Salata de spanac + mozzarella + portocale

Rolul meu in viata e sa fiu un fel de Gica-contra. Sa luam de exemplu perioada sarbatorilor, cand toate gospodinele fac curat, cumparaturi, fac liste cu mancaruri grele (dar apetisante) pe care le vor executa nemijlocit de sarbatori, alearga dupa cadouri, you know the drill. Fix in perioada asta eu vreau doar sa zac in pat si sa ma uit la seriale, sa mananc salate verzi (ca doar e iarna, ’tis the season!) si in general sa ma ascund pana trece toata isteria, eventual evitand curatenia generala si gatitul frenetic. Pe aceasta nota energica, am pentru voi astazi o reteta de salata care nu are nicio treaba cu iarna, dar hei. Sau poate are, pentru ca i-am pus portocale si i-a dat asa, o prospetime, cum sa va zic.

Recunosc ca era cat p-aci sa nu ajunga pe blog, dar am primit cadou niste uleiuri faine de la prietenii de la Costa d’Oro si m-am gandit ca daca tot vine valul de salata de boeuf, vinete si icre peste noi macar sa nu le mai facem cu ulei de floarea soarelui tip apa colorata galben. In plus, tot ei m-au provocat sa va vorbesc putin despre relatia mea cu uleiurile si motivele pentru care dau o preferinta mare celui de masline, ceea ce am de gand sa si fac. Va spun cu mana pe inima ca dupa ce am descoperit, acum multi ani, beneficiile uleiului de masline am incetat sa mai cumpar clasicul ulei de floarea soarelui la 5 lei litrul (stiti de care vorbesc). O perioada am militat activ impotriva uleiului de floarea soarelui per se, pentru ca am avut ideea tampita ca e tot o apa si un pamant; am descoperit apoi uleiul de floarea soarelui presat la rece si mi s-a schimbat perspectiva si, odata cu asta, am descoperit de fapt si alte uleiuri din tot felul de seminte (in, canepa, etc) pe care am inceput sa le folosesc la gatit. Acum mi se pare ca fiecare are farmecul, proprietatile si rolul lui.

Nu stiu daca v-am mai spus asta dar in primele mele incercari cu uleiul de masline i-am urat gustul: obisnuita fiind cu cel de floarea soarelui care era inspid, inodor si incolor m-a speriat si ingretosat aroma si consistenta celui de masline. Mi-a luat cateva luni bune de perseverenta, in care ma gandeam – lasa, baga pe gat, e sanatos – insa dupa perioada de acomodare nu m-am mai putut intoarce la vechile obiceiuri. Pentru mine, uleiul de masline a fost un “acquired taste” (gust dobandit) cum zic americanii, si a devenit uleiul de baza in bucataria mea. De fapt, nu este de baza doar in bucataria mea, este de baza in bucataria mediteraneeana, si cand zic asta nu ma gandesc numai la italieni, spanioli sau greci, ci si la popoarele arabe sau la evrei. Imi amintesc de un fost prieten israelian (care, intre noi fie vorba, gatea fantastic) si care imi spunea mereu cand ma minunam de mancarea lui: “Andreea, secretul e generozitatea! Trebuie sa fii generoasa cu mancarea, pune ulei ca lumea, pune condimente, pune sare si piper!”, iar eu, cu fata ingropata pe jumate in castronul cu humus naclait in ulei, mormaiam aprobator. Chiar, v-ati intrebat vreodata ce da gustul bun mancarii? Eu am aflat cu stupoare ca … grasimile! Cu cat o mancare e mai grasa/uleioasa, cu atat mai mult sunt sanse sa ne placa nespus.

Acum sunt in faza in care as face baie in ulei de masline. Orice mancare as gati, la sfarsit nu uit sa fac ca italienii si mai trantesc, ori in oala ori in farfurie, trei dare de ulei de masline “al crudo”. Si de ce n-as face-o? In caz ca nu stiati, uleiul de masline este cea mai bogata sursa de grasimi mononesaturate si o sursa importanta de antioxidanti; ajuta la scaderea colesterolului rau si la cresterea celui bun, previne aparitia bolilor de inima and it had me at “hello.” E drept, daca tineti dieta si bagati mare, cu siguranta nu o sa va ajute sa slabiti, asa ca aveti grija. Ca o mica dezvaluire, trebuie sa va spun ca prefer sa nu gatesc uleiul de masline, ci sa il folosesc crud: daca fac o ciorba sau o mancare pe flacara il adaug dupa ce am stins focul, impreuna cu verdeata; procedez asa de foarte multi ani iar acum deja mi-a intrat in obisnuinta. Plus ca ma ajuta sa reduc numarul mancarurilor pentru care calesc legume, so win-win.

Dintre cele doua uleiuri de masline primite de la Costa d’Oro va marturisesc ca il prefer pe cel integral, pentru ca imi aduce aminte foarte mult de calitatile uleiurilor proaspat stoarse, asa cum aratau cand am facut si eu ulei la presa. Singurul lucru pe care va sfatuiesc sa il faceti, daca il folositi, este sa il pastrati in recipiente sau sticle inchise la culoare, lumina nu il ajuta deloc sa isi pastreze proprietatile. Uleiul numarul 3 (cel marcat Omega 3) din floarea soarelui, seminte de struguri, porumb, in si orez l-am folosit insa cu placere la gatit in preparatele clasice in care uleiul de masline ar fi avut un gust prea pronuntat – adica mai ales in prajituri. Ca vegetarian, chiar imi place ideea unui ulei bogat in Omega 3, e ceva la care trebuie sa fiu atenta in alimentatie.

Inchei aceasta epopee cu reteta de salata si cu speranta ca, daca nu faceti asta deja, veti reduce pe cat veti putea cantitatea de uleiuri supra-procesate si supra-rafinate “clasice” pe care le gasim in toate supermarketurile si veti descoperi si voi placerea gatitului cu un ulei bun de masline.

Ingrediente

300 g spanac, spalat si tocat marunt

1 portocala decojita, taiata cubulete

3 rosii cherry, taiate pe jumatate

2 linguri mix de seminte (in, chia, floarea soarelui, dovleac, mac, etc.)

1 punga cu bilute de mozzarella proaspata

Pentru vinegreta: 3 linguri ulei de masline, zeama de la 1/2 lamaie, 1/2 lingurita sare, 1 varf cutit piper negru macinat

Metoda

Toate ingredientele pentru salata se pun intr-un bol incapator. Separat, intr-un borcan turnam ingredientele pentru vinegreta, punem capacul borcanului si amestecam bine pana obtinem o emulsie pe care o turnam peste salata. Amestecam bine (cu mainile) :)

Portocala e miezu’: daca renunati la ea, ati renuntat la tot :)))

Love and olive oil!