Iubirea mea pentru paste este nesfarsita. Nu, nu vorbim de pastele cumparate la punga din supermarket, vorbim de pastele facute in casa, din faina si oua, proaspete si bune ca un vis. De fapt, ma avant pana intr-acolo incat sa spun ca pastele de casa sunt atat de bune incat sosul aproape ca nici nu mai conteaza, poti sa le mananci cu ulei de masline de buna calitate, putin usturoi (daca mai pui si ardei iute ai clasicul AOP) si un cub de unt si nu-ti mai trebuie nimic pe lume. Fericirea e atat, atat de usor de obtinut. Ea se gaseste de obicei in lucruri simple si necumparabile, precum gnocchi facuti cu mana ta :)
Cateodata, cand ma uit la lucrurile frumoase din viata mea, imi dau seama ca sunt deosebit de binecuvantata. Hai sa luam de exemplu acesti gnocchi: nu as fi putut sa-i fac asa frumosi daca Cornel nu mi-ar fi trimis o tabla de lemn speciala, de peste mari si tari. Nu l-as fi cunoscut pe Cornel daca n-as fi avut blog culinar, cum nu as fi avut nici sansa sa patrund in casele si inimile voastre si chiar sa va cunosc pe unii dintre voi, cei care cititi acum – lucru pentru care sunt profund recunoscatoare. Tot blogul mi-a permis sa intru in bucataria lui Marius de la Sanatatea in Bucate si sa filmam impreuna o emisiune care m-a umplut de bucurie si voie buna: e o placere de nedescris sa fii in apropierea unui om ca Marius, atat de pasionat de ceea ce face, atat de jovial, de saritor, deschis si bun. Sunt rari oameni ca el, iar sansa mea de a face toate lucrurile astea chiar a fost rara. Pentru asta multumesc universului, va multumesc voua, si incerc sa va rasplatesc asa cum stiu eu mai bine: cu vorbe, poze si retete :)
Sunt mandra sa raportez ca de pe la inceputul anului nu am mai cumparat paste. Acum ceva timp am luat decizia istorica si mareata de a rupe si acest lant al tiraniei, dupa ce am intrerupt consumul de paine cu drojdie din comert. M-am tinut destul de bine, sunt mandra de mine, si chiar am pus cap la cap un plan care sa ma ajute sa trec si prin situatiile in care nu am timp sa fac paste pe loc: congelarea. Va spun sincer, pastele nu se fac deloc greu, nu dureaza mult tot procesul, insa nu e totusi ca si cum ai face o omleta. Pentru a avea paste si in acele situatii neprevazute, cand iti arde buza de foame, m-am gandit sa fac cantitati mai mari in week end pe care sa le usuc. Nu am avut mare succes la uscare pentru ca nu am reusit sa nimeresc cu exactitate momentul ala cand trebuia sa le tai, sa le invart, sa le fac cuiburi, etc. Mai mult, am vorbit cu o italianca draguta care mi s-a jurat pe luna si stele ca ea toata copilaria ei n-a vazut suportul de uscat paste, pentru ca mama si bunica ei ori faceau pentru consum pe loc, ori le congelau direct. Intre noi fie vorba, pastele proaspete congelate imediat dupa ce au fost facute sunt de vreo 10 ori mai bune decat daca le-ai usca: este o realitate irefutabila. Tot meditand pe tema, intr-o zi m-a lovit ideea si, in loc sa ma lupt cu frustrarile si uscarea, m-am hotarat sa fac cantitati mari de paste pe care sa le congelez direct. Fac tagliatelle, le invart in cuiburi, le pun pe o tava de plastic, le dau la congelator 2-3 ore, apoi le scot si le bag intr-o punga: pa-ra-ram! Paste proaspete forevar!
Ingrediente
- 3 cartofi medii
- 2 oua medii
- 300 g faina plus extra pentru framantat
- 500 g ciuperci, feliate
- 2 linguri unt
- 3 catei de usturoi, zdrobiti
- zeama de la 1/2 lamaie
- 50 g branza brie
- 1 legatura de leurda, maruntita
- sare si piper macinat dupa gust
Metoda
- Fierbem cartofii in coaja, avand grija sa nu ii intepam cu furculita decat spre sfarsit, cand e absolut necesar, pentru a nu patrunde apa in ei. Ii curatam de coaja cat inca sunt fierbinti si ii zdrobim bine cu furculita, cat mai uniform.
- Amestecam cartofii cu doua oua cu ajutorul unei furculite, apoi adaugam faina si continuam sa amestecam. Dupa ce se incorporeaza cat de cat, incepem sa framantam de mana. Adaugam faina cat este necesar pentru a obtine un aluat suplu si nelipicios, insa nu foarte multa. Mare atentie! Daca adaugati prea multa faina sau framantati mai mult decat e cazul, aluatul se va intari prea mult iar gnocchi nu vor mai fi fragezi si buni, vor deveni gumosi.
- Impartim aluatul in patru si rulam fiecare bucata sub forma unei franghii lungi cu un diametru de aprox. 2 cm. Taiem fiecare franghie in patratele de 2x2cm. Putem lasa pastele asa, sau, pentru a face gnocchi, le putem rula pe o plansa speciala sau pe o furculita ca sa faca mici santuri in care se va adaposti sosul.
- Punem o oala mare cu apa si sare la fiert si cand clocoteste fierbem pastele. Gnocchi sunt gata destul de rapid, veti vedea ca se vor ridica la suprafata. Scurgem apa si dam deoparte.
- Intr-o tigaie adanca topim untul, adaugam ciupercile taiate felii si calim pana incep sa se inmuaie. Adaugam usturoiul zdrobit si mai lasam 2-3 minute, apoi branza brie si zeama de lamaie si amestecam putin pana se topeste branza. Dam de pe foc si adaugam piperul si putina sare, daca e cazul.
- Adaugam gnocchi peste sosul de ciuperci si mai dam pe foc inca 2-3 minute, cat se se acopere bine. Presaram cu leurda tocata si fasii de parmezan.
De fiecare data cand vreau sa-mi impesionez cate un musafir asta fac, scot pastele din congelator si am rupt gura targului. Va spun, daca vreti sa nu uite nimeni o masa pregatita de voi, faceti paste in casa: you’ll thank me for it. Gnocchi mei nu arata cine stie ce – inca trebuie sa capat dexteritate in a-i taia egal si a-i rula frumos; nici s0sul maroniu al ciupercilor si untului n-au ajutat la culoare, dar va spun ca de buni au fost tare buni.
Stiu ca asteptati sa apara VEG de primavara: ce va pot spune e ca lucram la ea si va vom da de stire imediat ce va fi gata, so bear with us for a while longer!
Love and pasta!
Intrucat doresc sa prepar si eu aceste frumuseti am cateva nelamuriri de incepator :) :
– reteta cu ingredientele specificate este pentru 3 persoane?
– nu este multa faina (100 grame faina la un cartof) ?
– branza din poze pare a fi parmezan sau ricota
– cartofii se adauga in apa care clocoteste sau odata cu apa rece pusa la fiert?
– aproximativ cat timp trebuie lasati cartofii sa fiarba si la cat ar fi argazul (asta pentru a nu-i intepa prea devreme) ?
Multumesc anticipat pentru raspuns,
Mihai
Mihai, foarte pertinente toate intrebarile.
1. Din reteta asta eu am facut doua portii de mancat si inca o portie (maricica) am bagat-o la congelator. As spune ca este pentru 3 poate chiar patru persoane – dar asta depinde foarte mult de apetit, daca se mai serveste si altceva la masa.. cel mai safe e pentru 3.
2. Initial am inceput cu 200 g faina, s-a dovedit a fi putin, am mai adaugat 100 g si am constatat ca si la framantat a mai inghitit ceva. Am pus si doua oua, si ele au contribuit. Poate depinde si de soiul de cartof, dar astea au fost cantitatile folosite.
3. Deasupra gnocchilor, in poze, am presarat putin parmezan pentru ca in general imi place sa-l mananc cu paste, dar in compozitia sosului e doar brie.
4. Cartofii se pun in apa rece si se fierb normal.
5. Ca sa nu risti cu cartofii, as sugera sa pui unul in plus, si sa il intepi doar pe ala cand vrei tu, cu conditia sa aiba toti dimensiuni asemanatoare. Eu am intepat unul superficial cam dupa 20 minute, foc mediu spre mare.
Sper sa-ti iasa totul bine, da-mi un semn daca mai ai intrebari :) Gnocchi nu-s asa greu de facut, dar trebuie sa capatam putina experienta pentru a sti cat exact trebuie framantat aluatul ca sa nu devina gumosi.
Nu am rezistat tentatiei de a experimenta aceasta minunata reteta asezonata cu frumoasele poze!
Aluatul nu a iesit prea ok, pt ca am pus 2 cartofi mari la fiert , iar faina a necesitat mai mult de 300, iar aluatul pan s-a desprins de degete mi s-a parut ca mancat cam multa faina… Branza brie cred ca trebuia sa o decojesc de partea alba, pt ca desi am tinut-o in craticioara cu ciupercile pe foc mic, acea parte alba nu s-a topit… gustul a fost sublim la ciupercutze..
Portia de gnochi este clar pt mai multe persoane..
Draga mea, e clar, data viitoare cantaresc si cartofii, ca sa nu mai existe dubii si sa nu ne dea eroare :) Asta cu faina e o capcana, de aia am si zis in articol… nu stiu cum sa fac sa explic mai bine, poate intr-o zi pun o reteta video la gnocchi, ca acolo cred ca se va vedea mai clar.
La branza nu stiu ce sa-ti zic: mie mi s-a topit si partea alba complet, poate conteaza marca?
Vai, nu te poti abtine la asa ceva! au iesit perfecti gnocchi si chiar pentru o familie numeroasa adica noi si cei doi prunci mici care nu sunt de neglijat la capitolul porții. Bravo :) Andie! Leurda a merg grozav in toata combinatia asta!
Emilie, ce bucurie :) Mai, dar ati fost foarte rapizi, i-ati incercat imediat. Adevarul e ca sunt tentanti rau :)
Ti se taie respirația, nu alta :)
Happy to help!
[…] cu pesto de rucola si capereTagliatelle cu porcini, salvie și rozmarinGnocchi de casă cu ciuperciGăluște de primăvară cu leurdăRavioli făcuți în casă cu urzici și urdă […]