De cand am Vitamixul trebuie sa va spun ca sunt lesinata dupa supele crema. Aveam si inainte blender, aveam chiar si blender cu picior, din acela pe care il introduci in oala si-ti face treaba fara prea mare mizerie, insa absolut nimic nu se compara cu finosenia pe care o scot din Mr. V. Orice supa, suc, lapte, fruct as baga in el il scot cu consistenta de smantana lichida. Asa am inteles eu cat de importanta este textura mancarii, cum o textura potrivita poate salva o mancare altfel destul de trista. Insa as vrea sa va rog sa nu disperati daca nu aveti un Mr. V sau un alt robot cu motor foarte puternic. Inainte de tehnologie omenirea a avut inteligenta si adaptabilitate, astfel incat a folosit pentru a strecura supele o sita extrem de fina, denumita “chinois” (chinezul). In bucatariile profesionale aceasta sita se foloseste in continuare cu mare succes (poate ati vazut-o si in emisiunile de gatit?) si va sfatuiesc si pe voi sa o folositi acasa.
Un alt lucru pe care l-am invatat destul de tarziu a fost faptul ca supa-crema nu este un piure, nu este un amestec gros si zgrumturos care iti ramane pe gat sau prin care poti sa desenezi cu lingura. Supa crema este aproape la fel de lichida ca o ciorba si, desi este o linie fina intre subtire-gros-prea gros, sunt convinsa ca stiti ce spun. Vad internetul plin de retete pline de “supe creme” groase si pasate neglijent si vreau sa spun ca mi se scoala parul in cap, n-as manca asa ceva niciodata. Asa ca va rog sa nu cadeti in capcana asta si sa aveti pregatit mult lichid atunci cand faceti supa crema.
In mod traditional, in zona din care vin supele de verdeata nu se fac crema. Dar am fost in week-end la atelierul lui Rachel si a facut ea o supa-crema de urzici de nu mi-a venit sa cred. NU mi-a venit sa cred cat de buna a putut fi, cum a reusit Rachel sa imblanzeasca gustul aspru al urzicilor cu un pic de pastarnac sau telina, cum m-a pacalit sa mananc hasmatuchi (chervil) pe care nu il pot suporta (imi aduce aminte de pasta de dinti Super Cristal pe care o folosea bunicu-meu cand eram mica si care imi dadea stomacul pe dos) si n-am zis nici pas! Ba chiar mi-am pus doua portii si as fi mancat-o si pe a treia daca as fi avut loc fizic in stomac.
Sincera sa fiu, sunt putin indragostita de modul in care gateste Rachel. Are un simt fantastic al mancarii, al combinatiilor potrivite si o sete nepotolita de experimente noi. A facut o paine in care a pus unt de nuci (facut tot de ea acolo) si mamaliga, faina de secara si integrala, de nu mi-a venit a crede ca e reala. Untul din nuci a fragezit painea in asa masura incat pur si simplu se topea in gura (alaturi de niste unt proaspat de casa plus ceva urda)… La desert m-a impresionat definitiv cu un tort facut cu gandul la mine si distantarea mea de zahar: tort de nuci fara gluten si fara zahar! Glazura a fost o combinatie de mascarpone, crema de branza si cafea, cu putin zahar, dar nu mi-a pasat, a fost incredibil de buna. Am bagat-o la congelator si am descoperit ca poate fi si o inghetata absolut senzationala! As vrea tare mult sa pun poze dar am reusit incredibila performanta de a formata accidental cardul de memorie… Pe scurt, ma regasesc profund in modul in care Rachel abordeaza mancarea si isi alege combinatiile; ma regasesc in pasiunea ei pentru ingrediente curate, sanatoase, locale si de sezon. La atelier a participat si mama lui Rachel, Valerie, care desi a trecut de 70 ani arata excelent! Ea m-a convins sa mai dau o sansa uleiului de floarea soarelui presat la rece, precum si uleiurilor Gusturi Romanesti care se pare ca sunt facute de un producator roman foarte constiincios, pe care Rachel il cunoaste (“o” de fapt, ca e o doamna). Impreuna am concluzionat ca grasimile sanatoase sunt foarte ok, si ca grasimea e oricand de preferat zaharului.
Mi-a placut foarte mult si spatiul de la London Street Atelier, care e foarte ofertant pentru workshopuri de acest gen. Cu siguranta ma voi intoarce si voi organiza alaturi de Rachel si alte ateliere, pe care sa le anunt din timp, pentru ca imi place la nebunie toata abordarea ei gastronomica dar si atmosfera pe care a creat-o la LSB.
Mi-a placut foarte mult ce a iesit. Supa de verdeturi daca nu e acrita, parerea mea, e pustiu. Evident, puteti folosi aceasta reteta cu orice verdeturi de sezon: loboda, urzici, spanac, untisor, etc. Eu mi-am propus ca pana in vara cel putin sa nu existe zi fara frunze verzi in viata mea, asa ca urati-mi mult succes! Voi avea nevoie! Frunzele verzi sunt o sursa extrem de buna de magneziu, pe care il banuiesc ca este usor deficitar in corpul meu ca urmare a stilului de viata ocupat si intensiv din ultimele luni.
Nu vreau sa inchei fara a va spune ca ieri am lansat un eBook pentru abonati, intitulat VEG!, pe care l-am oferit gratuit cu toata dragostea mea tuturor celor care mi-au fost si imi sunt alaturi de atata timp. Daca doriti sa o aveti si voi tot ce trebuie sa faceti este sa va abonati la blog, sa confirmati abonarea si apoi sa accesati link-ul pentru a descarca eBook-ul.
[AdSense-A]
Va mai pot spune de asemenea ca si in lunile urmatoare vor urma tot felul de cadouri si freebies, disponibile insa numai abonatilor. Datorita politicilor facebook din ce in ce mai neprietenoase cu blogurile care nu platesc servicii continutul pe care eu il fac nu va mai ajunge in curand la voi chiar daca interactionati cu pagina, asa ca vreau sa ma asigur ca intre noi ramane o punte de comunicare solida, si anume abonarea la blog. Aici ma veti gasi mereu cu tot felul de bunatati si, in curand, si cu retete video! Yeah baby! Pregatiti-va ca vine Andiecalipsa!
Esti minunata! <3
Mereu imi zici asa si eu nu stiu ce sa raspund! Ca tu esti mai minunata ca mine? :)
Vreau sa zic ca sunt de acord cu tine referitor la consistenta supelor-creme, pe care le ador si fara de care viata mea nu ar fi la fel de frumoasa(=spumoasa). Supa asta suna tare bine si abia astept sa o incerc, dar mai intai sa vad unde gasesc stevie ;)
Multumesc pentru reteta, Andie!
Natalia, poti incerca si cu altceva – spanac, urzici, loboda. Chiar nu e nevoie sa te dai peste cap cautand stevie :)
[…] Supa crema de stevie […]
Uite ceva bun! Eu iubesc supele crema. Preferata mea din copilarie era supa crema de cartofi cu seminte de chimen. O sa incerc si eu supa ta, sunt sigura ca este foarte buna.
Luiza, mi-ai dat idei! Stiu ca multi oameni nu suporta chimenul, dar eu il ador. Combinat cu cartofi, sigur e bun. Ia sa incerc si eu.
Sunt si eu dependenta de Mr. V (cum il alinti tu!). Mai ales ca de 1 an de zile mi-am pus aparat pe dintisori si mai dureaza inca unul :(
Eu ma trezesc cu el si ma duc la culcare tot cu el. Si reteta ta pica la fix pentru toate verdeturile care au aparut. Preferata mea e supa crema de gulii. Si in loc de usturoi pui leurda. Si posibilitatile sunt nelimitate, cum spui si tu, doar sa ai curaj sa experimentezi (eu am aruncat cateva castroane pana sa-mi iasa ceva delicios). In alta ordine de idei: as vrea si eu sa particip la ateliere dar din pacate sunt cam departe (ce sa-i faci daca Ardealul nu e lipit de capitala :).Sper sa ne impartasesti si noua cat mai multe din retetele pe care le inveti si tu, chiar daca adaptate in varianta ta. Mi-ai facut o pofta nebuna la painea cu unt de nuci si tortul cu nuci fara zahar si fara gluten. Imi si imaginez cum miroase! Si nu in ultimul rand, daca drumul tau trece si prin partea de vest a tarii, te invit cu mare drag la mine in Oradea.
Draga mea, eu nu pot manca sub nicio forma gulii – imi dau fierea peste cap in doua secunde! E rau-rau. Dar asa ma bucur sa stiu ca iti e util ce gasesti la mine pe blog! Sa stii ca daca o sa trec prin zona aia o sa dau o strigare si o sa incerc sa ma intalnesc cu toti oamenii frumosi care imi sunt aproape! Te imbratisez si mult succes cu aparatul dentar. Eu n-am avut curaj sa-mi pun!
Andie, faina reteta, dar am o mica problema tehnica : de unde pisici mov sa scot “chinois”-ul? Am cautat de-am behait, fara vreun succes notabil. Si VREAAAAAAUUUU!! Heeeeelp please!
Sita normala babeh sau tifon! Tifon rulz!
Tifon rulz indeed, ca la ala am ajuns :))
Si eu am vrut la un moment dat sa imi iau chinois- gasisem in Belgia – dar era fro 150 eur. Am zis pas.