ieri am vazut de iepure si miel; gaina si pui nu stiu dar ai putea incerca si online la lumeabasmelor.ro sau pe site-urile si magazinele de hobby shop, la instrumentele pentru FIMO. Sa-mi zici daca gasesti!
Pentru chestii micute eu sunt ca un viermisor, scotocesc peste tot. Imi place la Kitchen Shop, dar e cam scump; imi place sa ma mai duc prin flea markets; intotdeauna sap bine in supermarketuri ca mai fac din cand in cand greseli si aduc chestii de calitate; ma mai duc si pe la Metro si Selgros pentru chestii mai specializate; as mai recomanda si Bilancia, dar care din pacate are sediul tocmai in Corbeanca – acolo gasesti cam tot ce vrei.
Daca n-ar fi ATAT DE SCUMP, acum as ateriza acolo. Ce ma oftic e ca acum 7 ani cand am fost eu in Londra nu eram food addict, asa ca partea asta nici n-am bagat-o in seama.
I so know what you mean. Gandeste-te ca eu am ratat America de Sud, Nord si… well.. toata Europa si putin din Asia pe aceleasi considerente. Feel better? :)))
Superbe amintiri, superbe poze!
OH MY! Portobello Road +Borough Market = Heaven.
OH MY! Portobello Road +Borough Market = Heaven.
Dumnezeule , ce de minunatii acolo !! M-as pierde cu orele fara sa stiu ce sa cumpar ptr ca as vrea din fiecare cate putin !! :((
Dilema noastra a tuturor draga mea :)
ce pâine frumoasă! în perioada asta experimentez tot felul de rețete de pâine. Dar cea din poză e uau. Sper să fie la fel de bună precum arată, nu ca burgerul :D
Din pacate nu-ti pot spune pentru ca eu am facut eroarea maxima sa NU apuc sa cumpar! Of. Dar o sa ma intorc la Londra special pentru asta :)
Ti-am descoperit blogul de putina vreme…si nu ma mai satur de citit :) Londra e pe lista mea de anul asta si ma bucur ca am gasit in articolul asta cateva “tips” demne de urmat. Multumesc! In ceea ce priveste Whole Foods, ai dreptate, e un loc extraordinar…de 1 an jumate’ il frecventez, in Toronto….motiv pentru care ziua de grocery shopping a devenit ziua mea preferata :))
Ce ma bucur draga mea! Te mai astept pe aici!