Răspunsul pe scurt: sigure – inox, fontă, oțel carbon. Acceptabil: tigăi cu înveliș ceramic de calitate. Un mare NU pentru tot restul tigăilor non-aderente, indiferent cum sunt ele marketate și promovate. Dacă simți că ai bandă pentru răspunsul detaliat de mai jos, care va include avantaje și dezavantaje pentru fiecare tip de tigaie, citește mai departe.

1Tigaia de inox

Preferata mea de departe, deși până de curând nu am crezut că voi spune asta, pentru că eram o fraieră și nu știam cum să gătesc corect în ea. Avantaje:

  • este ușoară
  • merge de pe plită, la cuptor
  • se spală la mașina de vase fără a se deteriora
  • poți folosi ustensile abrazive, nu doar lemn/silicon
  • o poți freca liniștit cu peria de sârmă
  • este non aderentă odată ce înveți cum profiți de efectul Leidenfrost, adică să încingi tigaia până când, dacă pui câteva picături de apă în ea vei vedea cum dansează ca argintul viu
  • poți găti în ea orice fel de mâncăruri, inclusiv cele acide (roșii, suc de lămâie etc.)
  • cel mai important, este non toxică, inoxul fiind un material extrem de sigur pentru gătit.

Dezavantaje:

  • chiar și cu efectul Leidenfrost, trebuie să folosești puțin ulei/grăsime.
  • nu distribuie căldura la fel de uniform ca fonta
  • nu e chiar cea mai ieftină, mai ales dacă alegi una de calitate (cum ar trebui dacă vrei să ai o experiență bună cu ea)

Îmi plac: Demeyere, Zwilling, Le Creuset

2Tigaia de fontă

Preferata tuturor celor care prăjesc multă carne, pentru că se zice că nicio tigaie nu face o crustă mai bună. Hai să vedem ce ne place și ce nu. Avantaje:

  • nu are moarte, te ține toată viața dacă o întreții corect
  • reține și distribuie uniform căldura, de aceea nu trebuie folosit foc prea mare
  • merge de pe plită, în cuptor, pe grill, pe foc de tabără, anything you want, you got it
  • este non aderentă, dacă e corect tratată pentru formarea unui strat non aderent. Cu toate astea, grăsimea tot trebuie folosită
  • dă un gust mai bun alimentelor pentru că, reținând căldura mai mult, accentuează caramelizarea și prăjirea
  • non toxică, chiar benefică celor care au lipsă de fier (dacă nu e emailată)

Însă bunătatea asta de fontă are și dezavantaje, care pe mine mă fac să o folosesc doar în cazuri rare:

  • e grea. E al naibi de grea și, în plus, dacă ai plită cu inducție o poate zgâria mai ales dacă are inscripții pe fund (ca cele de la Lodge).
  • îi trebuie întreținere. Și nu mă refer doar la formarea stratului inițial non-aderent și la re-formarea lui din când în când (un proces care nu se face neapărat rapid), mă refer la curățarea după fiecare folosire. Unii oameni doar o șterg cu un șervețel și lasă uleiul nespălat ca să contribuie la formarea stratului non-aderent, dar asta nu funcționează pentru mine, eu prefer să o clătesc ușor, iar asta presupune să reformez stratul non-aderent destul de des. Stând la apartament, îmi umple casa de fum iar mirosul ăla iese greu. E prea mult pentru mine.
  • nu o poți băga la mașină, nu o poți râcâi, ideal ar fi să nu o zgârii prea tare cu ustensile dure, că îi poți lua stratul protector.
  • nu e recomandat să gătești în ea mâncăruri acide
  • poate rugini dacă nu o întreții corect
  • e scumpă

Îmi plac: Lodge, Staub, Le Creuset

3Oțelul carbon

Recunosc că nu mi-am cumpărat niciodată oțel carbon și cred că va deveni evident rapid de ce. Avantaje:

  • non toxică
  • poate atinge temperaturi mari (e materialul perfect pentru wokuri) și se încălzește foarte repede
  • e ușoară
  • non-aderentă dacă e tratată corect și dacă i se formează patina necesară
  • e ieftină comparat cu cele două de mai sus

Dezavantaje:

  • e greu (unii zic chiar imposibil) să îi faci prima tratare dacă ai inducție, nu flacără. Eu nu cred că e imposibil, dar e greu și eu una n-am încredere în rezultat.
  • dacă e folosită la temperaturi mari, are tendința de a-și pierde forma. Pe inducție, asta e nasol că-ți joacă constant când vrei să gătești
  • poate rugini dacă nu e întreținută corect
  • nu merge la mașina de vase
  • nu e recomandat să gătești în ea mâncăruri acide

Dacă aș avea plită pe gaz mi-aș lua: De Buyer

4Tigaia ceramică

Ehee, ce discuție e aici. Pentru mine tigăile ceramice sunt un compromis acceptabil, dar nu soluția ideală. Deși nu conțin PFAS-uri, e greu de găsit o companie care să fie și transparentă cu privire la alte substanțe ce pot fi dubioase și să facă și tigăi foarte bune.

Eu folosesc Green Pan de ani de zile și nu mi s-a întâmplat vreodată să am probleme cu ele. E drept că deși le folosesc foarte de des, aproape zilnic, nu prăjesc mult în ele, adică le folosesc strict pentru ouă și ocazional pentru câte vreo chiftea sau un pește, deci doar câteva minute la temperaturi mici. Le las să se răcească, le spăl de mână, folosesc doar instrumente non abrazive. Un alt secret descoperit recent e că dacă folosesc o cantitate infimă de unt la prăjire, non-aderența e remarcabilă, e ceva incredibil. Repet și pentru cei din spate: îmi permit să folosesc unt pentru că timpul și temperatura de prăjire sunt foarte scurte, altfel aș opta pentru un ulei cu punct de ardere ridicat.

Mi-am cumpărat mereu modele calitative și mai scumpe, pentru că din toată cercetarea mea de piață a reieșit că la Green Pan e raportul cel mai bun calitate-preț-siguranță. Green Pan nu are PFOA, PFAS, PFTE, dar există totuși unele voci care susțin că nu sunt suficient de transparenți și că fac ceva greenwashing, deși alte voci foarte credibile le-au testat de substanțe și le recomandă. Fiecare alege cum crede.

Avantaje:

  • non-stick (mai) sănătos
  • ușoare
  • merg și pe plită și la cuptor dacă nu au mâner de lemn sau plastic
  • se poate găti și mâncarea acidă
  • mai ieftine ca fonta

Dezavantaje:

  • trebuie înlocuite la câțiva ani, iar dacă se zgârie sunt pa
  • trebuie să folosim doar ustensile moi (lemn, silicon)
  • teoretic se pot spăla la mașină, dar eu nu recomand

Am Green Pan de peste 10 ani, le-am înlocuit de două ori: prima oară mi-au fost zgâriate de niște musafiri, a doua oară am făcut un upgrade pentru că mi le-a luat mama pe ale mele. În acest timp nu am avut niciodată nicio problemă cu aderența.

5Tigaia non-aderentă

Nu știu de ce o urăsc așa mult :) Poate pentru că în toată istoria ei nu a reușit să mă convingă că e sigură, poate pentru că nu e durabilă și trebuie înlocuită frecvent, că ridică probleme de sănătate dacă e încălzită peste anumite temperaturi și pentru că fabricarea ei generează probleme masive de mediu (substanțe chimice persistente în recolte, apă, lapte matern etc.). Nu m-ar mira ca în câțiva ani să se descopere că nu e chiar atât de sigură pe cât se susține acum. Dar hai să discutăm concret.

PFOA, substanța folosită începând cu anii 1940 pentru a produce tigăile non-aderente, face parte dintr-o familie de compuși chimici cunoscuți sub denumirea de substanțe perfluoroalchilice (PFAS). Acești compuși sunt folosiți în instrumentele de gătit datorită proprietăților lor unice: sunt rezistenți la apă, ulei și căldură. Deși PFOA nu se mai pune în tigăile de Teflon din 2008 (Europa) și 2014 (SUA) pentru că s-a dovedit cancerigen și periculos, PFAS e o familie mare și nu e chiar atât de bine studiată. Dintre toți acești PFAS, tigăile moderne sunt fabricate cu PTFE, un material care acum e considerat sigur pentru sănătatea umană. EU NU SUNT AȘA SIGURĂ. Pe de altă parte, senzația asta de nesiguranță o fi și de la faptul că folosirea unei astfel de tigăi la temperaturi mai mari de 250C generează fum toxic ce poate omorî păsările și dă oamenilor simptome de gripă. Nu-ș ce să zic, da’ numa’ warm and comfy nu mă simt pe dinăuntru.

Ca urmare, având în vedere frecvența cu care folosim aceste instrumente, mie nu mi se pare acceptabil să mă expun voluntar la niciun astfel de risc, mai ales dacă am alternative foarte sigure și la fel de eficiente.

Avantaje:

  • non-aderente, necesită foarte puțină grăsime pentru gătit
  • ușoare, se pot spăla la mașină
  • în funcție de model, merg și pe plită și la cuptor
  • suportă ingrediente acide
  • ieftine și accesibile

Dezavantaje

  • cancer și perturbatori endocrini. Bine, recunosc că poate exagerez, but you get the point.
  • trebuie folosite doar instrumente care să nu zgârie (lemn, silicon dar nu spatule din plastic negru care, ce să vezi, se pare că conțin substanțe toxice nașpa)
  • nerezistente în timp, la prima zgârietură trebuie înlocuite și, chiar dacă nu sunt zgâriate, prin folosire se produce o degradare constantă și se recomandă să fie schimbate cam la 3-5 ani. Deci nu, nu e o virtute să ții o astfel de tigaie câteva decade, e o inconștiență.
  • poluează, nu doar prin ce sunt, ci și prin procesul de producție

6Alte instrumente non-aderente

Un lucru uitat frecvent de mulți consumatori e că materialul anti-aderent nu se găsește numai în tigăi. E prezent în air fryere, panini-makers, aparate de wafe, grilluri (cât sufăr că nu-mi pot lua Tefal Optigrill!) sau multicookere. Cu astea din urmă am o deosebită mare problemă pentru că, for the life of me, atâta timp cât există Instant Pot cu oală de inox, nu voi înțelege de ce oamenii cumpără multicookere cu insert non-aderent.

Gata, iar am pus prea multă pasiune într-un articol kilometric scris la 12 noaptea în week-end, așa că te las pentru o binemeritată odihnă. Un ultim lucru vreau să clarific: nu am scris acest articol ca să-ți bag spaima în oase, urăsc asta. Ci pur și simplu ca să spun că, atâta timp cât există alternative bune și sigure pentru sănătatea ta, poate că ar merita să le explorezi. Da, e mai convenabil, simplu și ieftin să folosim non-stick, dar nici celelalte variante nu-s așa complicate. Hai, hai să facem alegeri mai bune dacă putem.

Love and safe pans!

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.