De la omnivor la vegetarian: calatoria mea spre o viata mai buna

28

In aproape cinci ani de cand am acest blog n-am simtit niciodata nevoia sa scriu despre experienta “devenirii” mele, despre transformarea vietii mele cand am trecut de la un regim omnivor, preponderent carnivor, la ovo-lacto-vegetarianism. Mi s-a parut superfluu si putin aiurea sa vorbesc despre asta si despre mine aici, pe blog, mai ales ca am mai dat interviuri pe tema si in alte locuri. De curand am dat un interviu unei televiziuni care a realizat un material despre alimentatia vegetariana si pericolele care ne pandesc in lipsa informarii adecvate in care ceea ce am spus a fost reprezentat deformat si trunchiat, astfel incat simt nevoia sa va ofer aici povestea completa, mai ales ca multi dintre voi mi-ati scris cu ingrijorare in urma difuzarii materialului respectiv.

M-am lasat de carne in anul 2000. A fost o tranzitie neverosimila, mai ales in conditiile in care pana atunci mancam la fiecare masa 70% carne, restul paine si branza, rareori salate sau cate o mancare de legume facuta de mama. Regimul meu preponderent carnivor nu imi adusese nimic bun: aveam probleme majore cu digestia si colonul desi eram adolescenta (iar in familia apropiata am deja doua cazuri de deces cauzat de cancerul la colon) si, prin clasa a opta, ma ingrasasem foarte rau si nu mai reusisem sa slabesc in ciuda nenumaratelor cure de slabire urmate. Per total, eram o persoana care isi incepea tineretea cu probleme ce nu prevesteau nimic bun.

In anul doi de facultate, la doar 19 ani, m-am mutat impreuna cu o prietena, vegetariana si ea de ceva timp si medic naturist. Vazand problemele cu care ma confruntam, a inceput sa-mi explice despre dieta vegetariana, despre efectele carnii asupra corpului meu, despre nevoia curatirii intestinelor, etc. Intr-o prima faza va marturisesc ca nu am crezut-o si oricum nu eram dispusa sa renunt la carnita cea gustoasa, insa dupa trei luni de stat cu ea am constatat ca mancasem exclusiv vegetarian si ca ma simteam excelent. Mai mult, nu-mi fusese dor de carne in toata aceasta perioada, ceea ce era deosebit de suspect pentru mine. Am inceput sa citesc mai mult pe tema si apoi m-am hotarat ca se poate si ca asta o sa fac: o sa devin vegetariana.

DSC_0015

Intr-un an de zile corpul meu s-a transformat total: am reusit sa dau jos cele 12-15kg pe care le aveam in plus, fara sa simt, iar problemele mele de tranzit s-au rezolvat ca prin minune, fara medicamente cu reclama la televizor. Eram o cu totul alta persoana, plina de energie, fericita, supla si fara grija kilogramelor sau a problemelor de sanatate. Pielea mea stralucea iar eu mai fericita ca atunci nu stiu daca am fost vreodata. Nu va mai spun ca acele kilograme pierdute nu s-au mai intors niciodata, pentru ca mi s-a schimbat metabolismul. Dupa cum va puteti imagina, in anul 2000, cand internetul abia patrundea in Romania iar eu nici macar nu aveam calculator, informatiile despre vegetarianism erau minime. Nu am mancat germeni, superalimente sau nuci hidratate, pur si simplu am crescut cantitatea de fructe si legume si am scos carnea din mancare (mancare de mazare fara vacuta, fasolica fara ciolan, supa de galusti fara pui, etc.). Am fost in maximul de forma si sanatate timp de 5 ani de zile, pana cand m-am mutat in Franta.

In scurta perioada cat am stat acolo nu am mai facut nimic din ce facusem pana atunci. Am devenit, pe nesimtite, un junk vegetarian: mancam sandvisuri din baghete imense umplute cu branza, cartofi prajiti si orez la punga. Munceam de dimineata de la 7 pana seara la 8-9 si trageam de mine mai tare ca oricand. Prietenii mei si familia nu erau langa mine, eram trista si epuizata. Am tinut-o asa trei luni, fara pauza, pana cand, intr-o dimineata, pieptanandu-mi parul lung si des, am constatat ca aveam in cap trei banuti de … chelie. Panica pe care am simtit-o atunci a fost uriasa, nu va puteti imagina ce a fost in sufletul meu. Mi-am facut urgent analizele si am constatat ca am anemie feripriva. Medicii au fost surprinsi ca pot sta pe picioare iar farmacista de acolo aproape ca a refuzat sa imi elibereze toate suplimentele prescrise, pentru ca i s-au parut prea multe.

Contrar a ceea ce veti gasi afirmat de catre unii doctori sau alte surse, culmea, anemia feripriva nu este o afectiune specifica vegetarienilor, cat femeilor. Femeile au tendita de a pierde mult fier (in special la menstruatie) iar un regim alimentar neadecvat nu ajuta deloc. Am luat suplimente de fier, calciu, vitamine (A, E, D), plus cateva solutii si unguente prescrise de doctorii de acolo si in doua-trei luni m-am refacut complet, cu par crescut la loc cu tot. Intre timp m-am intors in Romania, mi-am schimbat stilul de viata si am inceput sa mananc din nou echilibrat si, de atunci, tin sa subliniez asta, analizele mi-au iesit mereu foarte bine. Ultima oara cand le-am facut au iesit impecabile, toate in limite perfect normale, ceea ce mi s-a parut foarte incurajator. Episodul cu anemia a fost unic in viata mea si a fost cauzat de mine, de stilul meu de viata si alegerile alimentare din perioada respectiva. Vreau sa intelegeti ca da, poate fi periculos sa fii vegetarian daca esti junk-vegetarian, adica daca nu iesi din paste, pizza, cartofi prajiti, lactate si oua. Insa acelasi lucru este perfect adevarat si pentru un omnivor/carnivor. Cea mai simpla si sigura solutie pentru o viata sanatoasa este sa mancati echilibrat, sa va odihniti corespunzator si sa faceti miscare: am spus-o de o mie de ori, o repet si o voi repeta toata viata. Nu exista alte secrete sau diete minune.

DSC_0302-copy

Am prieteni (destui) ovo-lacto-vegetarieni de cate 25-30 ani si care n-au avut o zi de probleme de sanatate in viata lor. Vad foarte multa dezinformare la nivelul cadrelor medicale si nutritionistilor din Romania (daca as avea un banut pentru fiecare data cand am auzit ca B12 se gaseste doar in alimentele cu proteina animala!), mult scepticism si dezinformare si la nivelul populatiei de rand. Nu e de mirare, mai ales ca in ultimul timp vegetarianismul a devenit o moda, mai ales printre vedete si trendsetteri, care de multe ori nu isi dau seama ce isi asuma sau duc lucrurile la extrem si au experiente neplacute care apar in ochii publicului ca o pata pe acest stil de viata. Vad mult extremism si in randul vegetarienilor, care isi valideaza stilul de viata prin atacuri feroce asupra celor care nu le impartasesc alegerile si asta mi se pare la fel de periculos. Nu te poti astepta sa fii respectat daca nu ii respecti pe ceilalti, nu poti primi ceea ce nu oferi.

Stiu multi oameni care si-ar dori sa fie vegetarieni si nu stiu ce sa faca: pe de o parte sunt coplesiti de informatiile despre nutritie care se bat cap in cap, pe de alta parte se confrunta, nu de putine ori, cu lipsa de intelegere din partea familiei. Si eu am trecut prin asta (nu de la mama, mami, tu esti o super-zana!). Mi-au fost oferite in familie, fara sa stiu, salata de boeuf fara carne, dar cu vaca, respectiv supa de pui din care a fost scos puiul, devenind astfel de “legume”. Le-am identificat de la prima lingura, dar nu despre asta e vorba :) Familia mea inca ma intreaba, la fiecare masa sau gratar, daca sunt sigura-sigura ca nu vreau carne desi au trecut 15 ani de cand am dat-o deoparte!! Insa de fiecare data toata lumea se asigura ca am si eu ce manca pe acolo, pentru ca asta face familia si asta fac prietenii adevarati: chiar daca nu sunt de acord cu tine mereu, te sustin in ceea ce faci.

Daca ar fi sa dau cateva sfaturi pe tema asta ele ar fi simple, fara planuri de masa complicate sau metode de convertit familia:

1. Mancati legume si fructe (crude) la fiecare masa (eat your veggies!)

Cand va umpleti farfuria cu mancare, puneti cel putin o leguma cruda. Omleta? Ok, dar cu un side de rosii, castraveti si ardei. Daca vorbim de o ciorba sau o mancare cu multe legume, e la fel de bine. O felie de branza intre doua felii de paine nu e ok.

2. Fiti vegetarieni, vegani si raw vegani deodata

Intr-o saptamana (sau chiar zi), mancati o cate o masa vegetariana (ovo-lacto), una vegana (fara lactate) si una raw vegana (cruda). Va puteti face la micul dejun un super smoothie cu detoate, la pranz o tocanita de rosii si putina paine, la cina o salata verde uriasa cu branza si niste cartofi la cuptor, sau un cuscus cu legume si feta. E doar un mic exemplu de fericire in farfurie. Nu va trebuie feluri de mancare extravagante decat daca va plictisiti sau vreti sa incercati ceva nou.

3. Mancati suficient

Daca mancati jumatate de mar, o boaba de strugure, o feliuta de branza si jumate de felie de paine la o masa, atunci avem o problema. E important sa mancati portii mari, suficiente pentru varsta si greutatea voastra precum si pentru efortul depus in cursul unei zile.

4. Hidratati-va

Smoothie, ciorbe, ceaiuri si, mai ales, apa. Un colon fericit e un colon hidratat. Nu faceti rabat la asta.

5. Mancati ce e in sezon

E si mai ieftin si mai bun si mai bine pentru corp. Rosiile se mananca vara, sfecla si pastarnacul iarna, cand nu prea avem ce sa alegem in clima noastra.

6. Evitati, pe cat puteti, junk food-ul (mancarea de proasta calitate)

Si eu mai mananc din cand in cand porcarii. Chestia asta ma face sa ma simt libera si in niciun caz nu ma omoara :) Pe ce nu pun gura evar: margarina, alcool, bauturi carbogazoase/bauturi cu orice chimic in ele chiar daca sunt etichetate “natural”, semi-preparate, vegeta. Ce evit in 95% din cazuri: prajeli, dulciuri din comert, chipsuri si alte snacksuri, painea cu drojdie. Ce am redus drastic: zahar si produse procesate.

7. Fiti buni, blanzi si intelegatori cu cei din jur

Fie ca e vorba de familie, prieteni sau necunoscuti, trebuie sa intelegeti crisparea lor in fata a ceva ce nu este conform cu regula. Au multe intrebari, multe necunoscute, multa reticenta si e firesc sa fie asa. Nu incercati sa va impuneti punctul de vedere cu forta, ca nu detineti adevarul suprem, nimeni nu il detine, si oricum, Ghandi nu a castigat confruntarea cu englezii prin violenta :) Daca va confruntati cu atitudini ostile din partea familiei si prietenilor, tineti minte ce spunea el: “Prima oara te ignora, apoi rad de tine, apoi se lupta cu tine, apoi tu castigi” E foarte important sa fiti fermi in alegerea facuta, fara a intra in conflict cu nimeni si fara a provoca pe nimeni. Exemplul personal de bunatate, bunastare si sanatate este cea mai buna metoda prin care sa puteti fi intelesi, acceptati si, de ce nu, urmati.

DSC_0170-copy

Va pot spune ca, urmare a incapatanarii mele, oamenii apropiati mie si-au transformat modul in care mananca. Mama mea a redus drastic consumul de carne iar iubi a mancat la legume in ultimii 5 ani cat n-a mancat el in toata viata lui. Acum imi cere singur “avocado cu mamaliga” sau “salata din aia buna cu ce pui tu in ea” (salata verde, spanac, ruccola si otet balsamic) si mananca fara sa respire curry cu naut sau shake cu lapte de nuci si superalimente (uneori si-l face singur!!). E totul o chestiune de rabdare si perseverenta.

Atat pentru astazi. Va doresc sanatate de fier si curaj sa va urmati vocea sufletului.

Love and veggies!

Aboneaza-te si primesti gratuit:

- un eBook cu 20 retete vegetariene delicioase + un ghid complet de planificare a meniului saptamanal
- un digest saptamanal cu toate retetele si articolele publicate, astfel incat sa afli toate noutatile fara a-ti incarca prea mult inboxul.

SHARE

28 COMMENTS

  1. Nu am vazut emisiunea cu pricina (nu am televizor), dar cam banuiesc ce au scos in evidenta…

    Cea mai lunga perioada de vegetarianism a fost de vreo 8 luni. A inceput tot asa, cand m-am mutat cu o vegetariana si mi-am schimbat foarte mult alimentatia, iar dupa aceea am renuntat si eu la carne. Am slabit de atunci peste 10 kg, desi acum mananc mai mult decat inainte, inclusiv la ore la care toti nutritionistii iti spun ca nu “trebuie” sa mananci. Cu toate astea pe la inceputul anului am decis sa redevin omnivora. Motivele au fost mai multe:
    – Nu am reusit sa ma conving ca TOATE produsele de origine animala sunt rele pentru organism
    – Era mai greu in calatorii cand ajungeam sa mananc junk food vegetarian din lipsa de optiuni
    – Tot in calatorii ma intalneam cu mancaruri traditionale pe care as fi vrut sa le incerc, dar mi le refuzam singura, pentru ca erau cu carne
    – Era complicat in vizitele la rude si ma saturasem de explicatii
    – Nu inteleg nici acum de ce o prajitura raw din caju ar fi mai sanatoasa decat o supa de pui cu patrunjel si lamaie
    – Mi-a displacut extremismul unora pentru care optiunile alimentare proprii sunt un fel de religie

    Partea buna e ca dintr-o omnivora care manca multe “porcarii” am ajuns o omnivora almost veggie care isi pregateste singura aproape toata mancarea, inclusiv painea cu maia. Mananc foarte rar carne, poate de 2-3 ori pe luna sub forma de supa sau poate niste ficat de cod. In rest multe salate, mult humus, oua fierte moi sau pateuri din linte, fructe de sezon si brazeturi. Cartea mea preferata ramane Dieta si nutritie. O abordare ayurvedica a alimentatiei a lui Ballentine, la care ma intorc de fiecare data cand am vreo nelamurire, iar locul meu preferat de cumparaturi este…piata. Pentru mine momentan este perfect asa :)

    • Anca, nici eu nu cred ca toate produsele de origine animala sunt rele. De asta si sunt ovo-lacto-veg. In rest, nu pot decat sa te felicit din tot sufletul pentru alegerile facute, pare ca ai atins un echilibru bun pentru tine si corpul tau, iar asta e lucrul cel mai important, in opinia mea, decat toate studiile din lume facute de toti nutritionistii planetei. Te imbratisez cu drag si-ti doresc calatorii luminoase!

  2. Poti sa-mi spui si mie de unde iti asiguri necesarul de fier? Si eu am anemie feripriva si m-am saturat sa iau tardiferon fol :(
    Eu mananc carne de pui sau porc, vita nu-mi place. Medicul mi-a spus sa mananc legume verzi, dar eu in afara de salata, varza si patrunjel, nu prea mai stiu ce as putea pune “verde” in farfurie :( Iti urmaresc blogul de mult si ma inspir din retetele tale chiar daca nu sunt vegetariana :)

    • Ciupercutza draga, ar trebui sa il intreb asta pe corpul meu :) Sincera sa fiu, nu mi-a mai stat gandul la asta din 2005, de cand am facut anemia. Nu iau suplimente, ci pur si simplu mananc normal, colorat, variat, de sezon, cat mai curat. Dar stiu ca sfecla rosie e f buna in cazul anemiilor, asa ca poti incerca sa cresti aportul. Si spanacul e bogat in Fe, dar din cate am citit fierul din el e foarte putin biodisponibil si nu se asimileaza.
      La capitolul verde ai asa: spanac, ruccola, fetica (cunoscuta in supermarketuri ca valeriana), marar, varza de bruxelles, broccoli, kale, mazare, frunze de sfecla si gulie, loboda, urzici, stevie, papadie, mangold, tarhon, busuioc, etc.
      Alimente bogate in fier sunt si leguminoasele (fasole, linte), nucile si semintele.
      Imi pare bine ca ai intrat pe blog sa spui despre asta, pentru ca asa confirmi faptul ca o alimentatie omnivora nu te apara de anemii :)
      Multa sanatate iti doresc!

      • Desi se spune ca fierul din carne se asimileaza mai bine decat cel din vegetale (adica doctorita mea mi-a spus asa), nu m-am apucat sa inghit pe nemestecate halci de carne. Ceafa de porc la gratar cu cartofi prajiti nu e tocmai o solutie :)) Pentru ce lipsa de fier am avut eu la un moment dat, solutia era sa mananc zilnic un kil de vita cu vreo 5 de spanac :) Acum m-am mai reglat pentru ca am bagat in alimentatie multe salate si pentru ca iau in continuare supliment de fier (in perioada menstruatiei).
        Multumesc pentru raspuns! Cum am putut sa uit de sfecla rosie??? Recunosc ca “frunzele” nu-s tocmai alimentul meu preferat, dar in ultimii 2 ani am incercat multe chestii noi si nu ma opresc aici :)

        • Fierul il poti lua foarte bine din patrunjel si kiwi. Patrunjelul il poti face salata, pui mai mult si stropesti cu lamaie. Kiwi il mananci dimineata. Pentru asimilare buna trebuie regimul de durata si evitat combinatia cu lactate.

  3. Din ce zici tu, spui ca sunt bune legumele, cu care sunt total de acord, dar nu explici de ce ai exclus carnea. De ce este daunator consumul de carne si de ce nu este bun pentru organism? Cand ma gandesc la carne nu ma refer la mezeluri si alte prostii (prajeli & stuff), ci supa de carne, carne grill, ficat, creier consumate moderat, nu in exces.

    Asa cum incercam sa alegem legume din surse naturale, de ce nu am alege si carnea in acest fel?

    • Poate ca intrebarile suna un pic agresiv, asa ca as vrea sa explic si contextul. Incerc sa mananc cat mai sanatos, mananc f multe legume si lactate, iar carne mananc pt ca am anemie feripriva, in special primavara. Nu imi place carnea f mult, de mica m-am chinuit sa mananc, insa acum mananc de 1-2 ori pe saptamana doar peste/fructe de mare, pui/curcan grill sau ficat (nu toate simultan). As putea trai f bine fara ele, insa nu am gasit articole serioase care sa spuna ca ceea ce consum eu este nepotrivit. In plus, asa cum zicea cineva mai sus, imi place f mult sa gust chestii noi cand calatoresc.

      • Alexandra, tu trebuie sa faci cum simti ca e mai bine pentru tine si corpul tau. Ca sa incerc sa-ti raspund la intrebari: pe net exista o tona de informatii despre motivele pentru care carnea e nociva. Sunt argumente care variaza de la structura corpului uman (ca nu avem intestine si nici dentitie adaptate consumului de carne) pana la motive etice (omorarea animalelor), ecologice (industria carnii e cel mai mare factor poluant din lume) si spirituale (energia negativa pe care o atragi in organism consumand violenta si frica animalelor din momentul mortii). Eu ma regasesc in toate, insa alegerea mea e una strict personala, pe care nu incerc sa o impun nimanui ca fiind adevarul suprem. De departe insa motivul principal pentru care am renuntat la carne si pentru care nu m-as intoarce la ea decat poate in cine stie ce caz de criza majora a fost sanatatea. In perioada cand consumam carne aveam intestinele grav blocate iar efectele astea se simteau dramatic in organism, chiar daca eram foarte tanara; a fost un moment in care era cat pe-aci sa ajung la chirurgie din cauza asta. Nici in perioadele cand tineam postul crestin nu imi era mai bine pentru ca perioadele respective erau destul de scurte si tendinta mea naturala, cand intram in post, era sa mananc mult si prost pentru ca organismul meu avea senzatia ca nu se satura; apoi se termina si incepeam iar cu carnea si tot asa intr-un cerc vicios. De fapt, in primele mele luni de vegetarianism m-am luptat putin cu tendinta de a manca multa paine si paste, ca sa simt ca m-am saturat; acum ma satur nemaipomenit de bine din legume.
        In momentul in care am renuntat la carne toate problemele mele de sanatate au disparut si nu s-au mai intors, odata cu kilogramele cu care ma luptasem toata adolescenta. Corpul meu s-a transformat fantastic, si pe dinauntru si pe dinafara, iar schimbarea asta majora nu a putut sa nu treaca neobservata, iar eu am adunat 1+1. M-am gandit atunci ca daca e bine pentru mine sa mananc carne, atunci de ce toate problemele mele dispar cand nu o mai fac? Daca e atat de buna, de ce are efecte atat de rele? E ciudat cum oamenii prefera sa faca operatii complicate sau sa ia pumni de pastile decat sa faca o schimbare oarecare in stilul de viata. In plus, acest ocazional e relativ: stiu destui oameni care imi spun cata putina carne (sau zahar, sau lactate) mananca ei, dar de fapt nu isi dau seama ce cantitati mari consuma. Daca si-ar nota undeva s-ar ingrozi!
        Nu iti pot spune tie ca mancatul ocazional de carne e nociv. Nu am nicio autoritate sa fac asta, nu am facut studii pe nimeni, nu sunt biochimist, nutritionist, medic, cercetator, etc. Iti pot impartasi doar din experienta mea si iti pot expune motivele pentru care eu am ales, pentru mine, sa nu mai consum carne nici macar ocazional.
        Asa ca iti doresc multa sanatate si sa te simti bine in pielea ta indiferent de alegerea pe care o faci :)

        • Multumesc pentru raspuns. Am vrut doar o parere, si momentan culeg informatii. Mai am prieteni vegetarieni, si imi plac discutiile pe teme alimentare :)) Am senzatia ca studiile din domeniul asta nu sunt complete, si oamenii de stiinta nu sunt sprijiniti sa analizeze mai mult. Probabil si pentru ca fiecare corp este diferit si nu exista o reteta universala, asa cum ai zis si tu. Informatiile nu sunt f multe, si uneori apar tot felul de personaje, gen Dr Oz care nu fac decat sa debusoleze populatia. Iti recomand documentarul Fed Up pe tema industriei alimentare din US.

  4. A fi vegetarian echivaleaza cu a merge mereu cu piciorul drept inainte. A fi carnivor echivaleaza cu a merge mereu cu piciorul stang inainte. Sigur, poti ajunge al o varsta inaintata mergand nenatural. Dar aia nu e viata.

    S-au facut experimente, doi oameni au trait un an de zile mancand doar carne: http://inhumanexperiment.blogspot.ro/2009/09/two-brave-men-who-ate-nothing-but-meat.html

    Altul mananca doar carne CRUDA de 5 ani: http://www.vice.com/read/this-guy-has-eaten-nothing-but-raw-meat-for-five-years

    Morala e ca nu carnea in sine are efecte negative, ci diferitele chimicale cu care poate fi impregnata. Un pui de 4 Kg e plin de asa ceva. Dar la fel sunt si legumele alea de la supermarket pe care se incapataneaza vegetarienii sa le manance iarna.

    Ce mananc eu? Ca la tara, ca aia prind frecvent 80-90 de ani. Adica in general ce-i de sezon. Carne de maxim 2-3 ori pe saptamana cate 200 grame. De preferat vita ca e greu s-o cresti pentru carne, peste de apa dulce, si abia in final porc si curcan. Extrem de rar pui. Iarna muraturi, nu “verdeturi” de la supermarket. Eu pe asta pariez, nu pe privarea corpului de proteine animale si indoparea lui cu chimicale “vegetariene”.

    • Mike, acesta nu e un articol despre omnivori vs. vegetarieni. Este netul plin de asa ceva, eu nu incerc sa conving pe nimeni nici ca e bine, nici ca e rau, fiecare face ce vrea.
      PS Antreneaza-te, ca daca te prind raw veganii hard core iti fac praf toate argumentele :)

  5. Foarte fain articol, te urmaresc regulat si simt nevoia sa impartasesc si experienta mea. Mi-am petrecut adolescenta in Romania comunista si restrictiile alimentare inerente, mancam de sezon ce era si consumam carne ocazional de la tara, carne fara hormoni, antibiotice si toate aberatiile care se intalnesc acum. Aveam o sanatate perfecta.

    Cand am plecat in occident, la 20 de ani, a fost alta treaba. Nu stiam sa gatesc, eram ocupata cu studiile si complet orbita de tot ce gaseam pe rafturile magazinelor, mancare prefrabricata, conserve etc. Ei, dupa ani de acest regim a dat boala peste mine si m-am trezit cu o boala auto-imuna intestinala putin cunoscuta si studiata pe care eu o consider direct legata de alimentatie. Ar fi o pista legata de consumul de antibiotice dar nu e cazul meu, nu am luat asa ceva niciodata. Dupa un an de cortizon si altele, m-am stabilizat, nu ma voi vindeca probabil niciodata, ramane sa ma descurc singura. Cortizonul a facut atatea ravagii in organismul meu ca refuz sa-l mai iau. A fost un an de mancare gatita acasa, carne, peste, legume, cruditati, mi s-au declarat tot felul de intolerante alimentare, fara surpriza la alimentele pe care le-am consumat mai des (24). Am ales sa devin vegetariana, 1 an de vegetarism, s-au complicat problemele. Am devenit intoleranta la sursele de zahar, inclusiv cereale si anumite legume, amidon, solanacee si acum iar mananc carne pentru ca mi s-au rarit posibilitatile de alegere si o digerez mai usor, deh, permeabilitatea intestinala e in cauza pentru celelalte. Vitel si miel, nu suport altceva. Fructele de mare nu merg, somon si ton la fel. Dar asta inseamna ca fac totul acasa, inclusiv supele de carne, nu cumpar nimic procesat. Si fac regulat teste incercand un aliment sau altul dintre cele « interzise » si reactiile apar, astm, reactii epidermice, digestie oribila etc. Visez la ziua in care voi putea din nou sa mananc vegetarian dar se pare ca nu va veni curand… Viata, viata…

    • Of Thea, ce rau imi pare. Cat ma identific cu ce ai spus – si la mine la fel a fost, ocupata cu jobul mancam toate porcariile de pe rafturi. Numai ca la mine iata, nu a fost asa grav. Iar medicamentele astea, ce sa zic, pe de o parte te fac bine, pe de alta te distrug. N-ai decat sa ai multa rabdare, nervi de otel, si sa mananci ce iti face bine, indiferent ce ar fi aia. Nu ma pot gandi ce sugestii sa iti dau, dar ma gandesc ca poate daca mai sunt si alti cititori care au patit ca tine ti-ar putea impartasi din experienta lor, poate ei au reusit sa amelioreze simptomele…
      Multa sanatate iti doresc, din tot sufletul meu!

      • Merci Andie. De asta imi place sa vin la tine, ai o adevarata empatie cu cititorii tai, nu ai superficialitatea pe care o putem constata in alta parte.

        Ca sa revin la mesajul meu, ce e de retinut e ca nu putem intotdeauna sa ne hranim cum ne-am dori, in acord cu ceea ce ne dorim profund. Nu putem sa ne impunem alegeri fara consecinte, mai ales cand avem boli digestive. Eu sunt o consumatoare de carne nevrozata, nu pot manca o bucatica de carne fara sa-mi apara in fata vegetarasimul pe care as dori sa-l pot practica. Dar trebuie sa ne acomodam. Si sa nu uitam sa fim precauti, sa interpelam medicii si nutritionistii, sa nu ne multumim cu un diagnostic imprecis si amator. Mi-au trebuit 5 ani pana sa am un diagnostic clar cu analize amanuntite si la sfarsit e o catastrofa in privinta alimentatiei. Daca cineva m-ar fi ascultat de la inceput fara sa se creada ca-mi inventez probleme, n-as fi acum in situatia asta. Deh, si in occident se rateaza un diagnostic.

        • Thea, iti multumesc pentru cuvinte – la mine asa e: ce simt aia spun/fac :) Foarte utila povestea ta si eu sunt de acord cu tine 100%. Mama a avut intr-o perioada H pylori si n-a putut sa manance nimic, absolut nimic crud. E inconstienta sa te tii cu dintii de alimente care nu iti fac bine, oricare ar fi alea. Peste tot se rateaza diagnostice, am o prietena in Belgia care a dezvoltat niste alergii particulare, era sa crape acolo, si toti medicii ii puneau aceeasi placa: “Madame, vous devez vous reposer!” Stii cum e cu astia: analizele bune, pacientul mort!
          A venit in Romania si aici au diagnosticat-o si au tratat-o corespunzator, deci iata ca se poate si invers. Sanatate!

  6. Andie, te-am vazut in emisiunea despre care vorbesti, si chiar m-am mirat cand am auzit ce ai spus in interviu.
    Nu se potrivea cu ce citisem la tine pe blog. Mai mult de atat, urmaresc acea emisiune duminica de duminica pentru ca mi se parea interesanta si documentata. In plus, te-am mai vazut de cateva ori, iar prezenta ta m-a facut sa cred ca oamenii aia chiar sunt profi.
    Felicitari pentru acest articol, este foarte interesant! Ca si Thea, care a comentat mai sus , si eu am apreciat tot timpul (pe linga multe altele) la tine empatia de care dai dovata fata de cititorii tai. Ma inclin! – vorba lui Andi Moisescu.
    Cu drag,
    Mihaela

    • Mihaela, tare multumesc! Din pacate majoritatea celor care ma cunosc mi-au spus acelasi lucru. De asta am simtit nevoia sa spun aici si ceea ce nu a mai incaput in materialul televizat, ca sa nu se creeze confuzie. Sa stii ca nu e vorba ca oamenii care fac emisiunea – cu drag chiar – nu sunt profi, dar sunt anumite decizii care nu tin de ei… In fine, cert e ca eu ma simt usurata ca am lamurit lucrurile si sper ca povestea mea sa ii ajute pe cei care isi iau sanatatea ca pe ceva garantat sa inteleaga ca trebuie sa avem grija de propriul corp. Te pup!

  7. Buna, Andie! Imi pare rau pentru episodul cu anemia feripriva grava, dar ma bucur ca s-a rezolvat. Voiam sa te intreb daca in perioada respectiva ai avut si alte semne ale anemiei (ameteli, oboseala accentuata, probleme cu unghiile, etc) in afara de caderea parului. Merci!

    • Carmen, munceam atat de mult si eram constant atat de obosita ca nu imi aduc aminte de alte simptome. De fapt, asa am si observat-o, ca daca nu, nu cred ca mi-as fi dat seama. Dar a fost o perioada scurta, trei luni, in care sincera sa fiu nu am fost atenta la nimic in afara de munca.

  8. Articolul acesta incurajeaza prin echilibru si iti multumesc pentru el. Sunt undeva la mijloc, intre morcovi si friptura de curcan :) dilema cea mai mare pentru mine este insa alimentatia copilului. Nu am curaj sa cresc un copil vegetarian. Si imi face de-a dreptul rau sa citesc pe bloguri (raw) vegane cat sunt de inconstienta ca ii dau carne. Greu… :)

    • Sara, nu te lua dupa nimeni. Nu stie nimeni mai bine ca tine pe lumea asta ce ii trebuie copilului tau – instinctul tau de mama trebuie sa primeze. Nici nu vreau sa imi imaginez cat de confuza trebuie ca te simti cand citesti tot felul de articole, tot felul de pareri. Eu nu pot sa vorbesc in numele nimanui, insa iti spun ca am prieteni care si-au crescut copii ovo-lacto-vegetarieni extrem de sanatosi si fericiti si inteligenti. Am o prietena care creste copil vegan foarte sanatos si inteligent, insa ea e tot timpul acasa si e extrem de atenta cu alimentatia copilului. Mie personal (si vorbesc strict in numele meu) nu mi-ar fi frica sa imi cresc copilul ovo-lacto-veg, dar mi-ar fi frica sa il cresc vegan sau raw vegan, pentru ca nu cred in veganismul sau raw veganismul adoptat 100% (mai ales cand vorbim de cresterea celor mici) si atunci nu pot sa ii impun copilului meu altceva. Insa e o alegere strict personala, care tine si de stilul de viata si ceea ce putem oferi. Cel mai mult te sfatuiesc sa fii relaxata si sa incerci sa inlaturi orice complex de vinovatie care vine din exterior – cel mai important e sa iti iubesti copilul si sa fii alaturi de el, luand acele decizii pe care le crezi cele mai bune la momentul respectiv. Nu o sa moara si nu o sa se imbolnaveasca iremediabil daca mananca din cand in cand un peste sau un pui, la fel cum nu o sa moara sau o sa se imbolnaveasca iremediabil cu o dieta ovo-lacto-veg responsabila si sanatoasa. Te imbratisez si-ti doresc putere!

  9. Andie, ma intreb daca in alte tari din Europa putem manca vegetarian, daca ei au piete cum avem noi.
    In Franta ai consumat junk doar din lipsa de timp sau si de optiuni?
    Si daca legumele iarna le cumperi din supermarket? Se tot spune ca sunt injectate cu diverse..
    Chiar si in piete, sunt leguime ca cele din supermarketuri.
    Asa ca ma intreb daca exista surse 100% naturale, daca mai exista :)

    • Ana, da, exista. Au piete la care vin mici fermieri sau, si mai tare, pe langa marile orase sunt ferme la care te poti duce tu sa ti le culegi singur din pom sau din pamant. Cele naturale costa putin mai mult, insa nu neaparat semnificativ. In Bruxelles, de pilda, exista piata de duminica in care poti gasi reduceri fabuloase: o punga de avocado sau sparanghel usor mai copt decat normal (dar foarte bun la gust si in termen) la 1 EUR! Ceea ce la noi nu ai sa vezi vreodata. Eu am fost in piete de duminica la ei si iti pot spune ca oferta lor o depaseste de o mie de ori pe cea din pietele din Romania! E drept, gustul nu prea se compara cu cel al marului romanesc, mic si usor stricat, pe care il mai gasesti la cate o babuta prin pietele romanesti. Taranii in sensul pe care il stim noi aici la ei nu mai exista, exista doar mici fermieri. Insa sa fim realisti: taranii din piete incep sa dispara si la noi, asa ca oricum nu ne indreptam spre ce trebuie. Iarna legume nu avem nici noi, de aia e bine sa dam inainte cu germeni si vlastari.
      Eu am spus-o si o repet: am consumat junk din lipsa de timp, nu din lipsa de optiuni.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.