Cronica de vacanta

32

Din cand in cand isi mai face loc pe blog si cate un articol despre aventurile mele in lumea asta mare, cunoscuta si sub numele de Andieland. Din motive de epuizare fizica si psihica, vacanta asta de vara mi-am dorit sa fiu cat mai aproape de natura, cat mai izolata de lume si tehnologie, cat mai tacuta si meditativa, pentru a ma odihni, regasi si recentra. And guess what? A functionat! Desi initial gandisem un tur glorios al Italiei cu masina, planurile noastre au fost date peste cap si ne-am trezit gata de o vacanta improvizata pe litoralul romanesc, care a iesit mai bine decat ma asteptam. Sa va explic.

Prima idee stralucita care mi-a venit a fost sa o insfac pe prietena mea si sa mergem impreuna la Festivalul International de Film Independent Anonimul de la Sfantu Gheorghe, Delta Dunarii. Imi doream demult sa fac o excursie prin Delta, iar asta mi s-a parut un motiv excelent. Dupa ce am vizitat countryside-ul romanesc din motive de ramas fara baterie la GPS si ca urmare ratacit aiurea prin Dobrogea, am reusit sa atingem destinatia-cheie: Mahmudia, portul din care urma sa luam o fregata pana la Sfantu Gheorghe. Am lasat masina intr-o parcare pazita, care ne-a taxat cu 5 lei/zi, si ne-am suit in barca fericite si oarecum cocosate de cele o mie de bagaje pe care le-am luat cu noi. Desigur, numai izoprenele si cortul de 2 persoane erau vinovate pentru asta, nicidecum gentile de voiaj king size incarcate cu toata garderoba noastra de vara/toamna/iarna/munte/mare + papuci si o mie de creme. Ne-am descurcat totusi si va pot spune cu sinceritate ca mi-a placut nespus drumul de trei ore pana la Sfantul Gheorghe. Delta e frumoasa, fregata e curata, are prize, scaune, aer conditionat si loc de dormit pe punte :)

delta1 DSC_0146copyIMG_1352

In Sf. Gheorghe ne-am cazat la cort, in campingul Dolphin, acelasi loc in care se proiecteaza seara filmele festivalului. In timpul zilei, filmele sunt difuzate in sali de cinema mai frumoase, curate si ingrijite decat cele de la mall, in complexul de vis-a-vis de camping. Ce trebuie sa stiti e ca transportul in sat se face cu ajutorul Trocariciului – adica un tractor cu remorca (yeah, baby, check THAT out) – pentru ca e ceva distanta intre port-camping si camping-mare. Vorbim de 10-15 minute de mers pe jos agale, insa daca ai bagaje sau e extrem de cald, atunci dai doi lei pe bilet fara nicio urma de remuscare. Plaja era superba, linistita, aerisita, fara gunoaie, fara vanzatori ambulanti sau poluare fonica, apa albastra si cristalina si cu un nisip atat de fin ca nu-mi venea a crede. Bine, enervant daca batea vantul, dar clar cel mai fin din toata tara.

DSC_0148-copy delta2 DSC_0152-copy

Campingul Dolphin e foarte, foarte misto. Desi viata la cort m-a invatat mai mult ca orice sa apreciez o priza, un bec, un dus sau o baie in camera, trebuie sa spun ca nu am suferit foarte mult. Toalete erau destule, curatate si dimineata si seara, apa calda eu una am prins mereu si am facut si ceva team-building cu necunoscute pe la dus, ca tot nu existau cabine individuale :) Locul de cort era 15 lei/zi, casutele de lemn se inchiriau cu 85 lei/zi, iar peste drum era complexul de lux, cu patru stele si piscina – dar noi, hipsterii amarati si romantici, am preferat sa ne inghesuim printre ierburi, melci, broscute si fluturasi la cort. In incinta campingului existau un bar si un magazin (dar la care nu se gaseau mancare sau fructe si legume proaspete, pentru asta trebuia sa mergi tocmai in celalalt capat al satului), precum si o autoservire relativ ieftina. Mancarea se adresa in special amatorilor de peste, care ar fi gasit numai feluri proaspete si gustoase, insa pentru vegetarienele de noi a fost foarte distractiv: am tinut-o toata saptamana pe un singur fel, on heavy rotation – cartofi la cuptor cu mujdei si salata de rosii. Ba, au fost atat de bune ca nici ca m-a deranjat. Cartofii aia erau moi si acoperiti de condimente bune, iar mujdeiul cu un pic de smantana m-a terminat – super bun! Pe langa toate astea, exista si un loc de chill out, cu mese, scaune, umbra, muzica (nu muzica de la radio, repetitiva, enervanta si frivola de-ti vine sa-ti scoti ochii cu furculita, ci o muzica gen nicecream + so 90ies + funk + tot ce vrei), unde puteai citi, medita, dormi…

Mi-a placut foarte tare libertatea de acolo: toata lumea era prietena cu toata lumea, puteai intinde izoprenul oriunde si sa dormi pe jos, nimeni nu te judeca/deranja, te asezai la masa cu necunoscuti, ce sa mai, o atmosfera calda, prietenoasa si relaxata. Ma distra bataia pe prize pentru incarcat telefoanele precum si faptul ca telefonul national in Sf Gheorghe era aifonu :)) Pe la 9 seara incepeau concertele – am ADORAT concertul Luizei Zan, fata aia e atat de misto ca vreau s-o iau acasa! – apoi filme toata noaptea pana spre dimineata. In timpul zilei rulau filme in salile de cinema (cu aer conditionat) si dupa fiecare calup veneau regizorii si actorii si le puteai pune direct intrebari intr-o atmosfera intima si deschisa. Bai, ce sa mai, a fost genial (m-am simtit atat de bine incat NU am facut poze!).

DSC_0257-copy DSC_0258-copyIMG_1355

Si de parca toate astea n-ar fi fost de ajuns, am facut una din descoperirile vietii: revista Esquire. M-a fascinat. Am mancat pe paine toate articolele, pana mea, am citit pana si notele de subsol! Ceea ce ma aduce la intrebarea care de atunci ma roade neincetat: cum e posibil ca o revista pentru barbati sa fie in halul asta de misto, inteligenta, incisiva, interesanta, entertaning, iar revistele glossy pentru femei sa fie scrise ca pentru niste papusi de plastic lobotomizate? Cum e posibil ca revista asta sa scrie despre continuitatea geto-daca sau necroloagele la romani intr-un mod atat de sexi, amuzant si captivant, iar revistele glossy pentru femei sa nu poata depasi pragul psihologic al testului pentru a afla daca iubitul tau te inseala?!? (ceea ce-imi aduce aminte de genialele articole ale Simonei Tache pe tema). Ma, io sunt convinsa ca femei super-adevarate exista in Romania, insa unde naiba sunt revistele lor? Ai? Aratati-mi va rog si mie una, ca vreau sa o cumpar! De altfel, m-am hotarat sa-mi fac abonament la Esquire, pentru ca in dragoste nu se discuta. Ca sa nu mai zic ca am descoperit-o acolo si pe Taietel (aka Jo Ilie), care-i scrie despre mancare de mama-mama. So, what’s not to love?

IMG_1357

Cat priveste festivalul propriu-zis, a fost un deliciu: nici nu stiu care film mi-a placut mai mult. Mi-au ramas in cap cateva filme si scurt metraje romanesti absolut exceptionale, pe care va recomand sa le vedeti daca veti avea ocazia: Sunt o baba comunista, Pozitia copilului, Puzzle, Vocea a doua, dar si cateva productii straine: Quartet (regizat de Dustin Hoffmann), My life with Liberace (Matt Damon si Michael Douglas in rol de homosexuali – PRICELESS!), si multe altele pe care le-am pierdut pentru ca mi-a fost prea somn sau am fost la plaja. Of.

Insa poate partea cea mai faina a fost excursia in Delta. Oameni buni, Delta e o minune. Daca tampitii astia cu frackingul sau cu cianura nu o vor distruge complet, ramane intr-adevar o comoara a planetei. N-are sens sa va povestesc eu prea multe, o sa las imaginile sa vorbeasca. Vreau doar sa va zic doua chestii: 1. am vazut o colonie de pelicani indeaproape, lucru pentru care a trebuit sa merg printr-o mlastina acaparatoare, plina de balega si vaci salbatice nebune care sunt convinsa ca voiau sa ma atace si 2. chestiile care plutesc pe apa in zona se mananca, dupa cum veti si vedea.

delta4DSC_0182-copy delta3 DSC_0194-copy

delta5DSC_0212-copyDSC_0189-copy DSC_0201-copyDSC_0204-copy DSC_0208-copy

Ei bine da! Aceste salate plutitoare adapostesc niste muguri subacvatici care se mananca. Arata ca niste pokemoni cu tzepi si-s greu de taiat, dar odata ce ai facut-o… wow. Au un gust de midgalo-nuci zemoase incrucisate cu pepene galben – o minune!!

delta6 delta7 delta10

Am continuat cu plimbarea prin Delta si am surprins un apus… divin..

DSC_0220-copy delta9 DSC_0233-copy

Spre sfarsitul ultimei saptamani a festivalului treaba s-a nasolit pentru ca s-a umplut satul de turisti, ceea ce a creat probleme la bai si m-a facut sa constientizez ca nu o sa am cu ce sa plec din Sf. Gheorghe daca nu ma grabesc (pentru ca erau doar doua fregate mari si late pe zi si nu puteau face fata debitului de turisti). Asa ca joi am intins-o si am aterizat direct la…. Eforie Nord! Za horror. Dupa splendoarea din Delta am nimerit fix in miezul iadului saormisto-manelist de pe litoral. Nu am cuvinte sa va descriu mizeria si nesimtirea acestui mare si drag popor din care ne tragem, de aceea o sa ma abtin si o sa va povestesc doar despre mancare. Mmm.. sau despre absenta ei, caci in Eforie am ajuns sa regret cartofii la cuptor si salata de rosii din Sf. Gheorghe. Mancarea era de vreo 10 ori mai proasta, mai putina si de vreo 3 ori mai scumpa. Singurul aspect pozitiv? Inghetata cu marshmallows!! OMFG. Bai, cum de nu m-am gandit eu pana acuma sa fac asa ceva? Cum de nu mi-a trecut prin cap ca pufosenia nalbelor s-ar imbina perfect cu cremozitatea racoroasa a inghetatei cu vanilie?? Aceasta eroare fatala va fi corectata in curand. Asa ca, dupa trei zile de chin, am fost fericiti sa spunem adio acestei statiuni in care in tinerete am petrecut clipe de neuitat, dar pe care acum sper sa nu o mai vad vreodata!

IMG_1366 IMG_1370

Si-uite-asa ajunsaram la … Saturn! Ei, aici treaba s-a schimbat radical. Cu un dram de noroc am nimerit la acest hotel minunat – Teen Hotels – la care am fost cazati intr-un apartament cu vedere panoramica spre mare!! Whoa! Hotelul e amplasat chiar pe o plaja retrasa, necomerciala, care mi-a facut deliciul zilelor la soare si al noptilor cu luna plina. Ce pot sa va spun e ca daca vreti luna de miere perfecta la un pret rezonabil, asta e locul! Nu stiu daca placerea mea a fost amplificata si de conditiile de cazare anterioare, insa mie hotelul asta si oamenii de acolo mi s-au parut combinatia perfecta. M-am relaxat nemaivazut si am descoperit si ca puteam ajunge pe jos in Mangalia, dupa o plimbarica superba de 2km (dar care in context de vacanta nu s-a simtit deloc!).

DSC_0262-copyIMG_1394IMG_1395 IMG_1398

Si in Saturn mancarea a fost la fel de proasta ca in Eforie, ba chiar am avut parte si de momentul cel mai ingrozitor al excursiei: cina la Blue Fish. Blue Fish este un restaurant cu specific pescaresc care arata foarte bine si e situat langa hotelul unde am stat. Se vede treaba ca patronii s-au straduit sa creeze ceva frumos: muzica e minunata, mesele de lemn sunt mari, umbrite, totul e curat, baia curata, bucatarii imbracati impecabil gatesc la vedere, meniul suna imbietor, ce sa mai, pana sa vina mancarea eram in al noualea cer. And then it happened. Eu mi-am luat legume (funghi porcini, trei tipuri de ardei, vinete si dovlecei) trase in tigaie cu ulei de masline, usturoi si otet balsamic, impreuna cu cartofi wedges si o salata verde simpla cu lamaie si ulei de masline, iar iubi un platou de fructe de mare (baby sepia, creveti, si alte oratanii) cu sos de funghi porcini si un sos pesto. Ce-am primit? Eu o fafurie de legume amorfe intre care se regaseau: o ciuperca champignon (!) si niste ramasite de ardei gras romanesc verde (!!), dovlecel si vinata, de culoare maro, ingalate intr-un ulei mult prea prajit, insotite de o portie de cartofi wedges vechi, usor raciti si pe alocuri necomestibili, impreuna cu o salata verde cu rosii cherry(!); iubi acest platou de fructe de mare prajite intr-o crusta care amintea de semipreparatele congelate si care costa – ghici! – 45 lei!! (mentionez ca pozele nu-mi apartin, se regasesc pe site-ul restaurantului). Singurul lucru executat impecabil pe platoul ala a fost sosul pesto. De foame, am mancat. Nici n-am apucat sa ies bine din restaurant si mi s-a facut rau de la stomac si, in cateva ore, mi s-a alaturat si iubi. A fost de departe cea mai proasta experienta de pe tot litoralul. De ce m-am hotarat sa scriu despre asta? Pentru ca 1) se vede din restul detaliilor ca patronul s-a straduit sa faca ceva special si ma gandesc ca poate are nevoie de ceva feedback constructiv si 2) pentru ca ne-a fost atat de rau dupa experienta asta incat ma gandesc ca toti clientii neavizati merita o avertizare onesta.

Norocul nostru cel mare a fost ca in Mangalia, aproape de intrarea din Saturn, am descoperit Cristopher Pub. Sa dea Dumnezeu sanatate patronului, ca a facut treaba foarte buna si ne-a salvat vacanta. Pe langa faptul ca acolo totul arata foarte bine si serviciul e foarte bun, mancarea e vedeta. Meniul e foarte variat, ingredientele sunt de calitate, portile sunt generoase si sunt foarte multe optiuni pentru vegetarieni. Ne-am intors in fiecare seara sa mancam de la ei, si am incercat asa: bruschetele de rosii, salata de vinete, pizza jardinera (plina de legume proaspete cu extra topping de Gorgonzola), penne quattro fromaggi, penne all’arrabbiata, mix de salata (valeriana, ruccola, verde, etc.) cu gorgonzola merisoare uscate si nuci, papanasi, si tot asa. Numai bunaciuni. Si, colac peste pupaza, ajungeam sa platim pentru o masa copioasa aici acelasi pret ca la autoservirile ordinare din statiune (!?). Asta asa, ca sa va dau o masura a batjocurii practicate de speculantii de pe litoral – si care n-ar functiona daca romanul ar stii sa spuna nu, dar asta e alta poveste.

IMG_1402 IMG_1401In ultimele doua zile de vacanta ne-am retras in Costinesti, al carui centru seamana destul de mult cu ce am gasit in Eforie, dar care, in partea spre epava, e chiar foarte misto. Liniste si pace, plaja usor redusa fata de ce imi aminteam din anii trecuti, apa cam necuratata de alge si plina de pietre, dar atmosfera linistita si pasnica. Spre surprinderea mea, am gasit dintr-un foc doua restaurante exclusiv vegetariene!! WHOA!! Nu va spun cate bunaciuni proaspete am mancat – nu de genul restaurant high-end, ci mai degraba home-made quality – adica cu suflet, parca ar fi fost gatite de mana mamei. La Restaurantul Noi am gasit inclusiv supa raw, deci jos palaria. Am incheiat vacanta cu o sesiune foto cu prietenii mei si m-am intors in Bucuresti, unde am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea!

DSC_0272-copyDSC_0315-copyDSC_0452-copy

Sper din suflet ca am reusit sa va conving sa dati o sansa si turismului romanesc (cat inca mai avem ce vizita)!

Love and splendid summer vacations!

Aboneaza-te si primesti gratuit:

- un eBook cu 20 retete vegetariene delicioase + un ghid complet de planificare a meniului saptamanal
- un digest saptamanal cu toate retetele si articolele publicate, astfel incat sa afli toate noutatile fara a-ti incarca prea mult inboxul.

SHARE

32 COMMENTS

  1. Ohhhh ,
    Ce postare minunata .Ce imagini frumoase si ce vacanta reusita .
    Pe mine una nu trebuie sa ma convingi cu nimic , stii asta , nu ? Nu dau viata la cort pe nici un hotel ( si aici ma refer la alea dotate ; ) ) . Ma simt mult mai libera , sanatoasa , puternica si fericita dormind in cort , trezindu-ma dimineata intr-o liniste de nedescris , privind rasaritul si hranindu-mi sufletul cu aerul curat , ca mai apoi seara sa privesc apusul si sa ascult cantecul greierilor .Iufff. Viata la cort e faina chiar si pe furtuna , stii ? :)
    Cat despre sansa data acestei tari si a locurilor frumoase care inca zac in ea , locuri pe care inca nu le cunosc in totalitate , dar pe care sunt mereu bucuroasa sa le descopar , caci sunt extrem de multe , o dau mereu !!!! <3
    PS.Toate celelalte conditii de spe' stele , le am acasa , zilnic !!! ;)
    O zi frumoasa , Andie draga !!

    • Daaa, stiam ca tu esti mare muntzomana :) Si pe buna dreptate – nimic nu m-a refacut mai bine ca sederea asta in natura…

  2. frumos articol, si vin de la o nativa de Mangalia, mare fan Christofer Pub :)
    Sa stii ca ma duc sa-mi iau Esquire, presimt ca va fi primul abonament de revista in viata adulta. In copilarie am avut doar la Gazetele de romana si matematica. Restul n-au meritat bani decat daca-mi dadeau o crema moaca.

    • Diana, Christopher Pub rulz! :) Sper sa iti placa Esquire, pentru mine a fost o revista pe sufletul meu si o voi cumpara in continuare cu placere :)

  3. superb ca de obicei si am o RECOMANDARE : revista ELLE, incearc-o , nu stiu dc e la fel de tare ca E. al tau, insa are, uneori, niste articole ff faine, la cap moda e ca restul insa printre randuri gasesti si chestii fff faine: eu am citit articole despre feminism si de ce ne mai trebuie, despre carti interesante , despre yoga si retreat-uri din brasov si despre femei f faine, nu e perfecta, dar e ok. dc vrei , mai am ceva nr pe acasa, ti le dau pt edificare. nu pui si un articol militant pe blog? :) eu cred ca oamenii cu ceva influenta -aka cei cu blog- treb sa stand up and fight, eu nu ma pricep asa fain la cuvinte si nici blog nu am, dar incerc sa-mi conving prietenii sa ia atitudine, e datoria noastra sa facem o Romanie mai ok pt noi si cei ce vor urma. Hai cu Rosia Montana pe blog :) big hug,
    cu drag,
    EMilia

    • Draga mea, stiu revista si chiar urmaresc si pagina lor de facebook, dar nu pot sa cumpar o revista pentru un articol accidental. Eu sunt chiar curioasa daca exista o revista cu O-O de la cap la coada, aia chiar ca mi-ar placea sa o iau. Intre timp, stau cu nasul in Good Food si Omnivor plus Esquire, sperand sa apara ceva si pe la fete in capitolul glossy.
      Ma gandesc sa scriu intr-o postare si despre Rosia, dar ma tem ca pana pe 1 e prea putin timp ramas.. of.

      • Frumos articol. Se pare ca azi am fost gand in gand cu Emilia. Tocmai ma gandeam sa iti scriu un mesaj legat de Rosia. Nu te-am auzit zicand nimic de subiect pana acum, dar pari sa stii despre ce e vorba si despre protestele din 1 sept. Stiu ca mai e putin pana pe 1, dar cred ca oricat de putin ai scrie ar conta. Cred ca e un moment critic in viata Rosiei si e foarte important acum sa ne mobilizam si sa iesim in strada. Daca ai nevoie de mai multe informatii, documente, etc sa-mi scrii si iti trimit.

        Love and Save Rosia Montana!

        • Oana, am scris pe Facebook ceva, si in principal am scris pe profilul personal. Dar azi urmeaza sa scriu mai multe, nu mai pot rabda.

  4. Azi am deschis articolul tau pe telefon, eram la serviciu si nu mi-am permis altfel. Mi-am ros unghiile pana am ajuns acasa sa vad pozele mai bine. Well, vreau in Delta!!! La mare nu mai vreau, ultima data am fost la noi in urma cu 3 ani si am ramas foarte dezamagita de serviciile oferite, de oamenii intalniti, de muzica aia infernala care mi-a tiuit in cap toata ziua cat am stat la plaja si aaaaa, sa nu mai vorbin de drumul pana acolo. De la minunatul Kolozsvar faci o eternitate. Nu mai vreau si gata. Vreau la mare, pentru ca eu intr-o viata anterioara am fost o broasca :P, dar nu la noi. Am fost pana acum la apa in Franta, Portugalia, Spania si Italia si vreau sa raman “fideala”lor, dar si altor locatii.
    In Delta nu am ajuns tot din cauza drumului, fapt care ar transforma concediul in ceva enervant si stresant.
    Multumim de recomandari :*

    • Draga mea, ia avionul. Pe bune – e pacat, mare pacat sa pierzi Delta (la Sf Gheorghe fiind si mare) doar din cauza distantei. Si pe bune, ce e acolo depaseste orice alt litoral, chiar e unica treaba. In rest, ce sa zic, nu ma pot hotari care plaja din lume mi-a placut cel mai mult, insa cred ca raman la marea mea dragoste: Ipanema :)

  5. Cat de frumos ai povestit despre Sf. Ghe! Noi, de cand l-am descoperit, mergem in fiecare an. Fie ca stam la Dolphin Camping, fie la Green Village, concluzia este aceeasi: sigur venim si la anu’. Si cred ca ar trebui sa nu ratam niciun an, plaja incepe sa fie din ce in ce mai populata:( In 2008 (august 30) eram 5 oameni pe plaja. Ps. Ne-ar fi placut mai multe poze;)

    • Mihaela, ar trebui sa ne sincronizam la anu’ :) As fi facut mai multe poze, dar eram asa obosita ca au fost momente cand n-am avut chef nici macar sa scot aparatul..

  6. Heeei, mi s-a parut mie ca profilul acelei fete de pe alee ce butona la telefon semana cu tine, dar mi-am zis “mneaaahh, trebuie ca sunt singurul vegetarian in paradisul acesta al pescetarianului” – in camping, la Anonimul.
    Daca se confirma, imparteam niste migdale hidratate din provizii, poate si o omleta facuta la primus cu oua din sat. Dar uite ca nu am vrut sa ma holbez intens la o potential straina, bicoz aim nat det caind ov uiard. :D
    Auzi, dar de cerul ala instelat, ce zici? La insula Sahalin ai ajuns?

    p.s. migdalo-nucilor alora localnicii le zic “ciulini”.

    • Baaai, nu te cred. Tu stii ca si eu te-am vazut, dar nu am reusit sa fac legatura? Chiar cand ai venit, puneai cortul cred si eu treceam pe acolo si m-am tot uitat la tine si ma gandeam – ma, de unde il stiu io pe baiatul asta? Dar, din aceleasi motive de weirdness, am incetat sa ma holbez :)) Ce rau imi pare c-am ratat omleta si migdalele!
      Da, de cerul ala instelat am uitat sa zic, dar chiar comentam cu prietena mea ca imi era dor sa mai vad si eu stelele.. magnific! Nu stiu daca am ajuns la insula Sahalin, in ce consta ea?

      • Defapt eu am ajuns de Luni si am stat la casuta. Daca m-ai vazut cand puneam cortul, atunci era cand a venit inca un prieten. La anul cred ca am sa merg si eu cu cortul. Ce mica-i lumea!!
        Sacalin e un petec de nisip intre apa sarata a marii si cea dulce a Dunarii (lacul Melea daca nu ma insel), si se ajunge din Garla Turceasca. E genial. Salbatic si genial – un motiv in plus de revenit la anul!
        Eu unul de stele si stele cazatoare eram obsedat, stateam cu capul numai in sus, insa cel mai bine se vedeau evident de pe plaja, unde am fost aproape in fiecare seara, si-ti recomand de-asemenea.
        A fost o experienta minunata, si de repetat, insa poate la anul ne-am strange mai multi vegetarieni si am incropi o bucatarie, ca eu unul in 3 zile (din 6 cate-am stat) m-am saturat de cartofii cu salate si mujdei din camping. :)

        • Ah daca stiam, nu veneam si io sa-mi incarc aiphonu’ la tine? E foarte probabil sa ma intorc si la anul, mi-a placut maxim. Si ne vom organiza, ne vom organiza :)

  7. La mare nu mai merg nci eu Andie, am fost in vara aceasta intr-o mica tura am vrut sa ii mai dau o sansa, dar am avut aceleasi experiente neplacute ca si tine, prima data am crezut ca poate mi se pare mie, dar este din ce in ce mai rau pe an ce trece! De Sf Gheorghe mai imi povestisera prietenii ca este foarte frumos!

    • Nu, chiar devine din ce in ce mai rau. La Eforie am avut socul vietii cand am ajuns pe plaja si intr-un loc, chiar langa stanci, era un momrman imens de gunoaie, dar IMENS, si oamenii stateau chiar langa mizeria aia si-si vedeau de treaba. Mi s-a parut ca o secventa dintr-un film apocaliptic despre sfarsitul lumii. Urat.
      Insa daca ai ocazia, du-te in Delta, it’s like nothing else. Te imbratisez si mi-e dor de tine!

  8. Mi-a placut foarte tare articolul tau si pozele si l-am citit cu mare interes. Apreciez oamenii care incearca sa prezinta si tarisoara noastra ca o destinatie interesanta nu doar destinatiile exotice de peste mari si tari.
    Felicitari pentru articol si legat de avertizatul clientilor de servicii proaste, iti recoamand sa intrii pe TripAdvizor si sa postezi acolo.
    Poate gasesti si acolo acel restaurant deoarece sunt foarte multi oameni care se ghideaza dupa acel site si cred ca ai face un bine.

    In rest, sunt cu ochii pe FB tau si pe site si te apreciez foarte tare ( te stiu toti apropiatii mei :D, am avut grija de asta).

    Bafta pe mai departe si tine-o tot asa ca faci foarte bine ce faci!

    • Mada, tare multumesc! Eu sunt mare patrioata, din pacate in ultimul timp sunt nefericita pentru ca vad tot mai mult cum tara asta se degradeaza si cum oamenii si politicienii isi bat joc de ea. Putini mai gandim in termeni de conservare si dezvoltare durabila pe termen lung… Of.
      Te imbratisez cu drag si ne mai auzim!

  9. Draga mea, nu știu dacă a dovedit cineva să te lămurească încă, dar pokemonii tai(oh, the amount of lols i have right now :))) se numesc draci de mare și nu au nicio legătură cu specia de pești. Îi mai găsești și sub denumirea de fructe de cornaci sau castani de apă. Să știi că se spune despre ei că sunt un bun anti-venin (yes, yes) și antirabic. Nu am apucat să-i găsesc în stare proaspătă, doar uscați de soare și rătăciți pe plajă înțepându-mă în talpă, dar pe lângă faptul că sunt delicioși ca atare, cică se face o făină tare nutritivă din ei.

    • Uai ce tare! Am aflat ulterior ca se numesc castani de apa, dar vreau sa zic ca m-au impresionat foarte tare asa proaspeti! Oricum, mi-am planuit la anul sa ma reintorc in Delta, asa ca o sa iau din nou barca si o sa ma pun pe cules, zic. Poate strang destui cat sa ii usuc si sa ii fac faina. I would be happy to share, yes sir-y!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.