Risotto cremos cu mazare

12

Viata mea fara zahar procesat e senina. E adevarat ca nu am slabit niciun gram (mananc in continuare linistita carbohidrati, dar macar sunt de calitate), insa nu mai am fluctuatii de stare, nervozitate, ce sa mai, ma simt un pic de parca as fi alt om. Iar pielea? De piele nici nu va mai spun, mi s-a curatit tare frumos desi nu stiu sigur daca e de la absenta zaharului sau MSM. Foarte interesant insa mi se pare ca, pe masura ce nu mai mananc dulce, de aia nici n-as mai manca. Fructele dulci, precum bananele, ananasul sau curmalele mi se par acuma din cale-afara de dulci si cand ma gandesc la o prajitura decadenta cu ciocolata senzatia predominanta e cea de exces de dulce, ca si cum chestia aia ar fi aproape de nemancat. Nu stiu cum m-as simti daca chiar as infuleca o prajitura decadenta cu ciocolata, dar asta probabil vom afla candva :)

In aceste doua luni multi dintre voi m-ati intrebat, aici si pe Facebook, cum reusesc sa ma tin fara zahar. Pai, nu e un efort, pentru ca nu privesc aceasta perioada ca pe o perioada de restrictie, ci ca pe una de alegere. Eu am ales sa conduc acest experiment, il pot opri oricand, astfel incat nu simt nevoia sa dau iama in gradina interzisa. Cred ca asta e secretul cu orice schimbare pe care vrem sa o aducem in viata noastra, sa nu o privim ca pe o restrictie care ne frustreaza, ci ca pe o alegere care ne face fericiti. De ce am hotarat sa exclud zaharul procesat cu totul in aceasta perioada si nu sa incerc sa il reduc? Pentru ca asta cu redusul e o pacaleala: la fel e cand incerci sa te lasi de carne, tutun, bautura – niciodata nu poti aprecia cat bagi in tine de fapt, si acolo unde merge o portie, intra imediat si a doua. Pe termen lung ma gandesc sa incerc o abordare de tipul Vegan Before 6, adica fie sa mananc zahar doar pana in ora 12 dimineata sau numai in week end, si atunci numai zahar brun de calitate (btw, mi s-a intamplat sa cumpar zahar brun ieftinache de la magazin si sa constat ca era zahar alb vopsit, deci mai bine lipsa).

Intre timp ma tin de mancaruri sanatoase si gustoase. Am fost de curand prin Belgia si mereu ma minunez cata varietate de legume si fructe e acolo, cate optiuni pentru feluri de mancare absolut delicioase! Am adunat multa inspiratie si idei noi, iar asta cu orezul cremos cu mazare e una din ele. Mi-a placut foarte mult ideea asta: sa iei o parte din leguma de baza a orezului si sa o faci piure pentru a da ulterior o cremozitate aparte intregului fel. Neaparat mi-am zis ca trebuie sa incerc si nu am fost deloc dezamagita.

DSC_0270-copy

Risotto cremos cu mazare

Ingrediente

  • 500 g mazare proaspata sau congelata
  • 1 lingura vegeta de casa (sau 2 cuburi vegeta naturala cumparata)
  • 1 praf sare
  • 1,5 l apa
  • 1 ceapa galbena mare
  • 3 linguri ulei de masline
  • 250 g orez pentru risotto (arborio, cu bob mare si carnos)
  • 1 1/2 cana vin alb (sau rosu)
  • 1 cub unt
  • 4 linguri parmezan ras

Metoda

  1. Intr-o craticioara clocotim apa cu vegeta si, la primul clocot, adaugam mazarea. Lasam cateva minute pana se patrunde, apoi scoatem mazarea si dam deoparte, lasand apa sa fiarba la foc minim.
  2. Intr-o cratita cu fund gros (cocotte) incingem uleiul de masline si calim ceapa pana devine usor translucida. Adaugam orezul si mai lasam cateva minute, apoi stingem cu vinul (atentie, sa nu va stropiti, va sari). Lasam la foc mic pana se evapora alcoolul, apoi adaugam doua polonice din apa in care a fiert mazarea. Secretul unui risotto reusit este sa avem rabdare cu el: cand se evapora cele doua polonice de apa, adaugam alte doua polonice, amestecand usor, si tot asa, aproximativ 18-20 minute, cand orezul va fi gata. In niciun caz nu punem toata apa deodata incercand sa grabim procesul.
  3. Intre timp, mixam jumatate din cantitatea de mazare cu apa in care a fiert (cat sa o acopere, restul ramanand pentru a fi pusa in risotto) pana obtinem o crema lichida fina, usor groasa. Cu trei minute inainte sa fie gata risottoul, adaugam aceasta crema de mazare peste orez si lasam pe foc mic amestecand ocazional. La final, stingem focul si adaugam mazarea intreaga, untul si parmezanul, amestecand bine sa se incorporeze.
  4. Daca e nevoie, nu va sfiiti sa adaugati inca un polonic-doua din apa in care a fiert mazarea - un risotto bun este all'onda, adica foarte cremos, usor lichid, nicidecum ca pilaful sarbesc pe care il fac mamele noastre. De aceea el se serveste in farfurii adanci, asemanatoare celor de supa.
  5. Rezervati supa ramasa pentru atunci cand veti reincalzi risotto-ul ramas - adaugati inca un polonic in fiecare farfurie in asa fel incat sa revina la cremozitatea initiala.
https://www.andie.ro/2014/06/25/risotto-cremos-cu-mazare/

Daca nu stiti sa faceti risotto, neaparat va rog sa invatati. Este o tehnica pe care trebuie sa o stapaniti, pentru ca rezultatul este absolut minunat, nu are nicio legatura cu eternul pilaf romanesco-sarbesc (bun si ala, da’ parca mai bun risotto!). Mi-am dat seama, dupa indelungi zbateri in bucatarie, ca e foarte important sa stapanesti tehnica. Tehnica dom’le, daca ai tehnica in bucatarie poti sa creezi orice fel de mancare vrei tu. Si nu ma refer la nivel de chef, ci chestii simple: cum sa faci un risotto, cum sa posezi un ou, cum sa faci o paine si sa manipulezi aluatul, cum sa faci o bezea, cum sa faci paste in casa. D’astea.

DSC_0271-copy

Love and magnificent risottos!

Aboneaza-te si primesti gratuit:

- un eBook cu 20 retete vegetariene delicioase + un ghid complet de planificare a meniului saptamanal
- un digest saptamanal cu toate retetele si articolele publicate, astfel incat sa afli toate noutatile fara a-ti incarca prea mult inboxul.

SHARE

12 COMMENTS

  1. Mi-a placut faza aceasta: “secretul cu orice schimbare pe care vrem sa o aducem in viata noastra, sa nu o privim ca pe o restrictie care ne frustreaza, ci ca pe o alegere care ne face fericiti”. De retinut si luat aminte! Multumesc!
    Risotto am facut si eu cu ceva timp in urma dupa ce m-am uitat la emisiunea Nigellei pe un post TV. Intr-adevar, tehnica e totul. :)
    Si, in cazul meu cred ca a functionat “norocul incepatorului” pentru ca mi-a placut ce a iesit. :)

    • Mihaela, eu nu cred ca a fost noroc. Eu cred ca daca respecti instructiunile intr-o reteta bine pusa la punct lucrurile ies asa cum ar trebui. Majoritatea rateurilor pe care le vad si despre care aud se datoreaza faptului ca oamenii nu respecta reteta si apoi iti scriu tie sa te intrebe ce e in neregula cu ea :)
      Mult succes in continuare, eu zic sa exploram cat mai multe si mai sanatoase feluri de mancare!

  2. Chiar ma gandeam ieri ca nu te am mai citit de ceva vreme …ma bucur ca te a inspirat Belgia :)
    Abia astept sa incerc reteta aceasta, mai ales ca ador mazarea .

  3. Eu mi-am refacut doza de xylitol din casa aseara. Nu de alta, dar tentatia de-a lua “macar o lingurita de zahar” e mare. Si ala mi se pare cel mai ok din research-ul meu legat de indulcitori. Si stevia mi-am luat, dar nu am incercat-o inca. Yep, it needs to be a choice, altfel de greu de gestionat a la longue. Dar alternativa cu xylitol e mai sexi, if you ask me, si nu am vreun magazin de-asa ceva ca sa-i fac reclama, ci iau de la naturistul din colt. Nu ataca dintii, are mai putine calorii, nu provoaca highs and lows in glicemie, are gust si textura asemanator cu zaharul, ba chiar mi se pare mai refreshing (si se topeste mai repede). Ma gandesc deja la spuma de zmeura, AMR putiiiin :) ahem, sunt si pe o dieta, dar congelez fructele de la tara, muahaha!

    • Tea, m-am gandit si eu la xylitol o perioada, apoi am citit ca desi din surse naturale, atunci cand este extras se folosesc anumite procedee care il afecteaza iremediabil si ca de multe ori ceea ce cumparam nici macar nu e extras din mesteacan, ci substanta chimica produsa in laborator. Asta cumva m-a descumpanit, ca parca nu vreau sa inlocuiesc un rau cu alt rau. Tu ai o sursa sigura? De unde iti iei?
      Eu stevia nu am incercat ca indulcitor, dar am avut frunze de stevie dulce in ceai si au fost dementiale.
      Mi-ar placea sa trantesc o bezea cu xylitol, daca s-ar putea :)

      • Siropul de stevie mi se pare oribil la gust. M-a sunat vara-mea: “nu vrei sa-ti dau siropul meu de stevie, poate tu il folosesti … ca eu nu pot manca nimic cu el”. Nu, multumesc, am deja. Am vazut tip pulbere, dar nu stiu daca nu este aceeasi Marie.

    • Hey girls,

      Am fost cel mai mare sugar junkie ever. Nu credeam ca pot sa traiesc fara si nu exista zi in care sa nu imi iau ceva dulce (concentrat) si mancam si o ciocolata intreaga si o punga de biscuiti fara nici un fel de problema.
      De 6 luni mi-am schimbat modul de alimentatie. Imi gatesc singura si abordarea mea este urmatoarea: aleg numai alimente care imi hranesc corpul. Nu ma intereseaza calorii, carbohidrati, grasime etc. Ideea este sa fie nutritive si cate putin din toate astfel incat sa am o dieta echilibrata. Nu ma simt absolut deloc frustrata si intradevar poftele de dulce s-au redus considerabil. Daca sunt la cineva in vizita, sau de de sarbatori sau in oras si se servesc dulciuri cu zahar nu ma abtin daca am pofta, pentru ca sa fim seriosi de cate ori se intampla evenimente de genul asta astfel incat sa conteze in the big picture of day to day life?
      Astfel in ultima jumatate de an am mancat chestii cu zahar de ..maxim 8 ori si sincer nu ii simt lipsa. Corpul meu cred ca isi ia glucidele din fructe prospete sau deshidratate.
      Trebuie sa avem incredere in corpul nostru pentru ca el stie ce ii trebuie si se va regla de la sine daca ii dam combustibilul corespunzator.

      • Mela – you rock! Stii de ce? Pentru ca mananci REAL FOOD, adica mancare adevarata. Cand mananci asa, nu are cum sa nu fie bine. Si eu merg pe acelasi principiu, sa mancam cum ne cere corpusorul nostru scump si drag. Imi place tare mult cum gandesti, tot, tot, tot.

  4. Excelent gustul! Am facut reteta aseara si nu ne-am putut abtine de la doua portii de caciula. Am folosit vin rosu, nu alb insa a iesit minunat.

    Elena

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here